ZIUA MONDIALA A SANATATII SI BICICLETA
Author: CCN
•4/06/2026 12:30:00 p.m.

ZIUA MONDIALA A SANATATII SI BICICLETA

1. Semnificatia zilei de 7 Aprilie si relevanta ei biciclistica

7 Aprilie este Ziua Mondiala a Sanatatii, in care ar trebui constientizat, mai mult ca in alte zile, ca o problema de sanatate publica tot mai ridicata in foarte multe tari, inclusiv in Romania, este sedentarismul, cu tot lantul lui de consecinte. Si ar trebui inteles si ca, pentru omul urban modern, utilizarea bicicletei ca mijloc cotidian de deplasare, precum si utilizarea ei in scop recreativ pentru o petrecere activa a timpului liber, sunt o optiune oportuna pentru a mai compensa din aceste dezavantaje ale epocii actuale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), una din importantele agentii specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, a proclamat ca, incepand din 1950, ziua de 7 aprilie va fi "Ziua Mondiala a Sanatatii", data fiind aleasa pentru a marca adunarea generala de constituire a OMS, tinuta in anul 1948. Toate cele 194 state membre OMS marcheaza aceasta zi.

Tema editiei din 2026 este "Impreuna pentru sanatate. Sustineti stiinta” (”Together for health. Stand with science”) si este dedicata nevoii de colaborare in domeniul stiintific medical, de sustinere publica a stiintei medicale si de adecvata intelegere si utilizare a rezultatelor ei si a stiintei in general, pentru a proteja sanatatea umana, animala, cea a plantelor si planeta in general. Campania care se lanseaza cu aceasta ocazie va dura un an si se va axa nu doar pe popularizarea rezultatelor stiintifice in domeniu si intelegerea lor, ci pe problema punerii lor in practica, intr-o epoca de declin a colaborarii la nivel international si de crestere a ignorantei publice dar si a bazarii pe elemente obiective a deciziilor autoritatilor publice, ceea ce a dus la o erodare a increderii si o subminare a intemeierii pe cunoastere obiectiva a politicolor publice in domeniul sanatatii. Mai multe despre editia 2026 a Zilei Mondiale a Sanatatii se pot citi la: https://www.who.int/campaigns/world-health-day/2026

Evenimente conexe editiei din 2026 a Zilei Mondiale a Sanatatii la nivel mondial sunt summitul "One Health" organizat la Lyon, in Franta, in 5-7 aprilie 2026, urmat in 7-9 aprilie de prima editie a Forumului Global al Centrelor de Colaborare OMS, o retea de sute de institutii academice din peste 80 de tari. Detalii la

Dincolo de problemele actuale de credibilitate a autoritatilor si organizatiilor acedemice de profil din cauza dezinformarilor si a afectarii obiectivitatii sau manipularii rezultatelor unor cercetari stiintifice in domeniul sanatatii, raman problemele de fond ale sanatatii publice la nivel mondial. Daca in tarile in curs de dezvoltare, cele mai mari probleme sunt in continuare bolile infectioase, subnutritia, lipsa de acces la apa potabila si a servicii medicale de baza preventive si curative, in statele dezvoltate problemele sunt mai ales bolile cardiovasculare, cancerul, obezitatea si alte asemenea generate in mare parte de stilul de viata nesanatos al "omului modern" urban, caracterizat prin sedentarism si alimentatie nesanatoasa.

Se vorbeste tot mai mult de nutritie, diete, reducerea consumului caloric, dar mult prea putin de efortul fizic, care dincolo de consumarea caloriilor ingerate este esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular si osteomuscular, dar cu influenta asupra practic tuturor sistemelor biologice din organismul uman. Omul modern din mediul urban are tot mai putin timp sa faca sport - sa mearga la jogging, la inot, sa practice jocuri sportive sau sa mearga la o sala de fitness, iar activitatea profesionala este tot mai statica. Ce ar fi de facut?

O solutie avantajoasa de crestere a activitatii fizice cotidiene, cu un raport excelent cost - beneficiu si fara alocare de timp zilnic extra pentru sport, este adoptarea unei mobilitati urbane active, pietonale si mai ales biciclistice, precum si petrecerea weekendurilor si vacantelor in mod activ, inclusiv prin lungi excursii pe jos sau pe bicicleta, unde arzi in mod placut mii de calorii in loc sa urmezi diete severe sau sa platesti abonament la vreo sala de fitness ca sa transpiri intre patru pereti in loc sa fii in natura...

2. Avantajele pentru sanatate a utilizarii bicicletei

2.1 Privire de ansamblu

Bicicleta aduce indirect multe avantaje pentru sanatate. Astfel, ea are o foarte mare eficienta spatiala, in sensul ocupa mult mai putin spatiu decat un autoturism, atat in deplasare cat si cand stationeaza. Prin urmare sunt mai putine ambuteiaje, mai mult loc pentru spatii verzi, deci mai putina poluare. De asemenea, este cel mai eficient energetic mod de deplasare terestra, fie ea motorizata sau nemotorizata, deci inseamna mai putin consum de energie din surse neregenerabile, ceea ce duce tot la mai putina poluare. In plus, este o forma de transport care nu polueaza nici fonic nici nu emite noxe, iar producerea si respectiv dezafectarea polueaza mult mai putin decat la un autoturism. Toate aceste consecinte au un evident impact indirect asupra sanatatii publice. Dar bicicleta are si avantaje directe de sanatate: Este pentru multi locuitori unica ocazie de a avea si activitate fizica in fiecare zi, iar, in plus, un grad ridicat de utilizare a bicicletei reduce si riscul general de accidente.

2.2 Prejudecati privind bicicleta si sanatatea

Exista numeroase prejudecati cu privire la utilizarea bicicletei din punct de vedere al sanatatii - ca duce la afectiuni locomotorii, la inhalare sportia de poluanti atomosferici, la afectiuni genitopelviene, ca riscul de accident e prea ridicat etc. Si se discuta sau chiar promoveaza multe solutii ineficiente sau false. Toate acestea protretizeaza public in mod nemeritat bicicleta ca un vehicul incomod si potential periculos pentru viata si sanatatea utilizatorului,

Astfel, de exemplu, multi mai cred in mod eronat ca daca circuli mult cu bicicleta, poti avea probleme cu genunchii sau spinarea sau alte probleme ale aparatului locomotor, desi in realitate ele apar doar daca mergi mult pe o bicicleta cu cadrul prea mic, sau cu saua reglata prea jos sau prea sus, cu bratele pedalelor prea lungi sau alte asemenea inadecvari ale bicicletei la corpul utilizatorului si modul de utilizare a bicicletei. Multi isi inchipuie ca statistic biciclistul inhaleaza mai multe gaze toxice si pulberi decat daca s-ar deplasa pe jos sau cu un autoturism pe aceeasi ruta.

Multi mai cred ca statul mult in sa poate crea probleme de potenta masculina sau de sensibilitate genitala la femei, desi in realitate doar daca stai prea mult pe o sa nepotrivata poate avea efecte negative - de exemplu daca ai o bicicleta de oras sau de cicloturism, sau alta cu pozitie inalta a corpului, sau pedalezi toata ziua sau zile intregi, insa in mod prostesc folosesti pentru asta o sa ingusta si tare, destinata de fapt numai cursierelor sau utilizarii in stil sportiv, cand se sta putine ore pe bicicleta si greutatea corpului sta in mica masura pe sa, pentru ca e repartizata mai ales pe membre.

Se supaestimeaza mult si riscul statistic de accident, care procentual e de fapt in scadere in ultimii ani si in Romania, cresterea numerica absoluta de cateva zeci de procente fiind supracompensata de cresterea de sute de procente a numarului de biciclisti activi. Se prezinta mereu public numere absolute de accidente cu biciclisti, fara a face necesara ponderare cu procentul biciclistilor in totalul persoanelor care de deplaseaza pe drumurile publice si mai ales cu distantele parcurse. O prezentare corecta - rata de accident la unitatea de distanta parcursa cu bicicleta - ar dovedi ca statistic deplasarea cu bicicleta este mai sigura chiar si decat mersul pe jos, oricat de neverosimil poate parea celor neinformati.

2.3 False solutii

In materie de false solutii, se poate da ca exemplu tipic campania mediatica si de legiferare dusa de unele autoritati si cercuri de interes economic, sub masca preocuparii pentru sanatatea publica, in sensul instituirii obligativitatii purtarii castii de catre toti biciclistii in toate imprejurarile. Tarile care au introdus asemenea obligativitate generale (de exemplu Australia) au cunoscut o scadere dramatica a numarului de biciclisti cu un efect de ansamblu negativ asupra sanatatii publice prin pierderea avantajelor aduse de utilizarea frecventa a bicicletei de catre multi cetateni, si chiar s-a inregistrat si o crestere statistica a accidentelor rutiere implicand biciclistii. E dovedit si ca, in caz de accident grav in care e implicat un autovehicul, casca pentru biciclisti rarissim previne moartea sau trauma craniocerebrala grava, in schimb casca poate agrava accidentul prin leziuni rotationale.

Dealtfel, multe studii invocate de autoritatile diverselor tari in sprijinul campaniei pro-casca au fost dovedite intre timp ca false si au fost retrase, si nu s-au confirmat beneficiile pentru sanatatea publica, invocate intial pentru a incalca principii de etica si echitate. De aceea societatile medicale de specialitate nu sprijina asemenea campanii si niciun stat european nu a introdus o obligativitate generala de purtare a castii pentru biciclilsti, insa autoritatile romane au introdus in legislatia rutiera ideea, deocamdata cu statut de recomandare, si cocheteaza in continuare cu ideea de obligativitate.

2.4 Beneficiile cardiovasculare si respiratorii

Utilizarea bicicletei aduce importante beneficii cardiovasculare si respiratorii. Astfel, contrar credintelor mai vechi, o cantitate zilnica relativ redusa de efort fizic moderat sau chiar usor poate asigura o influenta benefica semnificativa asupra aparatului cardiorespirator. De exemplu, un studiu britanic pe 10.000 persoane varstnice a identificat un nivel de risc de boli coronariene cu 50% mai redus la cei care pedalau in medie minim 30 mile / saptamana fata de cei sedentar. S-a dovedit in multiple studii si ca, in medie, un biciclist inhaleaza de fapt mai putine elemente nocive decat ocupantul unui autoturism si chiar decat un pieton, pentru strabaterea aceleiasi distante / rute urbane, astfel ca a circula cu bicicleta de fapt, printre altele, previne, nu creste riscul de afectiuni iritiative ale cailor respiratorii.

