Asociatia
turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL
DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
web:
www.ccn.ro tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
TEME DE
REFLECTIE DE ZIUA MONDIALA A TURISMULUI
27
Septembrie a fost instituita in anul 1979 ca "Ziua Mondiala a
Turismului" de catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO,
care este agentia de profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in
amintirea adoptarii, in aceasta zi, in 1970, a Statutului UNWTO,
crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind importanta
acordata in ultimele decenii turismului.
In 2023, tema
focala a evenimentului este "turismul si investitiile verzi",
deci cu accent pe modificarea abordarilor anterioare care au pus
accent pe o continua crestere cantitativa a turismului, cu multiple
efecte negative asupra patrimoniului natural si cultura, fiind
momentul ca turismul sa devina o componenta centrala a noilor
economii verzi-albastre si digitale, pentru a putea fi valorificat
enormul potential al turismului fara a compromite dezvoltarea
durabila la nivelul planetei, prin accentul pe eficienta enegetica,
economie circulara, reducerea consumului de resurse, abordari de tip
zero emisii, adptare la schimbarile climatice, accent pe rezilienta
si conservarea biodiversitatii. Mesajele
oficiale la nivel mondial pot fi consultate la
https://www.unwto.org/world-tourism-day-2023/official-messages
Turismul poate
contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii durabile -
economic, social si de mediu - si la fiecare din cele 17 obiective de
dezvoltare durabila proclamate de ONU. Turismul este si un factor
important pentru o mai buna cunoastere a propriei tari, cu valorile
ei culturale si naturale care cu greu pot fi cunoscute doar din
carti, de la televizor si de pe Internet, dar si pentru cunoasterea
si intelegerea altor tari si continente, culturi si natiuni, dar si a
mediului in care traim, a problemelor globale ecologice, sociale,
economice si culturale, si solutiilor la acestea.
27
Septembrie este o ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate
contribui semnificativ, in aceasta lume globalizata, la o mai buna
intelegere intre oameni, state si popoare si o mai echitabila
evolutie economica si sociala pe plan mondial, daca dezvoltarea
turistica este dirijata intr-o directie sustenabila, si nu una
distructiva si implicit si autodistructiva, cum arata unele evolutii
negative din ultimele decenii, cu dezechilibru intre promovare si
protectie, intre conservare si realizarea de noi amenajari, intre
libertatea economica si interventia statala, dovedinu-se ca, daca nu
se respecta anumite norme etice si capacitatea de suport a zonelor in
cauza, unele forme de turism pot fi foarte daunatoare pentru mediul
natural si social, desi turismul, ca ”industrie fara fum” pare la
prima vedere un domeniu care ar putea produce doar beneficii...
Din
pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari
intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale
si locale si firmele din domeniu, par destul de straine la noi multor
demnitari si inalti functionari publici, decidenti din autoritati
centrale si locale actionand adesea cu incalcarea obligatiilor legale
de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a
acelor de transparenta decizionala si tratand subiectul turismului de
multe ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe
ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si
marginalizand specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu
consecinte vizibile.
Astfel,
chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il
declara domeniu prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva
imbunatatiri, continua sa aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu
definitia turismului, pe care il trateaza intr-un mod ingust, doar
prin prisma economica, de "bunuri si servicii oferite spre
consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe
o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul
decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului
vizitat". Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele /
concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil
oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea
prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea,
prin mijloace proprii).
Pe
acesta cale, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism"
reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales
montan, deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane
si campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual
doar la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ
in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si
toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in
localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum
si toate vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace
proprii (mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare
in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate,
care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).
De
asemenea, actuala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri
si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de
regula acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate
pentru acea activitate), desi multe structuri de primire turistice
traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor
trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si
conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu
de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra
perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea
cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand
regulat activitati de "turism".
Actuala
legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera
asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de
profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si
fundatiilor cu activitate turistica, in conditiile in care in niciun
alt domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de
vedere social, politic, economic si de alta natura, nu exista o
asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar
pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor
turistice desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor
membri si limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii,
o viziune de o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca
totalitara in care par sa pluteasca mental inca multi decidenti care
croiesc soarta societatii noastre.
