Asociatia turistica sportiva civica si
ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA"
(CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================
TEME
DE REFLECTIE DE ZIUA MONDIALA A TURISMULUI
27 Septembrie a fost
instituita in anul 1979 ca "Ziua Mondiala a Turismului" de
catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de
profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea adoptarii, in
aceasta zi, in 1970, a Statutului UNWTO, crearea organizatiei de
nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii
turismului.
In 2019,
tema focala a evenimentului este "turismul si
locurile de munca - un viitor mai bine pentru toti ",
deci cu accent pe latura de ramura economica foarte importanta a
turismului, ce ocupa locuri importante pe piata muncii in multe tari.
Mesajele oficiale la nivel mondial pot fi
consultate la http://wtd.unwto.org/content/official-messages
Turismul
poate contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii
durabile - economic, social si de mediu - si la fiecare din cele 17
obiective de dezvoltare durabila proclamate de ONU. Turismul este si
un factor important pentru o mai buna cunoastere a propriei tari, cu
valorile ei culturale si naturale care cu greu pot fi cunoscute doar
din carti, de la televizor si de pe Internet, dar si pentru
cunoasterea si intelegerea altor tari si continente, culturi si
natiuni, dar si a mediului in care traim, a problemelor globale
ecologice, sociale, economice si culturale, si solutiilor la acestea.
27 Septembrie este o
ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate contribui
semnificativ, in aceasta lume globalizata, la o mai buna intelegere
intre oameni, state si popoare si o mai echitabila evolutie economica
si sociala pe plan mondial, daca dezvoltarea turistica este dirijata
intr-o directie sustenabila, si nu una distructiva si implicit si
autodistructiva, cum arata unele evolutii negative din ultimele
decenii, unde un dezechilibru intre promovare si protectie, intre
conservare si realizarea de noi amenajari, intre libertatea economica
si interventia statala, dovedinu-se ca, daca nu se respecta anumite
norme etice si capacitatea de suport a zonelor in cauza, unele forme
de turism pot fi foarte daunatoare pentru mediul natural si social,
desi turismul, ca ”industrie fara fum” pare la prima vedere un
domeniu care ar putea produce doar beneficii...
Din pacate, aceste dileme
si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile
locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si
firmele din domeniu, par destul de straine la noi multor demnitari si
inalti functionari publici, decidenti din autoritati centrale si
locale actionand adesea cu incalcarea obligatiilor legale de
asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor
de transaprenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe
ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie
si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand
specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.
Astfel, chiar
legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara
domeniu prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva
imbunatatiri, continua sa aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu
definitia turismului, pe care il trateaza intr-un mod ingust, doar
prin prisma economica, de "bunuri si servicii oferite spre
consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe
o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul
decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului
vizitat". Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele /
concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil
oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea
prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea,
prin mijloace proprii).
Pe acesta cale, actuala
legislatie exclude din conceptul de "turism" reglementat de
ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in
cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri
amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la
periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in
afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate
formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea
de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate
vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii
(mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in
rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate,
care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).
De asemenea, actuala lege
cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni
profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele
deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea
activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in
mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in
delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte
profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut
ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect
vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea
cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand
regulat activitati de "turism".
Actuala legislatie
ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in
domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la
dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu
activitate turistica, in conditiile in care in niciun alt domeniu,
nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere social,
politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea cerinta. Ba
mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de avizare de
catre ministerul de profil a activitatilor turistice desfasurate de
asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea acestora
la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o
restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care
par sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta
societatii noastre.
Autoritatea publica
centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori
reboteaza si reorganizata (din 2017 revenind totusi la "Minister
al Turismului" dupa multi ani in care a fost doar o agentie
guvernamentala - ”Autoritatea Nationala pentru Turism” in
subordinea unor diverse ministere), subfinantata si tratata tot ca o
entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul este
esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de
imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru
legislativ coerent si actualizat pentru turism este in continuare
tergiversata de catre autoritati.
Astfel, mai multe
proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin Parlament si au
fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete
s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri vizand numai pe
aspecte punctuale, iar noul proiect de Lege a Turismului aflat acum
in dezbatere publica nu rezolva multe din problemele actualei legi.