2.5 Beneficiile locomotorii

Pe linie de beneficii locomotorii, s-a dovedit ca mersul pe bicicleta are efecte pozitive asupra scheletului si asupra multor articulatii, prin solicitari repetate de intensitate redusa / medie, fara socurile si solicitarile intensive “de varf” pe care le provoaca alergarea sau alte sporturi. Mersul pe bicicleta stimuleaza si antreneaza echilibrul si coordonarea si solicita o mare parte din muschii scheletici ai organsimului (nu doar cei ai membrelor inferioare), precum si miocardul, si este un efort de anduranta, cu beneficiile de rigoare.

2.6 Beneficiile neuropsihice, metabolice si imunitare

In materie de beneficii neuropsihice, mersul pe bicicleta stimuleaza atentia distributiva, asigura o interactiune mai directa cu alte persoane si cu mediul iar biciclismul, prin caracteristicile sale, reduce stresul, tensiunea psihica, conferind un tonus bun, pofta de viata si de munca. In fine, exista si beneficii metabolice si imunitare. Astfel, mersul zilnic pe bicicleta contribuie la evitarea supraponderalitatii si la prevenirea altor dereglari metabolice si are un efect pozitiv asupra sistemului imun, nu doar pe linie antiinfectioasa, ci fiind dovedita si contributia la preventia anumitor tipuri de cancer.

2.7 Beneficiile contributiei la depoluare

In plus este notoriul efect sanogen al depoluarii atmosferice urbane, pentru ca bicicleta are emisii zero de noxe in timpul deplasarii si imobilizarii, si cum si poluarea fonica si generarea sau antrenarea de pulberi este mult mai redusa fata de un autovehicul, fiecare biciclist in plus inseamna mai putina poluare si deci ameliorarea conditiilor urbane de mediu, ce produce efect pozitiv pe sanatatea tuturor.

2.8 Efectul “sigurantei numerice”

Este dovedit stiintific ca, pe masura ce creste numarul absolut de utilizatori cotidieni ai bicicletei in mediul urban, si creste procentul lor in ansamblul participantilor la trafic, chiar daca nu se imbunatateste infrastructura, legislatia sau abilitatile biciclistilor, totusi scade treptat procentul de accidente de circulatie care implica biciclistii si apoi scade si numarul absolut de accidente, prin efectul de "siguranta numerica" ("safety in numbers") deoarece soferii si pietonii se obisnuiesc cu prezenta biciclistilor si nevoia de a ii respecta.

2.9 Concluzii privind efectul bicicletei asupra sanatatii

Efect global al utilizarii bicicletei asupra sanatatii publice este unul pozitiv si dincolo de actuala perioada de pandemie, ducand la cresterea sperantei de viata si a calitatii vietii. Bicicleta este o parte a solutiei la problemele de mobilitate urbana si de mediu, iar beneficiile depasesc mult riscurile si costurile pe ansamblu. Bicicleta este nu doar un vehicul sanatos, ci o cale de a promova sanatatea, beneficiile de sanatate depasind riscurile de sanatate. Utilizarea bicicletei in orase trebuie promovata nu pentru a satisface nevoile biciclistilor, ci ale intregii comunitati

3. Situatia din Romania

Pe linie de sanatate publica, Romania este intr-o situatie de neinvidiat, pentru ca imbina dezavantajele tarilor subdezvoltate si in curs de dezvoltare, cu cele ale statelor dezvoltate. Astfel, avem o stare proasta a sistemului de asistenta medicala, dar si a celui educational si de asistenta sociala, a celui de protectia consumatorului si de control sanitar, a infastructurilor pentru asigurarea apei potabile de calitate si de gestiune a apelor uzate si deseurilor, si avem o crescanda stare de saracie si incultura in paturi tot mai largi ale populatiei, ceea ce face sa fie prezenta inca patologie tipica de Lumea a III-a, nu de stat membru UE.

Insa avem, mai ales in mediul urban, dar tot mai mult si in rural, problemele de sanatate ale statelor dezvoltate. Astfel, cetatenii Romaniei, si in special copii din mediul urban, merg mult prea putin pe jos si cu bicicleta, in schimb stabilesc mereu noi recorduri la statul la televizor si la jucatul pe calculator, pe tableta si pe telefon, pe langa orele in banca la scoala, sunt dusi la scoala mereu cu "mama-taxi" sau in cazul cel mai bun cu mijloace de transport public, cei mai mari isi petrec serile si weekendurile prin cluburi sau in mall sau la picnic static si grataristic, cand nu ”stau pe telefon”, o mobilitate activa si exercitiul fizic regulat tinzand sa devina exceptia, cu tot lantul de consecinte negative medicale si sociale, dar semnalele de alarma se trag rar si raman neobservate de marea masa a publicului si ignorate de factorii decizionali. Iar la adulti si varstnici sedentarismul este in plina inflorire, gratie schimbarii profilului de activitate economica a tarii, mecanizarii multor munci care erau in trecut fizice si fenomenului de motorizare a mobilitatii, dar si din cauza unor probleme de perceptie, de aspiratii si valori sociale pervertite.

4. Ce fac autoritatile romane ?

In Romania, politicile publice si legislatia insa, in loc sa combata fenomenul, il favorizeaza. Numarul de ore de educatie fizica este foarte redus in curricula scolara, scutirile medicale abuzive pentru orele de sport au atins procente alarmante, taberele si excursiile scolare in natura, pe jos sau pe bicicleta, au devenit greu de realizat din cauza conditionarilor aberante introduse sub pretextul "asigurarii sigurantei" elevilor, sportul scolar si universitar este in declin, cultura automobilului infesteaza nestingherita tanara generatie iar sistemul educational nu incurajeaza deplasarea la si de la scoala pe jos sau cu bicicleta, ba dimpotriva, politicile si regulamentele scolare au ajuns indirect sa impuna fenomenul de "mama-taxi" al adusului elevilor cu autoturismul de catre parinti pana in fata scolii sau chiar dusul lor apoi, de mana, pana in sala de clasa.

Autoritatile publice nu doar ca nu actioneaza semnificativ in directie pozitiva, dar au mai si dat mobilitatii copiilor o lovitura cumplita introducand in legislatia rutiera, sub pretextul protejarii lor de accidente, aberatia - unica la nivel european - de interdictie cvasitotala pentru copii a mersului cu bicicleta sub varsta de 14 ani, ceea ce evident reduce masiv sansele sa devina biciclisti si dupa aceasta varsta.

Proiectele legislative de substanta care isi propun masuri de incurajare a mersului pe bicicleta sunt blocate in Parlament sau la nivel interministerial, in ciuda declaratiilor de preocupare pentru sanatatea publica pe care le proclama conducerea institutiilor fundamentale ale statului, iar autoritatile judiciare trateaza cu dezinteres ilegalitatile carora la cad victima biciclistii, de la furturile de biciclete la accidentele rutiere in care au fost victime. In schimb este in procedura parlamentara in Camera Deputatilor, in postura de camera decizionala, un proiect de lege unde doua dintre cele patru comisii parlamentare sesizate pentru raport propun intrerzicerea circulatiei cu bicicleta pana la varsta de 16 ani, obligatie permanenta generala de purtare a castii pt biciclstii ramasi, obligatia de a avea farul la bicicleta aprins si ziua in amiaza mare si alte aberatii incredibile...

Organizatiile neguvernamentale din Romania, data fiind penuria de resurse si lipsa de sprijin si cooperare din partea autoritatilor, nu pot compensa lipsa de actiune a acestora, putand doar sa suplineasca in masura foarte redusa, deficitul de actiune a sectorului public, prin activitatile lor de advocacy, programe-pilot proprii si furnizare de know-how.

5. Ce fac autoritatile altor tari ?

Statele dezvoltate au declarat ca supraponderalitatea si sedentarismul sunt principalul pericol de sanatate publica pentru copii si adolescenti si ca, in acest context, practicarea de sporturi de anduranta si promovarea mersului pe jos si cu bicicleta, atat in scop sportiv si turistic cat si - sau mai ales - utilitar, trebuie sa fie o prioritate. Programe masive atat guvernamentale cat si neguvernamentale de tip "cycling to school" sunt in plina expansiune, scolile si autoritatile locale se preocupa de crearea de infrastructuri si facilitati dar si de incurajare activa a elevilor sa vina la scoala pe bicicleta, dar si sa circule mai mult in timpul liber pe bicicleta si in completare pe jos si cu transportul public si cat mai putin cu autoturismul. Pe cand in Romania constatam ca incurajarea unei mobilitati active si durabile pentru copii ramane cel mult in stadiul declarativ sau a unor proiecte-pilot initiate de ONG-uri.

Si pentru adulti, majoritatea statelor europene dezvoltate au politici guvernamentale de incurajare a unei mobilitati active, inclusiv prin parghii fiscale si programe speciale de tipul "cycling to work" in care incurajeaza deplasarea la si de la locul de munca cu bicicleta in locul deplasarii automobilistice, din motive de sanatate publica dar si de mediu si de combaterea congestiei traficului rutier urban si periurban, prim masuri de stimulare directa a angajatilor dar si masuri care vizeaza convingerea angajatorilor sa ofere facilitati, cum ar fi posibilitati atractive de parcare acoperita a bicicletelor, dusuri si vestiare, oferirea de biciclete de serviciu sau de compensatii financiare pentru venirea cu bicicleta la locul de munca etc.

Exista in alte tari si politici si programe guvernamentale de incurajarea utilizarii bicicletei de catre persoanele in varsta si de cele cu dizabilitati motorii, in efortul de a ii atrage si mentine la un nivel de activitate fizica benefic pentru ele si implicit si pentru societate, caci duce la scaderea multor costuri directe si indirecte. De la scoli si programe de mers cu bicicleta specializate pe asemenea categorii sociale, pana la subventionarea achizitiei de biciclete si adaptarea infrastructurii la nevoile specifice ale acestor persoane, care se descurca mai greu sau deloc cu piste de biciclete inguste, cu viraje stranse, cu denivelari sau inclinari mari, timpi redusi de culoare verde sa semafor si alte probleme de calitate a infrastructurilor pentru circulatia bicicletelor.