Autoritatea
publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori
reboteaza si reorganizata si, dupa ce multi ani a fost minister
distinct sau macar agentie guvernamentala de sine statatoare, a fost
redusa din nou combinata in cadrul unui minister mai mare, si a fost
constant subfinantata si tratata tot ca o entitate cu preocupari in
principal economice, desi turismul este esential pe alte linii -
sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de
sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si
actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre
autoritati.
Astfel,
mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin
Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile
actualei legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin
OUG-uri vizand numai pe aspecte punctuale.
Iar
legislatia subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului)
este instabila, incompleta si incoerenta. De exemplu, legislatia
privind traseele de turism pedestru montan (HG 77 / 2003) este la
nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol, mult-asteptatele
Norme metodologice privind crearea, amenajarea şi omologarea
traseelor pentru turism pedestru in zona nemontana au aparut ca HG
1252/2022 cu grave deficiente iar ghidul privind amenajarea traseelor
pentru turism pedestru, care trebuia sa fie aprobart prin ordin
ministerial si sa cuprinda indicatoarele şi marcajele, nu a mai fost
publicat desi termenul legal e depasit cu peste jumatate de an, iar
normele privind traseele de turism biciclistic, dupa 25 de ani de
tergiversare, au fost adoptate intr-o forma improvizata, incoerenta,
greu de pus in practica, prin HG 441/2022 care este jenanta ca
tehnica legislativa fata de proiectele care au fost dezbatute ani de
zile, iar actele ce trebuiau emise in aplicarea ei nu au fost inca
adoptate nici acum, la aproape un an si jumatate de la aparitia
acelei HG.
In
multe zone ale Romaniei, o buna parte din structurile de primire
turistica cu functii de cazare continua sa fie neclasificate,
existand localitati cu numeroase pensiuni turistice dintre care insa
un procent important lucreaza "la negru", si in mod evident
tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei si
disfunctiuni inca semnificative in sistemul de autorizare si control
in turism.
S-au
cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante
pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele
materiale recente continua sa aiba deficiente calitative, fiind
continutul lor inadecvat si atribuirea contractelor respective
banuibila de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si
forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi
trebuit sa tina cont de ele.
De
exemplu "frunza" ca simbol turistic al Romaniei, criticata
de unii, era legata de o strategie corecta, care sublinia ca
potentialul tarii noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu
turismul activ in forme cu impact redus de mediu, nu in turismul
"industrial" al anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau
noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au
fost alocate in ultimul deceniu si ceva de autoritatile centrale si
locale tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva,
incluzand sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu,
instalatii de transport pe cablu si partii in zone unde geografic si
climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre de
informare turistica si de vizitare nefunctionale sau cu orare
neadaptate grupului-tinta (majoritatea fiind inchise in weekend),
fiind neglijate in schimb domeniile de mare perspectiva.
In
acest timp, autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea
pasiv si chiar activ la sistematica distrugere a bazei naturale si
culturale a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din
localitati, sunt de multe ori incalcate normele de protectie a
monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate
sau "renovate") si conditiile minimale de estetica urbana,
iar prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt
nivel a aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice
sunt alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe
care le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze
sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea
fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri
aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru
de beton sau sticla crescut in imediata vecinatate.
In
zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori
specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari"
postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele
mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces
inca semnificativ de bracuire si taieri rase masive iar raurile
carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale
sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si
cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar
muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic
poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata,
culmile dominante sunt slutite de aliniamente de eoliene, antene GSM
si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele si vile de
prost gust imprastiate peste tot unde "au vrut muschii"
potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au "inchis
ochii" autoritatile corupte la varf (si care isi "leaga de
maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea
in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept
brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se
simt prea bine...
Ar
trebui sa ne preocupe problemele de fond semnalate, care vor persista
daca nu se schimba in rest nimic institutional si legislativ. De
aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de
sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a
directiei gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care,
spre deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau
economic, de cele mai multe ori, raul facut este ireversibil si
valorile naturale si culturale pierdute nu mai pot fi recuperate,
indiferent cate fonduri, oricata vointa si staruinta ar fi dispuse
generatiile viitoare sa aloce pentru repararea loviturilor pe care
actuala generatie le da prezentului si viitorului turismului
romanesc.
26.09.2023
Radu
Mititean
director
executiv CCN
Nota:
Gandurile
de mai sus sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca
in esenta nu s-a schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa
putem scoate din lista macar unele din gandurile negre ce iti vin
intr-o asemenea zi care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare...