Asociatia turistica sportiva civica si ecologista

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)

www.ccn.ro  tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro

========================================

ZIUA MONDIALA A TURISMULUI - TEME DE REFLECTIE

27 Septembrie a fost instituita in anul 1979 ca "Ziua Mondiala a Turismului" de catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea adoptarii, in aceasta zi, in 1970, a Statutului UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii turismului.

In 2022, tema focala a evenimentului este "regandirea turismului", deci cu accent pe modificarea abordarilor anterioare care au pus accent pe o continua crestere cantitativa a turismului, cu vulnerabilitatile expuse dur de recenta pandemie si cu multiple efecte negative asupra patrimoniului natural si cultura, fiind momentul ca turismul sa devina o componenta centrala a noilor economii verzi-albastre si digitale, pentru a putea fi valorificat enormul potential al turismului fara a compromite dezvoltarea durabila la nivelul planetei.

Mesajele oficiale la nivel mondial pot fi consultate la https://www.unwto.org/world-tourism-day-2022/official-messages

Turismul poate contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii durabile - economic, social si de mediu - si la fiecare din cele 17 obiective de dezvoltare durabila proclamate de ONU. Turismul este si un factor important pentru o mai buna cunoastere a propriei tari, cu valorile ei culturale si naturale care cu greu pot fi cunoscute doar din carti, de la televizor si de pe Internet, dar si pentru cunoasterea si intelegerea altor tari si continente, culturi si natiuni, dar si a mediului in care traim, a problemelor globale ecologice, sociale, economice si culturale, si solutiilor la acestea.

27 Septembrie este o ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate contribui semnificativ, in aceasta lume globalizata, la o mai buna intelegere intre oameni, state si popoare si o mai echitabila evolutie economica si sociala pe plan mondial, daca dezvoltarea turistica este dirijata intr-o directie sustenabila, si nu una distructiva si implicit si autodistructiva, cum arata unele evolutii negative din ultimele decenii, unde un dezechilibru intre promovare si protectie, intre conservare si realizarea de noi amenajari, intre libertatea economica si interventia statala, dovedinu-se ca, daca nu se respecta anumite norme etice si capacitatea de suport a zonelor in cauza, unele forme de turism pot fi foarte daunatoare pentru mediul natural si social, desi turismul, ca ”industrie fara fum” pare la prima vedere un domeniu care ar putea produce doar beneficii...

Din pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din domeniu, par destul de straine la noi multor demnitari si inalti functionari publici, decidenti din autoritati centrale si locale actionand adesea cu incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor de transparenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.

Astfel, chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara domeniu prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva imbunatatiri, continua sa aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu definitia turismului, pe care il trateaza intr-un mod ingust, doar prin prisma economica, de "bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat". Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele / concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace proprii).

Pe acesta cale, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism" reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).

De asemenea, actuala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de "turism".

Actuala legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica, in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.

Autoritatea publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori reboteaza si reorganizata si, dupa ce multi ani a fost minister distinct sau macar agentie guvernamentala de sine statatoare, a fost redusa din nou conbinata in cadrul unui minister mai mare, si a fost constant subfinantata si tratata tot ca o entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul este esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre autoritati.

Astfel, mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri vizand numai pe aspecte punctuale.

Iar legislatia subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului) este instabila, incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind traseele de turism pedestru (HG 77 / 2003) este la nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol iar cea privind traseele de turism biciclistic, dupa 25 de ani de tergiversare, a fost adoptata intr-o forma improvizata, incoerenta, greu de pus in practica, prin HG 441/2022 care este jenanta ca tehnica legislativa fata de proiectele care au fost dezbatute ani de zile, iar actele ce trebuiau emisa in aplicarea ei nu au fost inca adoptate.

In multe zone ale Romaniei, o buna parte din structurile de primire turistica cu functii de cazare continua sa fie neclasificate, existand localitati cu numeroase pensiuni turistice dintre care insa un procent important lucreaza "la negru", si in mod evident tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei si disfunctiuni inca semnificative in sistemul de autorizare si control in turism.

S-au cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale recente continua sa aiba deficiente calitative, fiind continutul lor inadecvat si atribuirea contractelor respective banuibila de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele.

De exemplu "frunza" ca simbol turistic al Romaniei, criticata de unii, era legata de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate in ultimul deceniu si ceva de autoritatile centrale si locale tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre de informare turistica si de vizitare nefunctionale sau cu orare neadaptate grupului-tinta (majoritatea fiind inchise in weekend), fiind neglijate in schimb domeniile de mare perspectiva.

In acest timp, autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea pasiv si chiar activ la sistematica distrugere a bazei naturale si culturale a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din localitati, sunt de multe ori incalcate normele de protectie a monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau "renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau sticla crescut in imediata vecinatate.

In zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari" postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces inca semnificativ de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de aliniamente de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde "au vrut muschii" potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au "inchis ochii" autoritatile corupte la varf (si care isi "leaga de maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt prea bine...

Anul 2022 a dus la o reluare a activitatii turistice dupa anii de scaderi puternice generate de restrictiile impuse in legatura cu pandemia COVID-19, insa dincolo de entuziasmul relansarii si de speranta revenirii la nivelele anterioare, ar trebui sa ne preocupe problemele de fond semnalate, care vor persista daca nu se schimba in rest nimic institutional si legislativ.

De aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a directiei gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau economic, de cele mai multe ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si culturale pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri, oricata vointa si staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce pentru repararea loviturilor pe care actuala generatie le da prezentului si viitorului turismului romanesc.

26.09.2022

Radu Mititean

director executiv CCN

Nota:

Gandurile de mai sus sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca in esenta nu s-a schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa putem scoate din lista macar unele din gandurile negre ce iti vin intr-o asemenea zi care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare...

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
www.ccn.ro tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro

========================================

ZIUA INTERNATIONALA A CARPATILOR - 26 SEPTEMBRIE

26 Septembrie este Ziua Internationala a Muntilor Carpati - un eveniment marcat in toate cele sapte tari semnatare ale ”Conventiei cadru pentru protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor” - un tratat international cunoscuta public drept ”Conventia Carpatica”, http://www.carpathianconvention.org/ incheiata in 2003 si ratificata de Romania in anul 2006. Acesta conventie creeaza un cadru regional de cooperare intre Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Ucraina, Serbia si Romania, care vizeaza acest lant muntos de peste 1500 km lungime, ce constituie o adevarata coloana vertebrala a estului Europei.

Carpatii sunt un element definitoriu al Romaniei, acoperind peste o treime din suprafata tarii si fiind elementul geografic central al acesteia, cu rol important istoric, economic, cultural, militar, turistic si de mediu. Si declarativ, statul si societatea le acorda importanta cuvenita. Romania declara ca respecta si aplica Conventia Carpatica. A semnat si ratificat mai multe protocoale aditionale la aceasta, inclusiv cele privind conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice si peisagistice, turismul sustenabil, managementul forestier sustenabil, agricultura durabila si dezvoltarea rurala si cel privind transportul sustenabil, si s-a infiintat si o ”Retea de Arii Protejate din Carpati”.

Ca evenimente institutionale in perioada urmatoare, dupa ce in ultimii ani majoritatea conferintelor si seminariilor sub egida Conventiei au fost online din motive de pandemie, se reiau intalnirile fizice: In 28-30 septembrie 2022 va avea lor la Zakopane in Polonia al 2-lea Seminar Carpatic de Educatie pentru Dezvoltare Sustenabila (ESD), in 10-12 octombrie 2022 va avea loc la Levice in Slovacia a 8-a sesiune a Grupului de Lucru pentru Management Forestier Durabil, iar in 21-22 noiembrie 2022 va avea loc la Rzeszow in Polonia o Conferinta Ministeriala Carpatica, ce va avea ca teme principale problemele de biodiversitate si cele ale impactului razboiului din Ucraina asupra mediului Carpatilor.

Brandul turistic la Romaniei a fost ales, cu ani in urma, sa fie ”vizitati gradina carpatica”, iar tara noastra a declarat 14 Septembrie ca fiind ”Ziua Muntelui” astfel ca avem si o zi nationala de profil pe langa cea regionala de 26 Septembrie si cea internationala a muntelui din 11 Decembrie. Exista si o ”Lege a Muntelui”,din 2018, inlocuind una mai veche, chiar daca in realitate este un text legislativ cu conotatii electorale departe de a merita acea titulatura. Si s-a reinfiintat o agentie guvernamentala specializata pentru zona montana...

Doar ca, dincolo de aspectele de legiferare, imagine si institutionale, care sunt ample si sclipitoare, insa numai de suprafata, in realitate, in loc sa tratam cu respect si grija acest deosebit patrimoniu pe care il reprezinta pentru Romania acesti munti, il supunem unei presiuni tot mai mari si mai iresposabile, amenintand grav peisajul, mostenirea culturala si natura carpatina, de parca ar fi un teritoriu al nimanui sau al inamicului, si nu perla turistica, adapostul in vremuri grele, leaganul de civilizatie, castelul de apa si lada de comori minerale a Romaniei.

Astfel, padurile carpatine continua sa fie intr-un proces accelerat de bracuire si taieri rase masive si adesea si ilegale, raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, reluat sub pretextul ca asa vom compensa diminuarea importurilor de gaz si petrol din Rusia, culmile cele mai frumoase sunt slutite de eoliene, cu reluarea acestei tendinte dupa niste ani de stagnare, si avem deja foarte multe antene GSM si linii electrice aeriene, si noile linii de 400 kV urmeaza sa afecteze sute de km de culmi si vai carpatice, iar habitatele sunt fragmentate si asaltate de masini, case de vacanta si picnicareli poluatoare in urma realizarii de tot mai multe sosele asfaltate si zone dezastruoase urbanistic, de vile de vacanta cu arhitectura de prost gust si care se intind peste tot ca un cancer, in timp ce stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante. Marile carnivore, protejate prin conventii internationale, sunt sursa de profit pentru vanatoarea practicata in mod neetic si antiecologic, iar mineritul continua sa lase rani cumplite in peisaj si in calitatea apelor de suprafata si subterane, si in loc sa se vindece aceste rani, se planuiesc noi mari exploatari de suprafata.

Din motive precum cele mentionate pe scurt mai sus, desi 26 Septembrie ar trebui sa fie o sarbatoare, pentru cine cunoaste si iubeste Carpatii, este mai mult o zi in plus de lupta pentru apararea lor de agresiunile unor oameni, firme si autoritati fara cap sau fara scrupule, si de ingrijorare ca aceasta zi care ar trebui sa fie festiva risca sa fie uitate sau sa ajunga o zi de comemorare, daca noi ca societate nu ne schimbam atitudinea.

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2022

Radu Mititean

director executiv CCN

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
Web: www.ccn.ro   CIF: 5800675
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
=================================

Editie speciala de 22 septembrie 2022 a

MARSULUI BICICLISTILOR CLUJENI

Joi, 22 septembrie 2022, se va desfasura la Cluj-Napoca o noua editie a Marsului Biciclistilor Clujeni, dedicata special Saptamanii Europene a Mobilitatii (SEM) si Zilei Europene Fara Masini (ZEFM). Este delatfel a 150-a editie din seria lunara inceputa in septembrie 2007 (intrerupta in perioada pandemiei si reluata acum) care este in continuarea seriei anuale incepute de CCN in 1998.

Sunt bineveniti orice locuitori ai zonei metropolitane clujene care au bicicleta. Intalnirea participantilor va fi in PIATA UNIRII, incepand cu ora 17:45. Startul efectiv al marsului va fi la ora 18:00, urmand sa dureze circa o ora.

Traseul vizeaza de aceasta data zona centrala si pericentrala, cu plecare si final in p-ta Unirii. Concret, traseul este: Piata Unirii - Bd.Eroilor - p-ta A.Iancu - Cl.Dorobantilor - str. Petofi Sandor - bd.21 Decembrie 1989 – p-ta Unirii - str. R.Ferdinand - str.G.Baritiu - Parcul Central S. Barnutiu - str. G.Cosbuc - str. Cardinal Iuliu Hossu - str.E.Isac - str.Memorandumului - p-ta Unirii.

Este o noua ocazie de intalnire, cunoastere si pedalare in comun a biciclistilor clujeni, dar mai ales o ocazie de a reaminti autoritatilor locale, publicului si presei de nevoia promovarii utilizarii bicicletei ca mijloc cotidian de transport in oras, componenta esentiala a mobilitatii urbane durabile si alternativa viabila la transportul automobilistic, alaturi de transportul in comun si deplasarea pietonala.

Este o ocazie mai speciala pentru ca aceasta editie a marsului este dedicata Saptamanii Europene a Mobilitatii 2022, care se desfasoara in 16-22 septembrie, culminand in 22 septembrie cu Ziua Europeana Fara Masini, si este si aniversarea a 15 ani de marsuri lunare ale biciclistilor clujeni, o aniversare trista, pentru ca era de dorit sa nu mai fie nevoie de ele, sa o fi luat deja autoritatile locale in directia buna si publicul sa nu mai simta nevoia de proteste...

Participantii isi exprima din nou ingrijorarea fata de lipsa sau inadecvarea dezbaterilor publice a planurilor de noi infrastructuri de biciclete si fata de calitatea redusa a majoritatii pistelor de biciclete mai vechi si mai noi, existand uneori deficiente calitative grave la noile piste si mentinandu-se nerezolvate probleme la pistele vechi, de la latimea insuficenta la lipsa de continuitate, de la marcaje si indicatoare rutiere lipsa, la cele neclare sau gresit amplasate, ce pun in pericol biciclistii si alti participanti la traficul rutier.

Un exemplu recent este refacerea mai vechilor piste de biciclete de pe bd.Eroilor si de pe malul drept al Somesului in zona Parcului Sportiv Iuliu Hatieganu, unde autoritatile se rezuma la a innoi suprafata de rulaj, pastrand aceeasi latime insuficienta care a fost realizata initial cu multi ani in urma, si ratand astfel o buna ocazie de a corecta erorile trecutului, desi in aceste doua cazuri exista spatiu suficient pentru latirea acelor piste si nu se puteu prevala de pretextul ca nu vor sa deranjeze autoturismele sau alte categorii de participanti la trafic.

Actuala latime redusa a pistei de pe Bd.Eroilor nu a permis niciodata circulatia in siguranta a biciclistilro si trotinetistilor electrici in dublu sens, dar autoritatile din 2006 si pana recent au tolerat circulatia in dublu sens pentru ca nu au vrut sa ofere o alternativa rezonabila, fiind pe carosabil sens unic pe aceasta artera. Dupa 15 ani au transformat raul facut in unul si mai mare. Astfel, in loc sa semnalizeze pista ca avand sens unic dinspre P-ta A.Iancu spre p-ta Unirii, ca biciclistii si utilizatorii de trotinete electrice sa poata sa se deplaseze in acest sens pe Bd. Eroiloor pe pista, si pentru sensul opus sa circule pe carosabil, ca orice alt vehicul, in lipsa de infrastructura dedicata, au marcat in mod aberant pista in acelasi sens ca si carosabilul, ca sens unic dinspre P-ta Unirii spre P-ta Avram Iancu, astfel ca un biciclist care are de rezolvat ceva in zona de mijloc a Bd. Eroilor, nu e mai poate intoarce spre p-ta Unirii decat ca pieton, pe langa bicicleta, sau trebuie sa faca un mare ocol via p-ta A. Iancu ( prin fata Regionalei CFR si apoi a Prefecturii) si apoi pe Bd.21 Decembrie 1989, sau via str. I.C.Bratianu si str. Universitatii, ambele fiind artere aglomerate si cu numeroase semafoare. O aberatie similara au facut si pe Calea Dorobantilor si pe alte strazi.

Insa, lucrarile din ultimele saptamani erau o ocazie de a corecta problema macar pe bd. Eroilor, daca tot se refacea pista, pentru ca era spatiu suficient si tehnic era usor sa fie latita macar putin, nici macar nu ar fi fost obiectiv necesar sa se faca modificari si la mobilierul urban sau locurile de parcare, incat sa fie suficient de lata pentru circulatia in dublu sens, chiar daca sub latimea care ar fi fireasca ( in lipsa unui normativ de profil, pe care MInisterul Dezvoltarii amana de ani de zile sa il aprobe, permitand astfel implicit autoritatilor locale sa realizeze pretinse infrastructuri velo in bataie de joc fata de utilizatori ). Autoritatile insa au mentinut latimea insuficienta facuta acum 15 ani, inlocuind doar cu un strat nou asfaltul de pe pista, care nici macar nu era foarte degradat fata de situatia altor piste din oras.