6. Ganduri de final

Ar trebui ca 7 Aprilie sa dea de gandit si cum sa avem o viata mai activa fizic. Atunci va fi usor de vazut cum o mobilitate urbana activa, cu mult mers pe jos si pe bicicleta, poate fi o semnificativa parte a solutiei. Daca autoritatile vor inceta sa faciliteze traficul motorizat si vor incepe in sfarsit sa promoveze efectiv, inclusiv prin infrastructuri adecvate, circulatia pietonala si biciclistica.

Cluj-Napoca, 6 aprilie 2026

dr.med. Radu Mititean
director executiv CCN
presedinte FBR






, , |
Bookmark and Share
MARSUL BICICLISTILOR CLUJENI EDITIA 193
Author: CCN
•3/31/2026 11:04:00 p.m.

MARSUL BICICLISTILOR CLUJENI EDITIA 193

Clubul de Cicloturism Napoca (CCN) organizeaza sambata 18 aprilie 2026, a 193-a editie lunara a Marsului Biciclistilor Clujeni (MBC193), cu plecare la ora 10:00 din p-ta Unirii.

Sunt bineveniti orice locuitori ai zonei metropolitane clujene care au bicicleta in buna stare tehnica si echipata conform legislatiei rutiere. Participantii sub 16 ani trebuie sa poarte casca, asa cum prevede actuala legislatie.

Durata estimata a parcurgerii este de circa o doua ore si jumatate iar traseul concret va fi o mare bucla prin jumatatea sudica a Clujului, strabatand zona centrala si pericentrala si cartierele Marasti, Gheorgheni, Andrei Muresanu, Buna Ziua, Zorilor si Manastur.

Traseul are ca de obicei o lungime de circa 15 km, dar diferenta totala de nivel in urcus este de circa 250 m. Este accesibil oricui stie sa circule cu bicicleta si are o conditie fizica medie, nefiind nevoie de antrenament de nivel sportiv ridicat sau experienta semnificativa de pedalat, dar implica urcare si coborare pe strazi cu inclinatie mari ridicata, necesitand deci biciclete cu multe viteze pentru urcarea pana in cartierul Buna Ziua si frane in stare buna pentru coborarea abrupta din cart. Zorilor spre Manastur pe drum partial nemodernizat.

Traseul concret este: Piata Unirii - bd.Eroilor - p-ta A.Iancu - Cl.Dorobantilor - str. A. Suciu - str. S. Albini - str. Take Ionescu - str. A. Densusianu - str. C.Brancusi - str. Lacramioarelor - str. Alverna - str. Fagului - str. Artarului - str. Trifoiului - str. N.Draganu - str. D.Paciurea - str. Th.Capidan - str.St.Luchian - str. Buna Ziua - str. Buna Ziua (ramura spre nord) - str. W.A.Mozart - str. Buna Ziua (ramura spre nord) - str.Buna Ziua (propiu-zisa) - str. M.Zaciu - str.Carmen Silva - str.A.Presecan - Cl.Turzii - str. Cometei - str. Meteor - str. Lunii - str. Rapsodiei - str. Lunii - str.Gh.Dima - str. Szenczi Molnar Albert - str. Govora - Cl.Manastur - Cl.Motilor - str. Clinicilor - p-ta L.Blaga - str.Republicii - str. A.Iancu - str. Universitatii - p-ta Unirii

Evenimentul este din seria lunara de marsuri velo inceputa in septembrie 2007 in continuarea celei anuale incepute de CCN in 1998. CCN este o asociatie turistica, sportiva, civica si ecologista care promoveaza de peste 30 de ani utilizarea bicicletei in scop recreativ, turistic si utilitar. Evenimentul se desfasoara sub egida Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR).

Aceasta editie a MBC are, ca majoritatea editiilor, o cvadrupla valenta - de socializare, de informare si educare, militanta / de protest si turistica / recreativa si implicit si una usor sportiva si de promovare a sanatatii publice si protectiei mediului.

Astfel, Marsul Biciclistilor Clujeni este o ocazie de intalnire, cunoastere reciproca si pedalare in comun a biciclistilor, de incurajare a inceperii sau reinceperii pedalatului in oras pentru cei ce se simt in nesiguranta in traficul actual, de schimb de opinii si impresii, de aflare de informatii practice, de gasire de parteneri de excursii velo etc.

Este si o ocazie de a vedea noi rute / trasee velo prin oras care sunt favorabile biciclistilor sau cai de a evita segmente problematice prin lipsa infrastructurii velo si conditii de trafic motorizat intens, de a primi sfaturi practice privind deplasarea velo in oras, explicatii privind legislatia rutiera, de a afla despre proiecte de amenajari sau politici publice ale autoritatilor si perspective de evolutie a infrastructurii de interes biciclistic in Cluj-Napoca si in zona metropolitana, despre activitatile asociatiilor de biciclisti si alte asemenea.

Editia actuala are si o componenta recreativa prin pedalarea si prin zone mai putin cunoscute multor biciclisti clujeni respectiv zone pe dealuri mai inalte ce ofera peisaje deosebite asupra Clujului, imprejurimilor si muntilor Gilaului.

Componenta implicita sportiva a marsului biciclistilor este faptul ca participantii parcurg pe bicicleta o distanta de circa 15 km plus drumul de acasa pana in piata Unirii si inapoi, si urca o diferenta de nivel de peste 250 metri, ceea ce, chiar daca ritmul este unul lent sau mediu, este deja o activitate fizica similara uneia facuta in scop de sport de intretinere. Este dovedit statistic de studii in multe tari ca si numai jumatate de ora de pedalat pe zi in ritm lejer deja mareste speranta de viata cu peste un an si jumatate sau chiar doi ani fata de cazul persoanelor sedentare, astfel ca actiunile de acest tip vizeaza si sanatatea publica in mod direct in privinta participantilor si indirect in privinta ansamblului populatiei, dat fiind ca bicicletele nu polueaza Clujul cu noxe sau zgomot. Iar daca mai multi cetateni vor circula mai frecvent cu bicicleta, asta inseamna mai putine deplasari motorizate si mai putine ambuteiaje, dat fiind ca un om care pedaleaza ocupa mult mai putin spatiu ca un autoturism in deplasare, iar pe un loc de parcare pentru un autoturism se poate amenaja un parcaj pentru zece biciclete.

Editia 193 a Marsului Biciclistilor Clujeni are si componenta militanta, de a ocazie de a reaminti autoritatilor locale, publicului si presei nevoia promovarii utilizarii bicicletei ca mijloc cotidian de transport in oras, componenta esentiala a mobilitatii urbane durabile si alternativa viabila la transportul automobilistic, alaturi de transportul in comun si deplasarea pietonala.

Mai concret, participantii isi exprima din nou ingrijorarea fata de lipsa sau inadecvarea dezbaterilor publice a planurilor de noi infrastructuri de biciclete si fata de calitatea redusa a majoritatii pistelor de biciclete mai vechi si mai noi, existand uneori deficiente calitative grave la noile piste sau rastele si mentinandu-se nerezolvate unele probleme la pistele vechi, de la latimea insuficienta la lipsa de continuitate, de la marcaje si indicatoare rutiere lipsa, la cele neclare sau gresit amplasate, ce pun in pericol biciclistii si alti participanti la traficul rutier. In plus nu exista conexiuni velo intre multe cartiere si zona centrala sau cartierelor vecine intre ele.

In concret, exemplificam cu situatia din cart. Zorilor, unde nu exista conexiune velo cu nici un alt cartier, iar multe pretinse piste pentru biciclete sunt aberant de inguste, dar mai ales stau blocate de autoturisme si in mod evident Politia Locala nu aplica nici o sanctiune pentru blocarea lor practic permanenta, si nu au nici continuitate, ele aparand de nicaieri si sfarsitu-se nicaieri, adesea chiar inainte de intersectii, deci tocmai unde e mai mare nevoie de infrastructura velo dedicata. Mai rau, si noile piste in curs de amenajare par a suferi de exact aceleasi probleme majore, nefiind nici un indiciu ca macar in 2026 autoritatile au de gand sa mai indrepte din erorile ultimilor 20 de ani, majoritatea ignorate de Primaria clujeana desi i-au fost in mod repetat si argumentat prezentate.

Detalii si pe pagina de Facebook a evenimentului la adresa
precum si pe www.ccn.ro care redirecteaza la blogul CCN

Radu Mititean
director executiv CCN
0744-576836
office@ccn.ro







|
Bookmark and Share
ZIUA MONDIALA A APEI - 22 MARTIE - DOLIU SAU SARBATOARE ?
Author: CCN
•3/20/2026 04:00:00 a.m.

ZIUA MONDIALA A APEI - 22 MARTIE -  DOLIU SAU SARBATOARE ?

22 Martie este Ziua Mondiala a Apei (WWD) https://www.un.org/en/observances/water-day . In 2026 este a 33-a editie a acestui eveniment marcat sub egida Organizatiei Natiunilor Unite. La nivel mondial, 22 martie este o zi de reflectie, de dezbateri, de constientizare, de cautare a solutiilor la problemele tot mai grave actuale si viitoare in domeniul apei. Autoritatile din Romania insa vad de multe ori aspectul festivist, si o considera o zi de sarbatoare, de raportat cati bani am mai atras si cheltuit "pentru ape", desi inseamna de regula "pe turnat betoane". De fapt ar trebui sa fie o zi de ingrijorari. Pentru ca, atat pe plan mondial, cat si in Romania, apele - desi sunt considerate seva vietii - sunt tratate de omenire cu neglijenta. Ba chiar cu iresponsabilitate periculoasa.

Se recunoaste ca avem deja o criza a apei nu doar in tarile cu clima arida, ci si in majoritatea tarilor din zona temperata, inclusiv in Romania. O criza cantitativa si calitativa. O criza ce vizeaza si apele subterane, dar si cele de suprafata. O criza care ameninta si omul, nu doar prin degradarea componentelor acvatice ale mediului, ci si direct, prin amenintarea la adresa asigurarii apei necesare agriculturii, industriei si altor nevoi umane, inclusiv apei potabile pentru populatie. E timpul ca toti oamenii sa se trezeasca la realitate, in frunte cu autoritatile publice, si sa inteleaga ca in stilul actual riscam sa simtim in viitorul apropiat marile probleme ale apei...

Epidemiile vin si pleaca, razboaiele la fel, crizele politice evoluează, cele economice sunt depasite după cativa ani, dar crizele de mediu in general si criza apelor poate fi pe termen foarte lung sau ireversibila, motiv pentru care ar trebui să beneficieze de mult mai multa atentie din parte autoritatilor dar si a cetatenilor.

DE ACTUALITATE : APA SI GENUL

Daca in Romania, problemele de alimentare cu apa potabila si de irigatii si cele de gestiune a apelor uzate nu prea prezinta un impact diferit asupra oamenilor in functie de sex, ci eventual de nivel socio-economic si traiul in zone urbane versus rurale, in tari din Lumea a Treia, mai ales cele deșertice, impactul problemelor apei loveste disporoportionat de puternic femeile, din cauza ca in mod traditional gestiunea apei in economia familiei le revenea - spalat haine, gatit, procurat apa de baut, irigare gradina, asigurare igiena proprie si a membrilor familiei etc. De aceea tema din 2026 a Zile Mondiale a Apei este ”Water and Gender” - Apa si Genul. Cu sloganul ”Where water flows, equality grows”.

EVOLUTII RECENTE ALE EFORTURILOR INTERNATIONALE

Disfunctiile din intreg ciclul apei submineaza progresele in toate domeniile majore, de la sanatate la foamete, de la asigurarea de locuri de munca la egalitatea de gen, de la educatie la industrie, de la dezastre naturale la probema pacii si razboiului. Obiectivul de Dezvoltare Durabila nr. 6 din "Agenda 2030" Adoptata de ONU in 2015 viza asigurarea, pana in 2030, a accesului la apa curata pentru toti oamenii de pe glob, insa la acest moment atingerea acestui obiectiv pare tot mai putin fezabila in termenul propus, astfel ca este nevoie de un efort general concertat, de la organizatii mondiale si guverne pana la fiecare om in parte.

In acest sens, La Conferinta ONU pe tema Apei, care a avut loc in 22-24 martie 2023 la New York, si care a fost cel mai mare eveniment de profil din ultimii 50 de ani, cu peste 10000 de participanti, s-a adopat "Agenda de Actiune pentru Apa". https://www.unwater.org/ si s-au inregistrat peste 840 de angajamente: 

Anual sunt multiple evenimente internationale pe teme de ape. Doar in ultimele luni avem, printre altele:

In 5–7 noiembrie 2025 a avut loc la Budapesta cea de-a 7-a sesiune a Reuniunii Partilor (MOP7) la Protocolul ”Apa si Sanatatea” la Conventia ONU privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontaliere si lacurilor internationale incheiate la Helsinki in 1992 ( ratificata de Romania in 1995) in organizarea UNECE si Oficiului Regional pentru Europa al OMS.
Cu aceasta ocazie a fost si adoptata ”Strategia pentru implementarea Protocolului privind Apa si Sanatatea”

In 13–14 noiembrie 2025 a avut loc la Daegu, in Coreea de Sud, editia 2025 a Forumului Mondial al Oraselor pe Tema Apei (”World Water Cities Forum 2025”) (WWCF)

In 10–21 noiembrie 2025 a avut loc la Belém in Brazilia a 30-a Conferinta ONU privind Schimbarile Climatice ( UN Climate Change Conference - UNFCCC COP 30) unde au fost multe subiecte legate de apa si multe intalniri ale unor structuri si grupuri de lucru tematice, cum este ”High-level Meeting of the Baku Dialogue on Water for Climate Action”. Detalii la:

In 18–21 noiembrie 2025 a avut loc la Antofagasta in Chile a 22-a Conferinta Internationala a Asociatiei Mondiale a Apei (IWA) privind Poluarea Difuza si Eutrofizarea

In 25 noiembrie 2025 a avut loc la Bangkok in Tailanda intalnirea ”2025 Meeting of the High-Level Experts and Leaders Panel on Water and Disasters”, grup infiintat in 2007 de Comitetul Consultativ al Secretarului General ONU pe tema Apei si Canalizarii.

In 1–5 decembrie 2025 a avut loc la Marrakech in Maroc, al XIX-lea Congres Mondial al Apei ( ” XIX World Water Congress ”) https://www.worldwatercongress.com/

In 8–10 decembrie 2025 a avut loc la Jeddah in Arabia Saudita conferinta ”Innovation Driven Water Sustainability” (IDWS) https://idwsc.com/

In 8–12 decembrie 2025 a avut loc la Bangkok in Tailanda editia 2025 a Congresului si Expozitiei Asociatiei Intrernationale a Apei ”Apa si Dezvoltarea” (”IWA Water and Development Congress and Exhibition 2025”)
A inclus si ”7th IWA Emerging Water Leaders Forum”

In 26–27 ianuarie 2026 a avut loc la Dakar in Senegal a treia intalnire din seria ”2026 UN Water Conference High-level Preparatory Meeting”

In 17 februarie 2026 a avut loc la Mexico City manifestarea Mexico Water Forum 2026 https://sdg.iisd.org/events/mexico-water-forum-2026/ https://mexicobusiness.events/water/2026/02

Si exemple de evenimente viitoare in acest an:

In 24-25 martie 2026 va avea loc la Roma a 43-a Reuniune ONU pe tema apei ( ”UN-Water Meeting”) 

In 2–4 decembrie 2026 ar urma sa aiba loc in Emiratele Arabe Unite o noua Conferinta ONU privind Apa ( ”2026 UN Water Conference”)

Preocuparile mai intenese pe teme de ape la nivel mondial nu au aparut doar in ultimii ani. Astfel, in Decembrie 2016, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat in unanimitate rezolutia “Decada Internationala (2018–2028) de Actiune – Apa pentru Dezvoltare Durabila” pentru a sprijini punerea unui mai mare accent pe ape în urmatorul deceniu. Subliniind ca apa este un element esential pentru dezvoltarea durabila si pentru eradicarea saraciei si foametei, statele membre ONU au exprimat profunda ingrijorare pentru lipsa de acces la apa potabila sigura, canalizare si igiena, precum si cu privire la dezastre provocate de ape, penurie si poluare a apelor, generate de urbanizarea exacerbată, creşterea demografică, deşertificarea, seceta şi schimbările climatice.

Noua Decada a apelor axeaza pe dezvoltarea durabila si managementul intregrat al resurselor de apa pentru atingerea obiectivelor sociale, economice si de mediu, si de asemenea se va axa pe implementarea si promovarea programelor si proiectelor conexe, precum si pe continuarea cooperarii si parteneriatelor la toate nivelele, cu scopul de a contribui la atingerea scopurilor si obiectivelor convenite la nivel international pe teme legate de ape, incluzand cele ce sunt parte din Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabila.

Dincolo de limbajul oficial, cu parfum de "limbaj de lemn" tip ONU, trebuie remarcat ca, prin lansarea in 2023 a noii initiative "Agenda de Actiune pentru Apa" desi la acel moment era trecuta doar usor de jumatrate "Noua decada a apei" se recunostea implicit ca lucrurile nu se indreapta in dirctia dorita si preconizata, desi au trecut mai multi ani de la adoptarea Agendei 2030 si lansarea "Noii decade".

Inclusiv UE, in ciuda dorintei de a fi lider mondial in tranzitia spre o economie si o societate cu impact de mediu mai redus, este foarte in urma cu alinerea efectiva la Agenda 2030 si implicit si cu obiectivele acesteia in domeniul apelor, iar Strategia de Dezvoltare Durabila a Romaniei este departe de ce putea si ar trebui sa fie o asemenea strategie.

UN SUBIECT ACTUAL DAR DESTUL DE IGNORAT - CONSERVAREA GHETARILOR

Tema din 2025 pentru Ziua Mondiala a Apei a fost ”conservarea ghetarilor”. Pentru a mari gradul de constientizare in randul oamenilor privind importanta deosebita a ghetarilor in functionarea ciclului apei in natura si in sustinerea vietii. Aproape doua miliarde de oameni depind pentru perioade lungi din an pentru alimentarea cu apa, agricultura si productia de energie electrica de topirea ghetarilor si refacerea lor in sezonul mai bogat in precipitatii. E nevoie sa se ridice nivelul de constientizare cu privire la provocarile pe care le aduce topirea accelerata a ghetarilor si in general schimbarile climatice. Mai mult, 21 martie a fost declarata Ziua Mondiala a Ghetarilor si va fi marcata a doua oara in 2026.

In 2023 de exemplu, se estimeaza ca ghetarii la nivel mondial au pierdut peste 600 de gigatone din masa lor - cea mai mare scadere din ultimii 50 de ani. Este de stiut ca 70% din apa dulce de pe Terra e sub forma de zapada sau gheata. A se vedea si https://www.un-glaciers.org/en si https://www.un-glaciers.org/en/articles/world-day-glaciers-and-world-water-day-2026 Chiar daca Romania nu are ghetari, fenomenul ar trebui sa ne intereseze pentru ca este un indicator obiectiv al schimbarilor climatice, reducerea masiva a ghetarilor montani pe toate continentele in ultimele decenii, si la mare magnitudine in Alpi, aratand ca incalzirea este un fenomen real si cu impact major.

PARADOXUL ONU SI UE - PROTECTOARE SI DISTRUGATOARE ALE APELOR

Paradoxul este ca si ONU, pe de o parte, prin unele agentii si programe, isi propune sa protejeze mediul inclusiv apele, ca patrimoniu al intregii umanitati si mostenire esentiala pentru generatiile viitoare, dar prin alte agentii si programe incurajeaza si chiar finanteaza proiecte ce aduc grave prejudicii ecologice apelor si pun in pericol pe termen lung intregi ecosisteme si regiuni, in numele rezolvarii unor probleme de moment in alimentarea cu apa a unor comunitati si activitati umane.

Iar UE nu este mai prejos, finantand masiv lucrari care pericliteaza grav ecosistemele si mentinand politici agricole si de dezvoltare spatiala care, ducand la o si mai mare antropizare si presiune industriala si urbanistica asupra a ceea ce a mai ramas din natura Europei, pun in grav pericol pe termen lung apele chiar daca, pe de alta parte, pun mare accent pe prevenirea si combaterea poluarii si pe pastrarea biodiversitatii.

Romania este din pacate o campioana la interpretari aberante, transpunand inadecvat si incalcand sistematic inclusiv Directiva-Cadru "Apa" a Uniunii Europene (60/2000) si conventiile internationale de mediu cu relevanta pentru protectia apelor, prin proiectele pe care le promoveaza in legatura cu toate corpurile semnificative de ape din Romania, pe care le vede mai ales ca o resursa economica de exploatat, nu ca pe un patrimoniu natural ce trebuie in primul rand ocrotit.

FAPTELE AUTORITATILOR CONTRAZIC VORBELE FRUMOASE

In ultimele doua decenii si jumatate, autoritatile au recunoscut public, desi cam "cu jumatate de gura", ca a fost o mare greseala realizarea pe scara larga de desecari, taieri de meandre, indiguiri si alte lucrari de asa-zisa "regularizare" a raurilor, ca trebuie nu doar stopata continuarea pe acest drum si revenit mai aproape de starea naturala anterioara, prin refacerea zonelor umede, facilitarea inundarii controlate a anumitor suprafete la ape mari, dezincorsetarea raurilor etc.

Doar ca exista o masiva discrepanta intre vorbe si fapte, pentru ca aproape toate politicile si investitiile sunt in continuare nu pentru renaturari si ecologizari, ci pentru reparatii si consolidari de "lucrari de aparare" si pentru noi betonari, canalizari, indiguiri, dragari, devieri si desecari, in ultimii ani adaugandu-se iresponsabilele planuri de a introduce in conducte cvasitotalitatea raurilor de munte pentru a face lanturi de microhidrocentrale si de a transforma in canale navigabile toate raurile medii si mari din interiorul tarii, iar apele subterane sunt amenintate de preconizata exploatare a gazelor de sist prin facturare hidraulica, toate acestea inseamnand un dezastru ecologic musamalizat de autoritatile care ar trebui sa protejeze mediul, mai nou sub pretextul crizei generate de razboiul din Ucraina si masurile economice adoptate contra statului agresor de UE si de alte state si cercuri de influenta la care Romania se aliniaza.

O CACEALMA CONTINUA - COMITETELE DE BAZIN

Consultarea factorilor interesati si participarea lor la luarea deciziilor in domeniul apelor, ar trebui sa aiba loc prin "Comitetele de Bazin". Autoritatile au tergiversat din 1996 pana in 2000 emiterea reglementarilor prevazute de Legea Apelor, apoi inca un an infiintarea lor efectiva, ocazie cu care procedura de desemnare a reprezentantilor ONG-urilor a fost in mai multe cazuri masiv fraudata de autoritati, iar apoi s-a refuzat corectarea acelui abuz si inlaturarea celor nereprezentativi. Alegerile au fost nu doar nedemocratice ci initial si pentru un mandat nelimitat (!) iar revizuirea aberantei reglementari in cauza a lasat multe ale probleme nerezolvate.

Oricum Comitetele de Bazin nu au fost nicidecum "parlamente ale apei" ci mai mult structuri nefunctionale, de forma, care doar aprobau formal, fara dezbateri si fara modificari, toate propunerile Administratiilor Bazinale de Ape... La un moment dat, Comitetele de Bazin au fost restructurate, dar la fel de netransparent si nedemocratic, iar alegeri deschise pentru reprezentanti ONG se pare ca, cel putin la anumite bazine, nu au mai avut loc deloc. E oare mai bine decat acum un doua decenii si jumatate, cand au avut loc, dar au fost fraudate?

RAURILE MARI DE MUNTE - VICTIME ALE HIDROENERGETICII CLASICE

Lacurile de acumulare, in special cele de mari dimensiuni sau in zona de munte si lanturile de baraje si derivatii interbazinale au si multe consecinte negative complexe si grave asupra mediului si nu numai. De aceea, in diverse tari dezvoltate se recunoaste acum ca s-a exagerat in trecut, si nu se mai prea fac noi baraje, ba chiar se regreta construirea anumitor baraje. In Romania, desi raurile interioare au debite mici, s-au facut mari acumulari pe majoritatea cursurilor de apa, adesea in lant si cu captarea si devierea a sute de rauri pentru a aduce mai mult debit in acele lacuri de acumulare, lasand practic seci nenumarate vai si creand dezechilibre hidrologice si ecologice care acum abia incep sa se vada.

Cu toate acestea, se continua construirea de baraje incepute sau proiectate inainte de 1990 si chiar altele noi, cum este de exemplu planul unui mare lac de acumulare pe valea Azugii sau pe Basca Mare sau in defileul superior al Muresului sau lacul de acumulare aferent propusei centrale hidroelectrice de acumulare prin pompaj Tarnita-Lapustesti, ce va distruge unul din ultimele platouri cvasinaturale din muntii Gilaului, dar va si transforma lacul Tarnita - principala sursa de apa potabila a Clujului - intr-un simplu bazin cu nivel oscilant, proiect care desi parea nascut mort e mereu reanimat politic de autoritati iar societatea Hidro Tarnita SA a consumat multi ani banii publici pe ”cautarea de investitori”.

Sau proiectul hidroenergetic de pe Defileul Jiului, unde dupa o lunga, inegala si dura lupta cu autoritatile publice coalizate cu Hidroelectrica pentru distrugerea acestui superb rau montan, societatea civila si o mana de cetateni hotarati sa salveze aceasta valoare au reusit sa obtina prin justitie anularea auorizatiilor de construire abuziv emise. In loc sa se conformeze hotararilor judecatoresti definitive, autoritatile au continuat lucrarile si acum incearca in continuare sa modifice legislatia pentru a redeschide calea aparentei legalitati pentru odiosul lor plan de distrugere a Jiului sau sa forteze emiterea ilegala de autorizari sau scutirea abuziva de autorizarea de mediu a respectivului proiect hidrotehnic. Din pacate in multe posturi de decizie sunt inca iresponsabili care mai cred sincer in aberatia la moda al mijlocul secolului trecut, cand se discuta serios de a valorifica pe cat posibil total "potentialul hidroenergetic" al tuturor apelor curgatoare...

RAURILE MICI DE MUNTE UCISE DE MICROHIDROCENTRALE

Raurile mici care au scapat sau vor mai scapa de devierea spre alte vai, sunt amenintate in majoritatea lor de lanturi de microhidrocentrale (MHC), ce le condamna din punct de vedere ecologic dar afecteaza grav si peisagistic vaile in ansamblul lor. Se poate vedea deja pe ambii versanti ai muntilor Fagaras, in muntii Rodnei, in Bucegi, in muntii Bihor, Gilau-Muntele Mare, Vladeasa, Sureanu, Tarcu etc. , dar vizate sunt multe alte rauri, in ciuda asigurarilor date in ultimii ani de autoritati. Acest atac MHC se deruleaza chiar sub ipocritul pretext al grijii pentru mediu prin promovare de energie "verde" si mai nou au fost promovate ba sub pretextul ca din cauza razboiului dintre Rusia si Ucraina si deciziei de a se renunta la importul de gaz si petrol rusesc, trebuie dat unda verde la orice proiect energetic indiferent de impactul negativ de mediu, ba ca decarbonizarea sectorului energetic nu se poate face decat cu alte sacrificii de mediu, de exemplu sacrificarea apelor sau acceptarea riscurilor de mediu ale energeticii nucleare, realizand in Romania un tip de CNE care nu exista inca nicaieri in lume pentru ca nu au fost considerate suficient de sigure...

In realitate sunt interese financiare private si complicitati la nivel inalt in autoritatile publice, multe proiecte trebuind sa fie investigate nu doar de autoritatile de mediu, daca ele si-ar face datoria, ci si de - sau mai ales de - organele de cercetare penala. Acestea par insa in continuare cu gura, ochii si urechile astupate cand e vorba de coruptie care afecteaza si mediul natural, desi cateva dosare par a fi in lucru si legat de ape. Un bun exemplu poate fi cazul Raului Alb din Muntii Retezat, sau a Nerei, unde in ciuda ilegalitatilor evidente, initiativele de MHC sunt stopate momentan, dar nu exista vreo garantie ca nu vor fi reluate. Pe Somesul Rece, lucrarile stopate de cativa se preconizeaza a fi reluate, intru distrugerea a ce a mai ramas natural din acel superb rau de munte.

NAVIGATIA - UN INAMIC PANDIND MARILE RAURI

Desi Romania este semnatar al Conventiei Internationale privind Protectia Fluviului Dunarea si s-a angajat sa realizeze Coridorul Verde al Dunarii renaturand partial lunca cu zone umede distrusa prin desecari in anii '70 si sa pastreze zonele care sunt inca apropiate de starea naturala, Ministerul Transporturilor a promovat multi ani un proiect megalomanic de adancire a senalului navigabil, taierea de ostroave si inchiderea de brate secundare ale fluviului, pe multe sute de kilometri, care ar degrada ce a mai ramas din Dunare din punct de vedere ecologic si nu numai. Dar vizate (intr-un alt program urias de investitii, din fericire inca nedemarat practic) sunt si Muresul, Somesul, Siretul, Prutul, Oltul, Argesul, Jiul, Ialomita si alte rauri, pe care politicieni iresponsabili au decis sa fie amenajate ca si cai navigabile, desi nu au debitele raurilor din tarile occidentale si deci, ca sa devina navigabile, vor trebui transformate total, in simple canale, distrugandu-le din punct de vedere ecologic. Guvernul a si emis o hotarare pentru canalizarea Argesului...

