========================================

ZIUA INTERNATIONALA A CARPATILOR - 26 SEPTEMBRIE

26 Septembrie este Ziua Internationala a Muntilor Carpati - un eveniment marcat in toate cele sapte tari semnatare ale ”Conventiei cadru pentru protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor” - un tratat international cunoscuta public drept ”Conventia Carpatica”, http://www.carpathianconvention.org/ incheiata in 2003 si ratificata de Romania in anul 2006. Acesta conventie creeaza un cadru regional de cooperare intre Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Ucraina, Serbia si Romania, care vizeaza acest lant muntos de peste 1500 km lungime, ce constituie o adevarata coloana vertebrala a estului Europei.

Carpatii sunt un element definitoriu al Romaniei, acoperind peste o treime din suprafata tarii si fiind elementul geografic central al acesteia, cu rol important istoric, economic, cultural, militar, turistic si de mediu. Si declarativ, statul si societatea le acorda importanta cuvenita. Romania declara ca respecta si aplica Conventia Carpatica. A semnat si ratificat mai multe protocoale aditionale la aceasta, inclusiv cele privind conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice si peisagistice, turismul sustenabil, managementul forestier sustenabil, agricultura durabila si dezvoltarea rurala si cel privind transportul sustenabil, si s-a infiintat si o ”Retea de Arii Protejate din Carpati”.

Ca evenimente institutionale in perioada urmatoare, dupa ce in ultimii ani majoritatea conferintelor si seminariilor sub egida Conventiei au fost online din motive de pandemie, se reiau intalnirile fizice: In 28-30 septembrie 2022 va avea lor la Zakopane in Polonia al 2-lea Seminar Carpatic de Educatie pentru Dezvoltare Sustenabila (ESD), in 10-12 octombrie 2022 va avea loc la Levice in Slovacia a 8-a sesiune a Grupului de Lucru pentru Management Forestier Durabil, iar in 21-22 noiembrie 2022 va avea loc la Rzeszow in Polonia o Conferinta Ministeriala Carpatica, ce va avea ca teme principale problemele de biodiversitate si cele ale impactului razboiului din Ucraina asupra mediului Carpatilor.

Brandul turistic la Romaniei a fost ales, cu ani in urma, sa fie ”vizitati gradina carpatica”, iar tara noastra a declarat 14 Septembrie ca fiind ”Ziua Muntelui” astfel ca avem si o zi nationala de profil pe langa cea regionala de 26 Septembrie si cea internationala a muntelui din 11 Decembrie. Exista si o ”Lege a Muntelui”,din 2018, inlocuind una mai veche, chiar daca in realitate este un text legislativ cu conotatii electorale departe de a merita acea titulatura. Si s-a reinfiintat o agentie guvernamentala specializata pentru zona montana...

Doar ca, dincolo de aspectele de legiferare, imagine si institutionale, care sunt ample si sclipitoare, insa numai de suprafata, in realitate, in loc sa tratam cu respect si grija acest deosebit patrimoniu pe care il reprezinta pentru Romania acesti munti, il supunem unei presiuni tot mai mari si mai iresposabile, amenintand grav peisajul, mostenirea culturala si natura carpatina, de parca ar fi un teritoriu al nimanui sau al inamicului, si nu perla turistica, adapostul in vremuri grele, leaganul de civilizatie, castelul de apa si lada de comori minerale a Romaniei.

Astfel, padurile carpatine continua sa fie intr-un proces accelerat de bracuire si taieri rase masive si adesea si ilegale, raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, reluat sub pretextul ca asa vom compensa diminuarea importurilor de gaz si petrol din Rusia, culmile cele mai frumoase sunt slutite de eoliene, cu reluarea acestei tendinte dupa niste ani de stagnare, si avem deja foarte multe antene GSM si linii electrice aeriene, si noile linii de 400 kV urmeaza sa afecteze sute de km de culmi si vai carpatice, iar habitatele sunt fragmentate si asaltate de masini, case de vacanta si picnicareli poluatoare in urma realizarii de tot mai multe sosele asfaltate si zone dezastruoase urbanistic, de vile de vacanta cu arhitectura de prost gust si care se intind peste tot ca un cancer, in timp ce stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante. Marile carnivore, protejate prin conventii internationale, sunt sursa de profit pentru vanatoarea practicata in mod neetic si antiecologic, iar mineritul continua sa lase rani cumplite in peisaj si in calitatea apelor de suprafata si subterane, si in loc sa se vindece aceste rani, se planuiesc noi mari exploatari de suprafata.

Din motive precum cele mentionate pe scurt mai sus, desi 26 Septembrie ar trebui sa fie o sarbatoare, pentru cine cunoaste si iubeste Carpatii, este mai mult o zi in plus de lupta pentru apararea lor de agresiunile unor oameni, firme si autoritati fara cap sau fara scrupule, si de ingrijorare ca aceasta zi care ar trebui sa fie festiva risca sa fie uitate sau sa ajunga o zi de comemorare, daca noi ca societate nu ne schimbam atitudinea.

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2022

Radu Mititean

director executiv CCN

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)

str. Septimiu Albini nr.133 ap.18

400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro

tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro

CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992

========================================

GANDURI DE ZIUA MUNTELUI

14 Septembrie a fost declarata de Guvernul Romaniei in 2002 ca fiind "Ziua Muntelui", urmand a fi sarbatorita in fiecare an prin manifestari speciale - conferinte, seminarii, expozitii, schimburi de experienta, loturi demonstrative, mese rotunde. Doar ca s-a uitat repede, ca de multe alte initiative. HG 715 / 2002 care instituia aceasta sarbatoare a fost emisa in contextul Anului International al Muntelui, pe care Romania s-a trezit sa il marcheze simbolic spre finalul sau, desi o treime din tara noastra este munte si Carpatii ar trebui sa fie un element central in politicile publice ale statului roman si in constiinta locuitorilor.