In 2019 la propunerea Ministerului Turismului, Guvernul a adoptat un
nou proiect de lege a turismului care a fost depus la Parlament,
adoptat tacit de Senat si urmeaza sa fie dezbatut in procedura de
urgenta in Camera Deputatilor.
Insa si acest proiect
https://www.senat.ro/legis/PDF/2019/19L220FG.PDF are grave deficiente
de conceptie si de redactare. Aduce cateva elemente pozitive, de
exemplu conceptul de retele nationale de trasee turistice, si elimina
o serie de aberatii din actuala lege, dar lasa nerezolvate alte
probleme existente in legea actuala, mentionate anterior, legate de
definitia turismului si turistului, de restrictiile la campare etc.
Cel mai grave este insa ca introduce probleme noi, cum ar fi
coborarea competentei de omologare a traseelor turistice sau de
atestare a ghizilor la nivel judetean sau excluderea cluburilor
turistice si administratorii ariilor protejate de la calitatea de
membru cu drept de vot in conducerea organiziatiilor de management al
destinatiei (OMD).
Iar legislatia
subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului) este
instabila, incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind traseele
de turism pedestru (HG 77 / 2003) este la nivelul de viziune de acum
peste jumatate de secol iar cea privind traseele de turism
biciclistic are adoptarea blocata de doua decenii, mentinandu-se
vidul legislativ, desi au fost ani in care parea in sfarsit ca ar fi
avut sanse mari de a fi adoptata dar s-au dovedit doar pacaleli
politicianiste la nivel inalt si rea-vointa la nivelul anumitor
ministere.
In multe zone ale
Romaniei, o buna parte din structurile de primire turistica cu
functii de cazare continua sa fie neclasificate, existand localitati
cu numeroase pensiuni turistice dintre care insa un procent majoritar
lucreaza "la negru", si in mod evident tolerate de
autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei si disfunctiuni inca
semnificative in sistemul de autorizare si control in turism.
S-au cheltuit din bugete
publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare
turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale recente
continua sa aiba deficiente calitative, fiind continutul lor
inadecvat si atribuirea contractelor respective banuibila de
ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar
ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina
cont de ele.
De exemplu "frunza"
ca simbol turistic al Romaniei, criticata de unii, este legata de o
strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este
mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu
impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al
anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu
toate acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate in ultimul
deceniu de autoritatile centrale si locale tot pentru megainvestitii
in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav
impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii
in zone unde geografic si climatic exista sanse minime de
sustenabilitate si centre de informare turistica si de vizitare
nefunctionale sau cu orare neadaptate grupului-tinta ( majoritatea
fiind inchise in weekend), fiind neglijate in schimb domeniile de
mare perspectiva, gurile rele indicand drept cauza sansele mai mici
de deturnare a fondurilor sau obtinere de comisioane ilegale grase de
catre anumite cercuri care paraziteaza dezvoltarea turistica.
In acest timp,
autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea pasiv si
chiar activ la sistematica distrugere a bazei naturale si culturale
a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din
localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a monumentelor
istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau
"renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar
prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a
aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt
alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care
le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau
antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia
vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca
nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau
sticla crescut in imediata vecinatate.
In zonele montane cu
potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale
si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari"
postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele
mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces
accelerat de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine
care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub
asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu
albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii
se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se
planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante
sunt slutite de aliniamente de eoliene, antene GSM si linii electrice
aeriene si intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate
peste tot unde "au vrut muschii" potentatilor zilei si au
emis autorizatii ilegale sau au "inchis ochii" autoritatile
corupte la varf (si care isi "leaga de maini" functionarii
cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp ce, in mod
ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept brand turistic al
Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt prea bine...
De aceea, Ziua Mondiala a
Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de sarbatoare, dar ar
trebui sa fie macar una de constientizare a directiei gresite in care
se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre deosebire ce cel
politic, educational, sanitar, social sau economic, de cele mai multe
ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si culturale
pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri, oricata
vointa si staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce
pentru repararea loviturilor pe care actuala generatie le da
prezentului si viitorului turismului romanesc.
27.09.2019
Radu Mititean
director executiv CCN
Nota:
Gandurile de mai sus
sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca in esenta
nu s-a schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa putem scoate
din lista macar unele din gandurile negre ce iti vin intr-o asemenea
zi care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare...
Postări