Iar autoritatile locale clujene au discutat ani de zile despre transformarea Somesului Mic in canal navigabil pe parcursul din municipiul Cluj-Napoca, si chiar au alocat fonduri pentru o asemenea crima de mediu, si unii chiar lanseaza fantezii cu navigabilitatea din Cluj pana la Dej, ceea ce inseamna o distrugere mult mai ampla din punct de vedere ecologic, in loc sa isi propuna dezafectarea unor lucrari aberante realizate de Administratia Nationala Apele Romane in ultimii ani constand in betonarea malurilor in mai multe portiuni din oras. Aval de Cluj se canalizeaza portiuni din Somesul Mic si din afluenti, sub pretextul "mutarii" pentru prelungirea pistei aeroportului, se incorsetaza apele intre ziduri de beton, ca in cele mai negre decenii ale secolului trecut cand nimic nu statea in calea furiei hidrotehniste, Apele Romane parand in continuare in postura lupului cioban la oi daca ne uitam la diverse proiecte de ”amenajari” pe care le promoveaza...

NICI ARIILE NATURALE PROTEJATE NU SUNT LA ADAPOST DE APUCATURILE BETONISTICE ALE HIDROTEHNICIENILOR, CU GANDIRE DE SECOL TRECUT

Nu scapa de setea de a turna beton, de a introduce in conducte si de a le artificializa nici raurile din interiorul parcurilor nationale si naturale si alte categorii de arii naturale protejate. Astfel, in Retezat s-au continuat lucrarile de captare a unor rauri si deviere subterana a lor spre lacul Gura Apelor, dar si planuri de microhidrocentrale, netrecand total pericolul pentru Raul Alb, unul din ultimele cursuri salbatice pe intreaga lungime, in Parcul National Defileul Jiului se continua demersurile pentru o mare hidrocentrala, ce va face sa dispara din albie mare parte din debit, in Parcul Natural Gradistea de Munte - Cioclovina se pregatesc hidrocentrale pe raul Strei, in muntii Fagaras si in multe situri Natura 2000 se preconizeaza noi proiecte hidroenergetice desi asemenea planuri incompatibile cu statutul de arie naturala protejata si au dus la declansarea procedurii de infringement contra Romaniei, care oricum sta prost la protectia naturii si nu ar mai trebui sa isi permita asemenea agresiuni, mai ales ca pretinde ca implementeaza Directiva-Cadru Apa...

Dar cum inca scamatori cu acte in regula in ale pseudostudiilor de impact de mediu, continua sa produca documentatii aberante prin care pretind ca o microhidrocentrala nu are impact negativ de mediu desi seaca aproape total raul respectiv, ba chiar ca are impact pozitiv asupra mediului, si autoritatile inchid ochii, niciun rau din Carpati nu este in siguranta. Un alt pretext pentru betonarea albiilor raurilor este "protectia localitatilor si cailor de comunicatii" desi se stie ca prin indiguiri si betonari nu faci decat sa accentuezi global riscurile si daunele, care prin asemenea lucrari doar se muta ceva mai in aval... Ipocrizia suprema este finantarea indigurilor si altor lucrari de "regularizare" din... "Fondul pentru Mediu", care ar trebui folosit pentru protectia, nu pentru distrugerea mediului natural!

IPOCRIZIA SLOGANULUI CU INTOARCEREA CU FATA LA APE - FARA SA NE MAI PUTEM APROPIA DE ELE

La nivel de declaratii, autoritatile romanesti recunosc ca trebuie "sa ne intoarcem cu fata spre ape" si ca un contact mai strans al cetateanului cu raurile si lacurile duce la mai mult respect si protectie. In practica insa autoritatile concesioneaza sau inchiriaza malurile lacurilor sau tolereaza constructii abuzive, vile si debarcadere, ingradiri si blocari ale accesului public la maluri si pe plaje, desi sunt prin lege proprietate publica si nu ar trebui sa fie rezervate catorva potentati. In alte tari se faciliteaza accesul la mal, se reduc pantele si se fac plaje si pajisti pe malul raurilor si lacurilor, inclusiv in centrul marilor orase, si se amenajeaza debarcadere pentru ambarcatii nemotorizate si locuri pentru scaldat, iar de-a lungul malurilor se fac alei pietonale si piste pentru biciclisti, banci si locuri de agrement.

La noi dimpotriva, se inchid raurile intre ziduri inalte verticale de beton care nu permit accesul la apa, se interzice scaldatul, inotul, surfingul sau navigatia cu alte ambarcatii, in loc de amenajare pentru pietoni sau biciclisti a coronamentului digurilor se interzice de cele mai multe ori orice tip de circulatie publica pe acestea iar malurile raurilor, in loc sa fie artera de baza peisagistica, turistica si recreativa a orasului, sunt de obicei canale si lazi de gunoi, si nici in afara localitatilor nu este mai bine. Iar plajele marii negre devin in tot mai mare masura zone administrate privat, rezervate unor potentati financiar, si tot mai putine exista apropiate de starea naturala. De fapt marea masa a cetatenilor este tinuta departe de ape, si atunci nici atitudinea de neintelegere sau nepasare este explicabila...

APELE SUBTERANE SUPRAEXPLOATATE SI POLUATE

Apele subterane sunt o mare bogatie a unei tari, mai ales in conditiile Romaniei, amenintata de schimbarile climatice (in multe judete din sudul si estul tarii putandu-se vorbi deja nu doar de aridizare ci chiar de desertificare) dar care, pe de alta parte, are circa 1/ 3 din apele minerale ale Europei si alte avantaje pe care risca sa le piarda prin persistenta si amplificarea poluarii apelor subterane. Poluarea cu nitrati din surse agricole ramane in multe zone o problema grava si ia din nou amploare prin persistenta sau reluarea unor practici agricole iresponsabile. In alte zone avem in continuare contaminari ale apelor subterane cu metale grele sau radioactive, hidrocarburi, pesticide, alti poluanti organici persistenti etc. din cauza mineritului, exploatarilor petroliere si depozitarii necontrolate a deseurilor si altor surse. Multe sunt poluari istorice, pentru inlaturarea carora s-a facut foarte putin in ultimii 35 de ani, iar multi mari poluatori sunt tolerati in continuare platind doar penalitati si amenzi modice. In plus, multe rezerve subterane de ape sunt supraexploatate si risca epuizare sau contaminare daca se continua in stilul actual.

O mare amenintare la adresa apelor subterane sunt planurile de exploatare a gazelor de sist prin metoda fractionarii hidraulice, interzisa in multe tari si care a produs deja dezastre ecologice in Statele Unite ale Americii si in alte zone, dar autoritatile publice romanesti cocheteaza acum din nou, sub pretextul consecintelor razboiului ruso-ucrainean, cresterii preturilor combustibililor fosili si deciziei de reducere a importurilor din Rusia, cu aceste iresponsabile tehnologii, retragerea acum cativa ani a firmei Chevron nefiind decat un moment de respiro intr-o lupta care va mai continua, fiind evident ca sunt in joc mari presiuni si interese transfrontaliere... Dealtfel, acum cativa ani chiar persoane din conducerea unor institutii publice au facut din nou apologia publica a fracking-ului iar in vestul tarii se apuca de forat o companie controlata de capitalul rusesc, dovedind ca frackingul nu e o amenintare care vine doar dinspre vest si ca opozitia la fracking nu e in interesul unei puteri din est, cum s-a vehiculat calomnios la adresa unor ONG de mediu.

Un subiect relativ nou si putin constientizat este poluarea cu microfragmente de mase plastice, un tip de poluare mult subevaluat pentru ca cercetarile sunt abia la inceput si tipul respectiv de poluare nu este usor de observat in mod direct, prin simturile umane, insa afecteaza organismele acvatice si patrunde astfel in tot ecosistemul dar si in lantul alimentar uman, cu consecinte inca insuficient analizate dar care se estimeaza ca ar putea fi dintre cele mai grave pe termen mediu si lung. Din pacate multi au considerat ca daca pungile de plastic se "descompun" in fragmente invizibile cu ochiul liber, si facem baraje plutitoare pentru a stopa PET-urile ce plutesc pe rauri, si malurile raurilor nu mai par "pavoazate" cu folii si e rezolvata problema "flotilelor" de flacoane duse de apa, am rezolvat problema poluarii cu plastic a apelor. De fapt doar am facut-o mai putin batatoare la ochi...

DEPARTE DE REZOLVARE SI EPURAREA APELOR UZATE MENAJERE

In tarile civilizate nu se pune problema sa existe alimentare centralizata cu apa curenta, in casa, fara sistem adecvat de canalizare si epurare a apelor uzate. La noi s-au aprobat numeroase proiecte de acest fel, desi era nu doar neecologic ci si ilegal, dand lovituri mediulului pe bani publici. Mai recent a fost legalizata aceasta aberatie, de a avea apa curenta dar nu si canalizare. Problema nu e doar in mediul rural, ci si in orase. In marile orase avem inca zone fara canalizare iar statiile de epurare sunt adesea inca departe de a fi la standarde, ba sunt si zone in care lipsesc sau functioneaza mai mult pe hartie, astfel ca apele fecaloid-menajere din sute de mii sau poate inca milioane de WC-uri ajung neepurate sau insuficient epurate in raurile tarii, si ne miram apoi de problemele de mediu si de sanatate care nu se mai sfarsesc. In loc ca problema sa fie o prioritate nationala absoluta, autoritatile aproba in continuare constructia a zeci de mii de vile in zone fara canalizare, extinderea oraselor desi nu au bani de echipare edilitara a strazilor din zone centrale, iar pentru epurarea apelor uzate "solutia" a fost mereu amanarea si negocierea de perioade de tranzitie de decenii intregi cu Uniunea Europeana pe motiv ca mai repede nu putem indeplini conditiile de epurare a apelor uzate, desi se pare ca de fapt nici nu vrem...

Se mai adauga si faptul ca sistemul de canalizare este de regula unitar si nu dual, in sensul ca apa de ploaie preluate de pe strazi ajunge in aceleasi conducte cu apele fecaloid-menajere, plus ca asfaltarea sau alte impermeabilizari a unor suprafete tot mai mari de teren in orase face ca un procent tot mai mare din apele pluviale sa ajunga la canal. Si cum capacitatea retelei de canalizare nu permite preluarea debitelor la ploi mari, sistemul este de deversare a preaplinului direct in rauri, ceea ce inseamna ca mare parte din apele uzate ajung total neepurate in apele de suprafata. Si marile orase din Romania nu par a avea preocupari serioase pentru a pune capat acestei anormalitati.

