Postări
•3/21/2016 01:00:00 p.m.
CLUBUL DE CICLOTURISM
"NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133
ap.18
RO-400457 Cluj-Napoca
ROMANIA
tel.0744-576836 e-mail:office@ccn.ro
web: www.ccn.ro CIF:
5800675
RAF: 48 / PJ / 1992 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
====================================
22 MARTIE - DOLIU SAU
SARBATOARE DE ZIUA MONDIALA A APEI ?
INGRIJORARI SAU BUCURII?
22
Martie este Ziua Mondiala a Apei. ONU o proclama "A day to celebrate, a day
to change, a day to prepare". Autoritatile din Romania vad de multe ori aspectul
festivist, si o considera o zi de sarbatoare, de raportat cati bani am mai
atras si cheltuit "pentru ape", desi inseamna de regula "pe
turnat betoane". De fapt ar trebui sa fie o zi de ingrijorari. Pentru ca,
atat pe plan mondial, cat si in Romania, apele - desi sunt considerate seva
vietii - sunt tratate de omenire cu neglijenta. Ba chiar cu iresponsabilitate criminala.
Se recunoaste ca avem deja o criza a apei nu doar in tarile cu clima arida, ci
si in majoritatea tarilor din zona temperata, inclusiv in Romania. O criza
cantitativa si calitativa. O criza ce vizeaza si apele subterane, dar si cele
de suprafata. O criza care ameninta si omul, nu doar prin degradarea
componentelor acvatice ale mediului, ci si direct, prin amenintarea la adresa
asigurarii apei necesare agriculturii, industriei si altor nevoi umane,
inclusiv apei potabile pentru populatie. E timpul ca toti oamenii sa se
trezeasca la realitate, in frunte cu autoritatile publice, si sa inteleaga ca
in stilul actual riscam sa simtim in viitorul apropiat marile probleme ale apei...
VORBELE FRUMOASE SUNT CONTRAZISE DE FAPTELE
AUTORITATILOR
In
ultimul deceniu ani, autoritatile au recunoscut public, desi cam "cu
jumatate de gura", ca a fost o mare greseala realizarea pe scara larga de
desecari, taieri de meandre, indiguiri si alte lucrari de asa-zisa
"regularizare" a raurilor, ca trebuie nu doar stopata continuarea pe
acest drum si revenit mai aproape de starea naturala anterioara, prin refacerea
zonelor umede, facilitarea inundarii controlate a anumitor suprafete la ape
mari, dezincorsetarea raurilor etc. Doar ca exista o masiva discrepanta intre
vorbe si fapte, pentru ca aproape toate politicile si investitiile sunt in
continuare nu pentru renaturari si ecologizari, ci pentru reparatii si
consolidari de "lucrari de aparare" si pentru noi betonari,
canalizari, indiguiri, dragari, devieri si desecari, in ultimii ani
adaugandu-se iresponsabilele planuri de a introduce in conducte
cvasitotalitatea raurilor de munte pentru a face lanturi de microhidrocentrale
si de a transforma in canale navigabile toate raurile medii si mari din
interiorul tarii, iar apele subterane sunt amenintate de preconizata exploatare
a gazelor de sist prin facturare hidraulica, toate acestea inseamnand un
dezastru ecologic musamalizat de autoritatile care ar trebui sa protejeze
mediul...
COMITETELE DE BAZIN - O CACEALMA
CONTINUA
Consultarea
factorilor interesati si participarea lor la luarea deciziilor in domeniul
apelor, ar trebui sa aiba loc prin "Comitetele de Bazin".
Autoritatile au tergiversat din 1996 pana in 2000 emiterea reglementarilor
prevazute de Legea Apelor, apoi inca un an infiintarea lor efectiva, ocazie cu
care procedura de desemnare a reprezentantilor ONG-urilor a fost in mai multe
cazuri masiv fraudata de autoritati, iar de atunci s-a refuzat orice corectare
a acelui abuz si inlaturare a celor nereprezentativi. Alegerile au fost nu doar
nedemocratice ci si pentru un mandat nelimitat (!) iar revizuirea aberantei
reglementari in cauza a fost mereu amanata si a ramas nerezolvata. Oricum
Comitetele de Bazin nu au fost nicidecum "parlamente ale apei" ci mai
mult structuri nefunctionale, de forma, care doar aprobau formal, fara
dezbateri si fara modificari, toate propunerile Administratiilor Bazinale de
Ape... La un moment dat, Comitetele de Bazin au fost restructurate, dar la fel
de netransparent si nedemocratic, iar alegeri deschise pentru reprezentanti ONG
se pare ca, cel putin la anumite bazine, nu au mai avut loc deloc. E oare mai
bine decat acum un deceniu, cand au avut loc, dar au fost fraudate?
