Postări
•9/27/2017 12:20:00 a.m.
Asociatia turistica sportiva civica si
ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================
TEME DE REFLECTIE PENTRU ZIUA MONDIALA A TURISMULUI
27 Septembrie a
fost instituita in anul 1979 ca "Ziua Mondiala a Turismului" de catre
Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a
Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea adoptarii, in aceasta zi, in 1970,
a Statutului UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind
importanta acordata in ultimele decenii turismului.
In 2017, tema focala
a evenimentului este "turismul durabil - un instrument pentru dezvoltare",
in concordanta cu faptul ca anul 2017 a fost proclamat "Anul International
al Turismului Sustenabil pentru Dezvoltare", subliniind ideea ca turismul poate
contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii durabile - economic,
social si de mediu - si la fiecare din cele 17 obiective de dezvoltare durabila
proclamate de ONU.
Turismul este si un
factor important pentru o mai buna cunoastere a propriei tari, cu valorile ei
culturale si naturale care cu greu pot fi cunoscute doar din carti, de la
televizon si de pe Internet, dar si pentru cunoasterea si intelegerea altor
tari si continente, culturi si natiuni, dar si a mediului in care traim, a
problemelor globale ecologice, sociale, economice si culturale, si solutiilor
la acestea.
27 Septembrie este
o ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate contribui semnificativ, in
aceasta lume globalizata, la o mai buna intelegere intre oameni, state si
popoare si o mai echitabila evolutie economica si sociala pe plan mondial, daca
dezvoltarea turistica este dirijata intr-o directie sustenabila, si nu una
distructiva si implicit si autodistructiva, cum arata unele evolutii negative
din ultimele decenii, unde un dezechilibru intre promovare si protectie, intre
conservare si realizarea de noi amenajari, intre libertatea economica si
interventia statala, dovedinu-se ca, daca nu se respecta anumite norme etice si
capacitatea de suport a zonelor in cauza, unele forme de turism pot fi foarte
daunatoare pentru mediul natural si social, desi turismul, ca ”industrie fara
fum” pare la prima vedere un domeniu care ar putea produce doar beneficii...
Din pacate, aceste
dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile
locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din
domeniu, par destul de straine la noi multor demnitari si inalti functionari
publici, decidenti din autoritati centrale si locale actionand adesea cu
incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la informatiile de
interes public si a acelor de transaprenta decizionala si tratand subiectul
turismului de multe ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe
ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand
specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.
Astfel, chiar
legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara domeniu
prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva imbunatatiri, continua sa
aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu definitia turismului, pe care il
trateaza intr-un mod ingust, doar prin prisma economica, de "bunuri si
servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor
obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul
decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului
vizitat". Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele /
concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii
(facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace proprii si
servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace proprii).
Pe acesta cale,
actuala legislatie exclude din conceptul de "turism" reglementat de
ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in cea mai
mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri amenajate pe principalele
trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si majoritatea celorlalte
formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si
exclude si toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in
localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate
vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (mancarea
dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota, cort, hamac sau
caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt foarte putine in Romania
si lipsesc total in multe zone).
De asemenea,
actuala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni
profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele deplasari in
interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate), desi multe
structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de
afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de
congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e
greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect
vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani
vor putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de
"turism".
Actuala legislatie
ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in domeniu,
pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea
personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica,
in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai
sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu
exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar
pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice
desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea
acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o
restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa
pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.
Autoritatea publica
centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori reboteaza si
reorganizata (din 2017 revenind totusi la "Minister al Turismului"
dupa multi ani in care a fost doar o agentie guvernamentala - ”Autoritatea
Nationala pentru Turism” in subordinea unor diverse ministere), subfinantata si
tratata tot ca o entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul
este esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de
imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ
coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre
autoritati.
Astfel, mai multe
proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin Parlament si au fost chiar
retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete s-au facut cel mai
adesea la repezeala, prin OUG-uri vizand numai pe aspecte punctuale, iar noul
proiect de Lege a Turismului aflat acum in dezbatere publica nu rezolva multe
din problemele actualei legi.
Iar legislatia
subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului) este instabila,
incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind traseele de turism pedestru
(HG 77 / 2003) este la nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol iar
cea privind traseele de turism biciclistic are adoptarea blocata de peste 15
ani, mentinandu-se vidul legislativ, desi se pare ca ar avea in sfarsit sanse
mari de a fi adoptata in perioada urmatoare, gratie manifestarii de vointa
guvernamentala explicita in acest sens la nivel inalt in cursul anului 2016 si
2017.
In multe zone ale
Romaniei, o buna parte din structurile de primire turistica cu functii de
cazare continua sa fie neclasificate, existand localitati cu numeroase pensiuni
turistice dintre care insa un procent majoritar lucreaza "la negru",
si in mod evident tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei
si disfunctiuni inca semnificative in
sistemul de autorizare si control in turism.
S-au cheltuit din
bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare
turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale recente continua
sa aiba deficiente calitative, fiind
continutul lor inadecvat si atribuirea contractelor respective banuibila de
ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate
sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele.
De exemplu
"frunza" ca simbol turistic al Romaniei, criticata de unii, este
legata de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este
mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu impact redus de
mediu, nu in turismul "industrial" al anilor 70, in mari statiuni pe
litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au
fost alocate in ultimul deceniu de autoritatile centrale si locale tot pentru
megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav
impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone
unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre de
informare turistica si de vizitare nefunctionale sau cu orare neadaptate
grupului-tinta ( majoritatea fiind inchise in weekend), fiind neglijate in
schimb domeniile de mare perspectiva, gurile rele indicand drept cauza sansele
mai mici de deturnare a fondurilor sau obtinere de comisioane ilegale grase de
catre anumite cercuri care paraziteaza dezvoltarea turistica.
In acest timp,
autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea pasiv si chiar activ
la sistematica distrugere a bazei
naturale si culturale a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic
din localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a monumentelor
istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau
"renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin
tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului,
zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani
ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti
astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii
pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri
aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton
sau sticla crescut in imediata vecinatate.
In zonele montane
cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale si
culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari" postdecembriste a lasat
deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite din trecut. Astfel,
padurile carpatine sunt intr-un proces accelerat de bracuire si taieri rase
masive iar raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni
interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci
si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple
de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari
exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de aliniamente
de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele
si vile de prost gust imprastiate peste tot unde "au vrut muschii"
potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au "inchis
ochii" autoritatile corupte la varf (si care isi "leaga de
maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp
ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept brand turistic al
Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt prea bine...
De aceea, Ziua
Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de sarbatoare, dar ar
trebui sa fie macar una de constientizare a directiei gresite in care se
orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre deosebire ce cel politic,
educational, sanitar, social sau economic, de cele mai multe ori, raul facut
este ireversibil si valorile naturale si culturale pierdute nu mai pot fi
recuperate, indiferent cate fonduri, oricata vointa si staruinta ar fi dispuse
generatiile viitoare sa aloce pentru repararea loviturilor pe care actuala
generatie le da prezentului si viitorului turismului romanesc.
27.09.2017
Radu Mititean
director executiv
CCN
Nota:
Gandurile de mai
sus sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca in esenta nu s-a
schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa putem scoate din lista macar
unele din gandurile negre ce iti vin intr-o asemenea zi care ar fi trebuit sa
fie de sarbatoare...