ALIMENTAREA CU APA POTABILA A POPULATIEI - PE O DIRECTIE RISCANTA

Un procent inca semnificativ din populatia Romaniei nu are acces la apa potabila de buna calitate, pentru ca in fantani ajunge apa din panza freatica contaminata cu nitrati si alte substante din excesul de fertilizanti utilizati in agricultura sau din latrinele amplasate prea aproape de fantani, dar si din poluarile industriale istorice sau contemporane, iar, pe de alta parte, desi in foarte multe sate s-au facut retele de alimentare centralizate cu apa potabila, modul de realizare sau mentenanta lasa de dorit si astfel calitatea apei livrate este problematica, sau chair stau nefolosite acele sisteme. Dar nici in cazul sistemelor centralizate de alimentare cu apa in localitati mari situatia nu este satisfacatoare, pentru ca, de exemplu, unde nu avem risc de infectie avem de regula apa contaminata cu halometani din cauza clorinarii excesive, ceea ce implica riscuri pentru sanatate....

Ingrijorarea cea mai mare o produce insa directia spre care ne indreptam: In loc sa fie protejate sursele de apa, ele sunt lasate sa se degradeze si apoi se aduce apa din alta parte, de tot mai departe si cu costuri tot mai mari, sau se investesc sume uriase in tehnologii scumpe de tratare a apei in loc sa se previna poluarea sursei. Ca exemplu, Clujul, in loc sa isi protejeze sursele de apa Gilau si Somesul Cald ( lacuri de acumulare), le-a lasat sa se degradeze si le-a abandonat succesiv, mutand priza de apa pentru statia de tratare Gilau spre amonte, pe lacul Tarnita, plin de vile fara canalizare pe maluri, ambarcatii cu motor, pontoane motorizate de mari dimensiuni etc., iar ca tratare a apei, in loc de investitii in calitate, s-a investit in cantitate, obtinand o capacitate de productie mai mare decat necesarul, iar apoi, pentru a recupera investitia, s-au facut investitii uriase pentru a transporta apa potabila spre alte judete, care vor abandona actualele lor surse de apa, cu un pret enorm si pentru oameni si pentru mediu.

MINERITUL RAMANE UN REDUTABIL INAMIC AL APELOR

Mineritul a fost si ramane una dintre cele mai grave amenintari, mai ales in modul cum s-a practicat si se mai practica in Romania. Carpatii sunt plini de galerii miniere abandonate si inundate sau din care ies si se varsa neepurate in rauri si lacuri debite mari de ape de mina extrem de toxice.... Multe mari halde de steril neconsolidate si nevegetate adecvat stau in bataia ploilor, neprotejate si supravegheate suficient si uneori chiar abandonate, din care apele dizolva si duc cu ele in aval cantitati mari de metale grele, substante radioactive, acizi si alti poluanti, in ciuda imenselor fonduri tocate de o serie de companii nationale si firme private abonate la contracte cu statul pentru "ecologizarea" vechilor exploatari.

Catastrofele de la Baia Mare si Novat din 2000 sunt doar "varful aisbergului" fata de ce se poate intampla in alte cazuri. Proiectul minier Rosia Montana pare a nu mai fie momentan de actualitate (dar din pacate nici rezolvarea poluarii istorice de la vechea exploatare) in schimb a devenit "fierbinte" proiectul minier Certej si Rovina si suntem amenintati de alte mari exploatari miniere de suprafata la Bucium, Baisoara....care ar fi un mare pericol pentru ape.

Guvernantii incearca in schimb sa convinga populatia in ultimii ani ca o buna cale de dezvoltare durabila a tarii este revenirea masiva la minerit, ca in tarile din lumea a treia, ignorand ca acolo mineritul nu a adus bunastare ci saracie si abuzarea drepturilor omului si mai ales grave prejudicii de mediu, trecute sub tacere de mass-media internationala din cauza controlului economic si politic ce se exercita asupra ei de catre grupurile puternice de interese politico-economice din statele dezvoltate, care isi protejeaza mediul promovand mineritul in tari a caror guverne sunt doar marionete. Efectele razboiului din Ucraina si tensiunilor americano-chineze iar acum razboiul contra Iranului si amenintarile americane asupra Groenlandei sunt speculate intens de promotorii mineritului sub pretextul ca asigurarea la nivel european a unor surse proprii de materii prime strategice poate prevala inclusiv asupra criteriilor de mediu, care ar merita neglijate doar pentru a accelera deschiderea de noi capacitati de productie miniera de metale strategice.

POLUAREA INDUSTRIALA A APELOR DE SUPRAFATA RAMANE O AMENINTARE

Autoritatile se lauda adesea ca s-a imbunatatit semnificativ calitatea apei multor rauri fata de perioada dinainte de 1989 si lasa sa se inteleaga ca ar fi meritul lor. Este adevarat ca se face o monitorizare mult mai stricta, dar imbunatatirea situatiei este conjuncturala si este cauzata de colapsul industriei dupa 1990. Cum acum aceasta revine treptat, dar nu totdeauna sub forma unor industrii ”curate”, reapar si sursele industriale de poluare iar autoritatile nu par pregatite sa faca fata provocarii, mai ales ca sunt surse de poluare mult mai multe si diverse.

De fapt ele nu au disparut niciodata in cazul apelor, pentru ca platformele industriale abandonate de regula nu au fost ecologizate cu adevarat si au fost o sursa continua de poluare, nemediatizata pentru ca nu mai exista poluatorul care sa fie aratat cu degetul si amendat simbolic dar cu multa mediatizare, ca publicul sa creada ca statul aplica cu adevarat legile.

In loc de rezolvarea poluarilor istorice, s-a ajuns si la abandonarea unor surse de apa potabila sau adoptarea unor tehnologii de potabilizare mult mai scumpe, incercand sa se trateze efectele in loc sa se rezolve cauza, optiune care oricum este pe termen lung perdanta si din punct de vedere economic, mai ales in perioade de criza si austeritate bugetara. Sub pretextul nevoii de "atragere a investitorilor" si "creare / mentinere de locuri de munca" se "inchid ochii" la poluari grave si sistematice, mai ales cand firmele in cauza sunt mari corporatii.

INGRIJORARE PENTRU APE ?

Contrar aparentelor, Romania este o tara saraca in apa. Iar saracia se va accentua in contextul taierilor abuzive de padure, urbanizarii, schimbarilor climatice, reluarii irigatiilor pe mari suprafete si mentinerii si continuarii desecarii putinelor zone umede ramase si abandonarii planurilor de renaturare. Iar protectia calitatii rezervelor sarace de apa pe care le are Romania nu pare o prioritate pentru guvernanti. Organizatia Mondiala a Sanatatii si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu avertizeaza demult ca se apropie o criza mondiala a apei, dar noua nu pare sa ne pese. Celelalte state din UE au depus eforturi pentru a implementa Directiva-Cadru Apa, noi am pus-o in aplicare mai mult pe hartie si in declaratii politicianiste sau vedem intentii la varf la nivel guvernamental dar care raman nepuse in practica.

Aplicam in ultimele trei decenii politica "dupa noi potopul" desi declaram ca societate ca ne gandim la generatiile viitoare. Politicienii si autoritatile declara ca nu le plac apele tulburi la propriu, dar la figurat multi par sa se straduiasca din greu sa ramana tulburi, ca sa nu se vada cine sunt pestii cei mari, pe unde se invart, pe cine mananca si cine e urmatoarea lor victima. De fapt nici nu ar trebui sa se ascunda, pentru ca este tot mai clar ca victime suntem in final cu totii....

Cluj-Napoca, 20 martie 2026

DIRECTOR EXECUTIV,
Radu Mititean

0744576836

NOTA:

Textul de mai sus este, din punct de vedere al formei / limbajului / terminologiei mai mult un pamflet, dar din punct de vedere al fondului, al esentei ideilor critice si exemplelor utilizate, textul este obiectiv si corect si toate elementele criticate pot fi la cerere detaliate, explicate si sustinute de noi cu argumente si dovezi riguroase din punct de vedere juridic si stiintific, si cu numeroase exemple concrete, fiind rezultatul unor atente cercetari proprii si documentari aprofundate, teoretice si practice, in tara si la nivel international. Prezentul text este o dezvoltare si ajustare a unuia mai vechi, dar din pacate perfect actual si in 2026.








, , , , , , |
Bookmark and Share
ZIUA INTERNATIONALA DE ACTIUNE PENTRU RAURI
Author: CCN
•3/13/2026 04:54:00 p.m.

ZIUA INTERNATIONALA DE ACTIUNE PENTRU RAURI

14 Martie este declarata Ziua Internationala de Actiune pentru Rauri (International Day of Action for Rivers). O zi dedicata luptei pentru protectia liberei curgeri a raurilor, aflate in majoritatea tarilor lumii sub asediu hidrotehnist, doar o treime dintre ele mai curgand liber, in stare naturala.

Multe rauri sunt poluate, cu debitele reduse de schimbarile climetice, taierile de paduri, prizarile masive de apa in scop de irigatii sau industraiale sau de deviatiile interbazinale, sau au fost canalizate sau li s-au taiat meandrele si blocat sau desecat zonele umede conexe si au fost grav afectate ecologic, insa zagazuirea lor, trasformarea din ape curgatoare in ape statatoare, fragmentate de praguri si baraje, este un inamic mai putin constientizat dar cu un impact negativ mare, contra caruia trebuie actionat pana nu va fi prea tarziu.

Si in Romania, putine rauri mari si medii au scapat de furia hidrotehnista a ultimelor decenii ale secolului trecut, cand se chiar credea oficial ca e dezirabil sa "valorifici tot potentialul hidroenergetic" al raurilor Romaniei si nu se cunostea sau se ignora deliberat faptul ca lanturile de baraje si lucrarile de amenajari intruzive pe portiuni lungi au pe termen lung impact de mediu negativ major. Insa atacul a fost reluat puternic in ultimul deceniu sub pretextul "energiei verzi" prin sute de microhidrocentrale, care au luat mare parte din debitul multor rauri medii si mici ce scapasera pana atunci, dar si prin reluarea sau continuarea lucrarilor la mari baraje incepute sau proiectate inainte de 1990 si cochetand si cu noi proiecte mamut de tipul noi baraje pe Dunare.