La fel se rateaza ocazia de a lati pista de biciclete de pe malul drept al Somesului, de la Parcul Rozelor la Sala Sporturilor, unde dupa ce a fost complet spart si evacuat betonul grosier care forma fosta pista, se toarna unul nou, dar la aceeasi latime, mult prea redusa pentru a avea o pista in dublu sens adecvata pentru utilizarea deja masiva si in scopuri multiple a acelei piste - atat biciclisti si trotinetisti in tranzit grabit pentru a ajunge la serviciu sau la unitatea de invatamant etc. cat si persoane pedaland lent in scop de promenada / recreere, persoane care invata sa circule pe bicicleta, varstnici, copii etc. Deja de multi ani e in anumite intervale orare o mare aglomeratie pe acea pista, mult prea ingusta pentru circulatia in dublu sens, si in urmatorii ani numarul de utilizatori este evident ca va creste puternic, iar spatiu exista arhisuficient pentu latirea la cel putin 4 sau 4,5 metri cat ar fi buna practica la nivel international pentru o pista de biciclete principala, cu dublu sens, sau chiar mai mult avand in vedere si functia recreativa si de promenada si numarul tot mai mare de utilizatori. Insa autoritatile mentin actuala latime insuficienta...

Nemultumirea biciclistilor se mentine desigur si referitor la latimea insuficienta si absenta spatiilor laterale adecvate de siguranta pentru cvasitotalitatea pistelor de biciclete existente in Cluj-Napoca, precum si a majoritatii benzilor comune pentru biciclete si transportul public in comun ( care rareori au latimea minima de 4,5 metri necesara in aceste cazuri de compromis, care oricium nu pot fi o solutie pentru conexiunile principale cum este axa est-vest) dar si la amanarea la nesfarsit a interconectarii pistelor de biciclete existente, in mod efectiv, nu doar la nivel de promisiuni.

Detalii despre editiile precedente ale marsului biciclistilor clujeni pot fi gasite si pe www.ccn.ro

Evenimentul creat pe Facebook se poate vizualiza la:

https://www.facebook.com/events/756567108784798

Cluj-Napoca, 20 septembrie 2022

RADU MITITEAN

director executiv CCN

 

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)

str. Septimiu Albini nr.133 ap.18

400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro

tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro

CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992

========================================

GANDURI DE ZIUA MUNTELUI

14 Septembrie a fost declarata de Guvernul Romaniei in 2002 ca fiind "Ziua Muntelui", urmand a fi sarbatorita in fiecare an prin manifestari speciale - conferinte, seminarii, expozitii, schimburi de experienta, loturi demonstrative, mese rotunde. Doar ca s-a uitat repede, ca de multe alte initiative. HG 715 / 2002 care instituia aceasta sarbatoare a fost emisa in contextul Anului International al Muntelui, pe care Romania s-a trezit sa il marcheze simbolic spre finalul sau, desi o treime din tara noastra este munte si Carpatii ar trebui sa fie un element central in politicile publice ale statului roman si in constiinta locuitorilor.

Data de 14 septembrie a fost aleasa ca fiind data traditionala a incheierii pasunatului anual in Carpatii Romaniei. O activitate milenara care dispare pas cu pas, sub ochii practic nepasatori ai autoritatilor si ai intregii societati, tot mai multe stane fiind parasite, tot mai multe plaiuri infundandu-se, tot mai putini ciobani meritandu-si numele si renumele de odinioara si tot mai putine traditii supravietuind valului de asa-zisa "modernizare" care a facut si transhumanta tehnic aproape imposibila desi alte tari regreta ca au distrus-o si incearca sa valorifice macar turistic istoria acelui fenomen candva omniprezent.

Ziua Muntelui ar trebui sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare si promovare a mediului montan ca oportunitate si model de dezvoltare sustenabila, dar din pacate in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi de doliu si de constientizare a starii de pericol, dar si de mobilizare in apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediul omului.

In Carpatii romanesti se adaposteste o imensa varietate peisagistica si o biodiversitate impresionanta. Ei cuprindeau cel mai mare peisaj forestier intact din zona temperata a Europei, sunt gazda celei mai mari populatii de carnivore mari din UE - mii de ursi, lupi si rasi in conditiile in care cele mai multe state europene nu mai au niciunul, sunt izvor de bogatii materiale, vatra de civilizatie, model de convietuire armonioasa om-natura timp de multe secole...

Doar ca, in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita, taiem padurile montane intr-un ritm ametitor in ultimele trei decenii, le slutim culmile cu eoliene, noi linii de inalta tensiune, sosele pana in varf de munte, vile si hoteluri infipte criminal in zone alpine ce erau inca cvasinaturale, tot mai multe mijloace de transport pe cablu si mii de antene GSM, exploatari miniere de suprafata de mari dimensiuni si microhidrocentrale care seaca raurile de munte care au scapat de furia hidrotehnista a anilor 70 ai secolului trecut.

Salasele sezoniere devin treptat ruine, multe catune sunt parasite, azbocimentul a inlocuit sindrila pe acoperisuri, sarma ghimpata si plasa metalica inlocuieste tot mai mult gardurile de lemn si numeri pe degete oamenii care mai stiu sa faca un tulnic, un ciubar, o cerga...

Mare parte din parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate de operatori economici, a caror rol prin definitie este sa faca bani cat mai multi, nu sa maximizeze rolul ecologic si educativ al ariilor protejate. In schimb legislatia tembela actuala nu interzice accesul motorizat in natura montana in scop recreativ, dar prohibeste total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si sportul montan nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ pe jos, pe bicicleta, calare sau pe schiuri unde nu este traseu sau zona special marcata in acest sens...

Pentru traseele de turism pedestru, abia in ultimii ani fondurile pentru marcaje au inceput sa fie asigurate de Consiliile Judetene, desi au obligatia legala respectiva de foarte multi ani, insa pentru marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism nemotorizat montan lipseste in continuare cadrul legal, si tot in vid legislativ sunt si traseele de alpinism si escalada, in schimb apar tot mai multe "via ferrata" si unde ecologic nu ar trebui admise, si in schimb speoturismul este aproape total blocat, nu insa si accesul pe munte cu masini de teren, ATV-uri, motociclete enduro, motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si barci cu motor pe lacuri...

In schimb autoritatile au adoptat acum cativa ani o noua ”Lege a muntelui” (Legea 197 / 2018) care a inlocuit Legea 347 / 2004 si care la prima vedere pare sa aduca o viziune mai putin unilaterala si rupta de realitati. La un studiu atent se dovedeste insa ca din nou aspectele de protectia mediului, de turism si sport montan raman la stadiul de declaratii vagi de principii, iar legea este mai degraba una axata pe agricultura montana si de aspecte institutionale, sociale, culturale si de infrastructura si tot cu sanse mici ca majoritatea prevederilor ei sa devina realitate.

Caracterul ingust al problematicii vizate se poate constata si din textul concret al Legii 334 / 2018, emise in aplicarea Legii 197 / 2018, care si ea abordeaza din punct de vedere al finantarilor publice pentru zona montana numai anumite aspecte. A fost reorganizata si rebotezata Agentia Zonei Montane (a se vedea HG 1036 / 2018) si s-au reorganizat fostele comitete judetene si fostul comitet interministerial pentru zona montana in asa-zise ”comitete de masiv” ( in realitate la nivel de grup de masive montane) si la nivel national intr-un ”Consiliu National al Muntelui” in care nu sunt insa reprezentate decat anumite interese, asa cum se poate verifica in concret in cuprinsul HG 332 / 2019 modificat de HG 997/2020. Aspecte discutabile sunt si in Ordinul MADR / MDRAP 1332 / 97 / 2019 privind aprobarea criteriilor de incadrare si a listei localitatilor din zona montana, si in Regulamentul-cadru de organizare si functionare al Consiliului Naţional al Muntelui aprobat prin Decizia Primului-MInistru 200/2019.

A continua in aceasta directie si in acest ritm poate face ca in cateva decenii sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de poze vechi, sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita betoanele muntilor, sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica sau impaiate prin pensiuni de prost gust si sa vedem rauri adevarate de munte doar prin filme documentare sau prin tari care nu si-au batut joc de muntii lor.

Depinde de noi toti ca in viitor 14 Septembrie sa devina in Romania o zi de sarbatoare, nu una de comemorare a Muntilor.

Cluj-Napoca, 14 septembrie 2022

Radu Mititean

director executiv CCN