Data de 14 septembrie a fost aleasa ca fiind data traditionala a incheierii pasunatului anual in Carpatii Romaniei. O activitate milenara care dispare pas cu pas, sub ochii practic nepasatori ai autoritatilor si ai intregii societati, tot mai multe stane fiind parasite, tot mai multe plaiuri infundandu-se, tot mai putini ciobani meritandu-si numele si renumele de odinioara si tot mai putine traditii supravietuind valului de asa-zisa "modernizare" care a facut si transhumanta tehnic aproape imposibila desi alte tari regreta ca au distrus-o si incearca sa valorifice macar turistic istoria acelui fenomen candva omniprezent.

Ziua Muntelui ar trebui sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare si promovare a mediului montan ca oportunitate si model de dezvoltare sustenabila, dar din pacate in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi de doliu si de constientizare a starii de pericol, dar si de mobilizare in apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediul omului.

In Carpatii romanesti se adaposteste o imensa varietate peisagistica si o biodiversitate impresionanta. Ei cuprindeau cel mai mare peisaj forestier intact din zona temperata a Europei, sunt gazda celei mai mari populatii de carnivore mari din UE - mii de ursi, lupi si rasi in conditiile in care cele mai multe state europene nu mai au niciunul, sunt izvor de bogatii materiale, vatra de civilizatie, model de convietuire armonioasa om-natura timp de multe secole...

Doar ca, in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita, taiem padurile montane intr-un ritm ametitor in ultimele trei decenii, le slutim culmile cu eoliene, noi linii de inalta tensiune, sosele pana in varf de munte, vile si hoteluri infipte criminal in zone alpine ce erau inca cvasinaturale, tot mai multe mijloace de transport pe cablu si mii de antene GSM, exploatari miniere de suprafata de mari dimensiuni si microhidrocentrale care seaca raurile de munte care au scapat de furia hidrotehnista a anilor 70 ai secolului trecut.

Salasele sezoniere devin treptat ruine, multe catune sunt parasite, azbocimentul a inlocuit sindrila pe acoperisuri, sarma ghimpata si plasa metalica inlocuieste tot mai mult gardurile de lemn si numeri pe degete oamenii care mai stiu sa faca un tulnic, un ciubar, o cerga...

Mare parte din parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate de operatori economici, a caror rol prin definitie este sa faca bani cat mai multi, nu sa maximizeze rolul ecologic si educativ al ariilor protejate. In schimb legislatia tembela actuala nu interzice accesul motorizat in natura montana in scop recreativ, dar prohibeste total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si sportul montan nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ pe jos, pe bicicleta, calare sau pe schiuri unde nu este traseu sau zona special marcata in acest sens...

Pentru traseele de turism pedestru, abia in ultimii ani fondurile pentru marcaje au inceput sa fie asigurate de Consiliile Judetene, desi au obligatia legala respectiva de foarte multi ani, insa pentru marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism nemotorizat montan lipseste in continuare cadrul legal, si tot in vid legislativ sunt si traseele de alpinism si escalada, in schimb apar tot mai multe "via ferrata" si unde ecologic nu ar trebui admise, si in schimb speoturismul este aproape total blocat, nu insa si accesul pe munte cu masini de teren, ATV-uri, motociclete enduro, motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si barci cu motor pe lacuri...

In schimb autoritatile au adoptat acum cativa ani o noua ”Lege a muntelui” (Legea 197 / 2018) care a inlocuit Legea 347 / 2004 si care la prima vedere pare sa aduca o viziune mai putin unilaterala si rupta de realitati. La un studiu atent se dovedeste insa ca din nou aspectele de protectia mediului, de turism si sport montan raman la stadiul de declaratii vagi de principii, iar legea este mai degraba una axata pe agricultura montana si de aspecte institutionale, sociale, culturale si de infrastructura si tot cu sanse mici ca majoritatea prevederilor ei sa devina realitate.

Caracterul ingust al problematicii vizate se poate constata si din textul concret al Legii 334 / 2018, emise in aplicarea Legii 197 / 2018, care si ea abordeaza din punct de vedere al finantarilor publice pentru zona montana numai anumite aspecte. A fost reorganizata si rebotezata Agentia Zonei Montane (a se vedea HG 1036 / 2018) si s-au reorganizat fostele comitete judetene si fostul comitet interministerial pentru zona montana in asa-zise ”comitete de masiv” ( in realitate la nivel de grup de masive montane) si la nivel national intr-un ”Consiliu National al Muntelui” in care nu sunt insa reprezentate decat anumite interese, asa cum se poate verifica in concret in cuprinsul HG 332 / 2019 modificat de HG 997/2020. Aspecte discutabile sunt si in Ordinul MADR / MDRAP 1332 / 97 / 2019 privind aprobarea criteriilor de incadrare si a listei localitatilor din zona montana, si in Regulamentul-cadru de organizare si functionare al Consiliului Naţional al Muntelui aprobat prin Decizia Primului-MInistru 200/2019.

A continua in aceasta directie si in acest ritm poate face ca in cateva decenii sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de poze vechi, sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita betoanele muntilor, sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica sau impaiate prin pensiuni de prost gust si sa vedem rauri adevarate de munte doar prin filme documentare sau prin tari care nu si-au batut joc de muntii lor.

Depinde de noi toti ca in viitor 14 Septembrie sa devina in Romania o zi de sarbatoare, nu una de comemorare a Muntilor.

Cluj-Napoca, 14 septembrie 2022

Radu Mititean

director executiv CCN