RAURILE MARI DE MUNTE - VICTIME ALE
HIDROENERGETICII CLASICE
Lacurile
de acumulare, in special cele de mari dimensiuni sau in zona de munte si
lanturile de baraje si derivatii interbazinale au si multe consecinte negative
complexe si grave asupra mediului si nu numai. De aceea, in diverse tari
dezvoltate se recunoaste acum ca s-a exagerat in trecut, si nu se mai prea fac
noi baraje, ba chiar se regreta construirea anumitor baraje. In Romania, desi
raurile interioare au debite mici, s-au facut mari acumulari pe majoritatea
cursurilor de apa, adesea in lant si cu captarea si devierea a sute de rauri
pentru a aduce mai mult debit in acele lacuri de acumulare, lasand practic seci
nenumarate vai si creand dezechilibre hidrologice si ecologice care acum abia
incep sa se vada. Cu toate acestea, se continua construirea de baraje incepute
sau proiectate inainte de 1990 si chiar altele noi, cum este de exemplu planul
unui mare lac de acumulare pe valea Azugii sau in defileul superior al Muresului,
sau lacul de acumulare aferent propusei centrale hidroelectrice de acumulare
prin pompaj Tarnita-Lapustesti, ce va distruge unul din ultimele platouri
cvasinaturale din muntii Gilaului, dar va si transforma lacul Tarnita -
principala sursa de apa potabila a Clujului - intr-un simplu bazin cu nivel
oscilant. Sua proiectul hidroenergetic de pe Defileul Jiului. Din pacate in
multe posturi de decizie sunt inca iresponsabili care mai cred sincer in
aberatia la moda al mijlocul secolului trecut, cand se discuta serios de a
valorifica pe cat posinbil total "potentialul hidroenergetic" al
tuturor apelor curgatoare...
MICROHIDROCENTRALELE UCID RAURILE MICI
DE MUNTE
Raurile
mici care au scapat sau vor mai scapa de devierea spre alte vai, sunt
amenintate in majoritatea lor de lanturi de microhidrocentrale (MHC), ce le
condamna din punct de vedere ecologic dar afecteaza grav si peisagistic vaile
in ansamblul lor. Se poate vedea deja pe ambii versanti ai muntilor Fagaras, in
muntii Rodnei, in Bucegi, in muntii Bihor, Gilau-Muntele Mare, Vladeasa,
Sureanu, Tarcu etc. , dar vizate sunt multe sute si chiar mii de rauri, in
ciuda asigurarilor date in ultimii ani de autoritati. Acest atac MHC se deruleaza
chiar sub ipocritul pretext al grijii pentru mediu prin promovare de energie
"verde" ???!!!. In realitate sunt mari interese financiare private si
grave complicitati la nivel inalt in autoritatile publice, multe proiecte
trebuind sa fie investigate nu doar de autoritatile de mediu, daca ele si-ar
face datoria, ci si de - sau mai ales de - organele de cercetare penala.
Acestea par insa in continuare legate la ochi si la gura si cu urechile
astupate cand e vorba de coruptie care afecteaza si mediul natural, desi cateva
dosare par a fi in lucru si legat de ape. Un bun exemplu poate fi cazul Raului
Alb din Muntii Retezat, sau a vaii Taia, sau mai nou a Nerei, unde in ciuda
ilegalitatilor evidente, initiativele de MHC nu sunt stopate.
INAMIC PANDIND MARILE RAURI - NAVIGATIA
Desi
Romania este semnatar al Conventiei Internationale privind Protectia Fluviului
Dunarea si s-a angajat sa realizeze Coridorul Verde al Dunarii renaturand
partial lunca cu zone umede distrusa prin desecari in anii '70 si sa pastreze
zonele care sunt inca apropiate de starea naturala, Ministerul Transporturilor
promoveaza de multi ani un proiect megalomanic de adancire a senalului
navigabil, taierea de ostroave si inchiderea de brate secundare ale fluviului,
pe multe sute de kilometri, care va degrada puternic ce a mai ramas din Dunare
din punct de vedere ecologic si nu numai. Dar vizate (intr-un alt program urias
de investitii, din fericire inca nedemarat practic) sunt si Muresul, Somesul,
Siretul, Prutul, Oltul, Argesul, Jiul, Ialomita si alte rauri, pe care
politicieni iresponsabili au decis sa fie amenajate ca si cai navigabile, desi
nu au debitele raurilor din tarile occidentale si deci, ca sa devina
navigabile, vor trebui transformate total, in simple canale, distrugandu-le din
punct de vedere ecologic. Guvernul a si emis o hotarare pentru canalizarea Argesului...