Tarile mai dezvoltate au inteles ca abordarea aceasta a fost o eroare a secolului trecut si acum preocuparile sunt mai mult de renaturari si descorestare treptata a raurilor si conversie a "apararilor de mal" continue din beton cu consolidari locale prin mijloace cu impact mai redus si prin refacerea zonelor umede sau inundabile inclusiv cu scopul de mai buna gestionare a riscului de inundatii, crescut mult din cauza incoretarii raurilor....In Romania insa in practica isi continua influenta vechile paradigme hidrotehniste eronate, din cauza unor mari interese financiare si conexe...

Originea acestei "Zi Internationale de Actiune pentru Rauri" este in 1995, cand a avut loc o prima intalnire pregatitoare care a fost organizata de o serie de ONG-uri printre care IRN ( International Rivers Network) si ERN ( European Rivers Network) si organizatii asiatice si sudamericane. In martie 1997 a avut loc in orasul brazilian Curitiba o conferinta internationala reunind delegati din 20 de tari (printre care Brazilia, Chile, Argentina, Tailanda, Rusia, Franta, Elvetia, Statele Unite ale Americii) reprezentand comunitati afectate de proiecte de mari baraje.

S-a semnat cu acea ocazie o declaratie comuna ce solicita transparenta si participare publica in domeniul politicilor privind energia hidroelectrica si managementul apelor si a fost proclamata ziua de 14 martie ca o zi internationala de actiune contra blocarii raurilor prin baraje si cu scop mai general de protectie a raurilor, apei si vietii.

In timp evenimentul a dobandit raspandire mondiala si se axeaza pe problematica gestiunii raurilor si relatiei colectivitatilor umane cu ecosistemele ripariene, cu accent pe constientizarea publica a amenintarilor la adresa apelor curgatoare de suprafata din punct de vedere al protectiei naturii dar si a intereselor umane, caci pe termen lung toate afectarile negative ale ecosistemelor au consecinte negative asupra omului, chiar daca uneori conexiunile sunt indirecte si nu imediate, astfel ca nu sunt constientizate de multi cetateni si adesea nici de catre autoritati, desi sunt bine documentate stiintific.

In 2026 este a 29-a editie a Zilei Internationale de Actiune pentru Rauri. La nivel international, actiunile dedicate acestei zile sunt inspierate si uneori coordonate de organizatia interatinala " International Rivers" despre care puteti citi mai multe pe site-ul https://www.internationalrivers.org/

Tema focala a editiei din 2026 este "Protejati raurile, protejati oamenii" subliniind legatura stransa intre sanatatea ecologica si nedegradarea hidrologica a unui rau si bunastarea comunitatilor umane dezvoltate pe malurile lui si a societatii umane in general.

Mai multe informatii despre aceasta zi puteti citi la 
, , , , , |
Bookmark and Share
MARSUL BICICLISTILOR CLUJENI EDITIA 192
Author: CCN
•3/11/2026 01:29:00 a.m.

MARSUL BICICLISTILOR CLUJENI EDITIA 192

Clubul de Cicloturism Napoca (CCN) organizeaza sambata 28 martie 2026, a 192-a editie lunara a Marsului Biciclistilor Clujeni (MBC192), cu plecare la ora 10:00 din p-ta Unirii.

Sunt bineveniti orice locuitori ai zonei metropolitane clujene care au bicicleta in buna stare tehnica si echipata conform legislatiei rutiere. Participantii sub 16 ani trebuie sa poarte casca, asa cum prevede actuala legislatie.

Durata estimata a parcurgerii este de circa o doua ore si jumatate iar traseul concret va strabate zona centrala si pericentrala si cartierele Andrei Muresanu si Zorilor si este accesibil oricui stie sa circule cu bicicleta si are o conditie fizica medie, nefiind nevoie de antrenament de nivel sportiv ridicat sau experienta semnificativa de pedalat, dar implica urcare si coborare pe strazi cu inclinatie mari ridicata. Are o lungime de circa 15 km si o diferenta totala de nivel in urcus de circa 300 m.

Traseul concret este: Piata Unirii - bd.Eroilor - p-ta A.Iancu - p-ta St.cel Mare - p-ta Baba Novac - str. M.Lehrer - str. A.Muresanu - str. D. Bolintineanu - str. Ady Endre - str.Mikszath Kalman - str.Gh.Doja - str.Lunetei - str. Saturn - str.E. Murgu - Calea Trurzii - subtraversare - str.Z. Barsan - str. M. Basarab - str. Jozsef Attila - str. Crangului - str. Gh.Pop de Basesti - traversare pietonala - str. Gh.Doja - str. Ion Pop Reteganu - str. E.Murgu - str.Lunetei - str.Plaiuri - str. Bradutului - traversare pietonala peste Cl.Turzii - str. Jupiter - str. Republicii - str. Ciresilor - str. L. Pasteur - al.Mestecenilor - str. Viilor - str. Pajistei - str. Tatra - alee - str. Zorilor - str. L.Pasteur - str. Privelistii - str. Zorilor - str. Observatorului - str. Lunii - str. Melodiei - str. Armoniei - str. Frunzisului - str. Gh.Dima - str. Observatorului - str. Jupiter - str. Republicii - str. Ceahlau - str. R.Descartes - str. Republicii - str. Bisericii Ortodoxe - str. I. Mincu - str. Bisericii Ortodoxe - str. A. Iancu - str. Universitatii - p-ta Unirii.

Evenimentul este din seria lunara de marsuri velo inceputa in septembrie 2007 in continuarea celei anuale incepute de CCN in 1998. CCN este o asociatie turistica, sportiva, civica si ecologista care promoveaza de peste 30 de ani utilizarea bicicletei in scop recreativ, turistic si utilitar. Evenimentul se desfasoara sub egida Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR).

Aceasta editie a MBC are, ca majoritatea editiilor, o cvadrupla valenta - de socializare, de informare si educare, militanta / de protest si turistica / recreativa si implicit si una usor sportiva si de promovare a sanatatii publice si protectiei mediului.

Astfel, Marsul Biciclistilor Clujeni este o ocazie de intalnire, cunoastere reciproca si pedalare in comun a biciclistilor, de incurajare a inceperii sau reinceperii pedalatului in oras pentru cei ce se simt in nesiguranta in traficul actual, de schimb de opinii si impresii, de aflare de informatii practice, de gasire de parteneri de excursii velo etc.

Este si o ocazie de a vedea noi rute / trasee velo prin oras care sunt favorabile biciclistilor sau cai de a evita segmente problematice prin lipsa infrastructurii velo si conditii de trafic motorizat intens, de a primi sfaturi practice privind deplasarea velo in oras, explicatii privind legislatia rutiera, de a afla despre proiecte de amenajari sau politici publice ale autoritatilor si perspective de evolutie a infrastructurii de interes biciclistic in Cluj-Napoca si in zona metropolitana, despre activitatile asociatiilor de biciclisti si alte asemenea.

Editia actuala are si o componenta recreativa prin pedalarea si prin zone mai putin cunoscute multor biciclisti clujeni respectiv zone pe dealuri mai inalte ce ofera peisaje deosebite asupra Clujului, imprejurimilor si muntilor Gilaului.

Componenta implicita sportiva a marsului biciclistilor este faptul ca participantii parcurg pe bicicleta o distanta de circa 15 km plus drumul de acasa pana in piata Unirii si inapoi, si urca o diferenta de nivel de peste 300 metri, ceea ce, chiar daca ritmul este unul lent sau mediu, este deja o activitate fizica similara uneia facuta in scop de sport de intretinere. Este dovedit statistic de studii in multe tari ca si numai jumatate de ora de pedalat pe zi in ritm lejer deja mareste speranta de viata cu peste un an si jumatate sau chiar doi ani fata de cazul persoanelor sedentare, astfel ca actiunile de acest tip vizeaza si sanatatea publica in mod direct in privinta participantilor si indirect in privinta ansamblului populatiei, dat fiind ca bicicletele nu polueaza Clujul cu noxe sau zgomot. Iar daca mai multi cetateni vor circula mai frecvent cu bicicleta, asta inseamna mai putine deplasari motorizate si mai putine ambuteiaje, dat fiind ca un om care pedaleaza ocupa mult mai putin spatiu ca un autoturism in deplasare, iar pe un loc de parcare pentru un autoturism se poate amenaja un parcaj pentru zece biciclete.

Editia 192 a Marsului Biciclistilor Clujeni are si componenta militanta, de a ocazie de a reaminti autoritatilor locale, publicului si presei nevoia promovarii utilizarii bicicletei ca mijloc cotidian de transport in oras, componenta esentiala a mobilitatii urbane durabile si alternativa viabila la transportul automobilistic, alaturi de transportul in comun si deplasarea pietonala.

Mai concret, participantii isi exprima din nou ingrijorarea fata de lipsa sau inadecvarea dezbaterilor publice a planurilor de noi infrastructuri de biciclete si fata de calitatea redusa a majoritatii pistelor de biciclete mai vechi si mai noi, existand uneori deficiente calitative grave la noile piste sau rastele si mentinandu-se nerezolvate unele probleme la pistele vechi, de la latimea insuficienta la lipsa de continuitate, de la marcaje si indicatoare rutiere lipsa, la cele neclare sau gresit amplasate, ce pun in pericol biciclistii si alti participanti la traficul rutier.

In concret, dupa peste 20 de ani de cand Primaria clujeana a inceput sa realizeze infrastructuri specifice velo, cartiere intregi nu sunt racordate cu zona centrala si cu alte cartiere nici printr-o singura pista pentru biciclete sau macar o banda comuna pentru biciclete si transportul public, cartierele Zorilor, Europa si Buna Ziua fiind un exeplu tipic de neracordare, iar Manasturul are doar de la periferie racord, nimic prin interiorul sau.

Detalii si pe pagina de Facebook a evenimentului la adresa
precum si pe www.ccn.ro care redirecteaza la blogul CCN

Radu Mititean
director executiv CCN
0744-576836
, , |
Bookmark and Share