Iar autoritatile locale clujene discuta despre transformarea Somesului Mic in
canal navigabil pe parcursul din municipiul Cluj-Napoca, si chiar au alocat
fonduri pentru o asemenea crima de mediu, si unii chiar lanseaza fantezii cu
navigabilitatea din Cluj pana la Dej, ceea ce inseamna o distrugere mult mai
ampla din punct de vedere ecologic, in loc sa isi propuna dezafectarea unor
lucrari aberante realizate de Administratia Nationala Apele Romane in ultimii
ani constand in betonarea malurilor in mai multe portiuni din oras. Dealtfel,
Apele Romane tocmai anunta noi lucrari de "amenajare" a albiei
Somesului in Cluj-Napoca, dovedind inca o data ca sunt lupul cioban la oi...
TEMA EDITIEI 2016 A ZILEI MONDIALE A
APELOR
Organizatia
Natiunilor Unite, in cadrul careia functioneaza structura specializata UN-Water
ca mecanism inter-agentie pentru coordoanrea politicilor legate de ape, a
declarat ca tema a editiei 2016 a Zilei Mondiale a Apei subiectul "Apa si Locurile
de Munca", in incercarea de a atrage atentia asupra stransei legaturi
dintre apa si job-uri, estimandu-se ca jumatate din lucratorii la nivel global
- peste 1,5 miliarde - lucreaza in domenii dedicate apei sau legate /
dependente de apa, si prin urmare protectia apelor este implicit pe termen lung
si o protectie a locurilor de munca si deci un elemente esential din punct de
vedere economic si social, si nicidecum o frana in calea dezvoltarii
socioeconomice, cum sugereaza marii poluatori. Concordant dealtfel cu conceputl
de dezvoltare durabila, care are trei piloni - dezvoltarea sociala, cea
economica si protectia mediului.
Paradoxul
este insa ca si ONU pe de o parte, prin unele agentii si programe, isi propune
sa protejeze mediul inclusiv apele, ca patrimoniu al intregii umanitati si
mostenire esentiala pentru generatiile viitoare, dar prin alte agentii si
programe incurajeaza si chiar finanteaza proiecte ce aduc grave prejudicii
ecologice apelor si pun in pericol pe termen lung intregi ecosisteme si
regiuni, in numele rezolvarii unor probleme de moment in alimentarea cu apa a
unor comunitati si activitati umane. Romania este din pacate o campioana la
interpretari aberante, transpunand inadecvat si incalcand sistematic si
Directiva-Cadru "Apa" a Uniunii Europene (60/2000) si conventiile
internationale de mediu cu relevanta pentru protectia apelor, prin proiectele
pe care le promoveaza in legatura cu toate corpurile semnificative de ape din
Romania, pe care le vede doar a o resursa economica de exploatat, nu ca pe un
patrimoniu natural ce trebuie in primul rand ocrotit.
NU SUNT LA ADAPOST APUCATURILE BETONIZATOARE ALE HIDROTEHNICIENILOR, CU
GANDIRE DE SECOL TRECUT, NICI ARIILE NATURALE PROTEJATE
Nu
scapa de setea de a turna beton, de a introduce in conducte si de a le
artificializa nici raurile din interiorul parcurilor nationale si naturale si
alte categorii de arii naturale protejate. Astfel, in Retezat se continua
lucrarile de captare a unor rauri si deviere subterana a lor spre lacul Gura
Apelor, dar si planuri de microhidrocentrale, fiind vizat inclusiv Raul Alb,
unul din ultimele cursuri salbatice pe intreaga lungime, in Parcul National
Defileul Jiului se face o mare hidrocentrala, in Parcul Natural Gradistea de
Munte - Cioclovina se fac hidrocentrale pe raul Strei, in muntii Fagaras si in
multe situri Natura 2000 apar proiecte hidroenergetice iar asemenea planuri
incompatibile cu statutul de arie naturala protejata sunt in rapida inmultire,
desi Romania sta foarte prost la protectia naturii si nu ar mai trebui sa isi
permita asemenea agresiuni, mai ales ca pretinde ca implementeaza
Directiva-Cadru Apa... Un alt pretext
pentru betonarea albiilor raurilor este "protectia localitatilor si cailor
de comunicatii" desi se stie ca prin indiguiri si betonari nu faci decat
sa accentuezi global riscurile si daunele, care prin asemenea lucrari doar se
muta ceva mai in aval... Ipocrizia suprema este finantarea indigurilor si altor
lucrari de "regularizare" din... "Fondul pentru Mediu",
care ar trebui folosit pentru protectia, nu pentru distrugerea mediului
natural!
IPOCRIZIA SLOGANULUI CU INTOARCEREA CU
FATA LA APE - FARA SA NE MAI PUTEM APROPIA DE ELE
La
nivel de declaratii, autoritatile romanesti recunosc ca trebuie "sa ne
intoarcem cu fata spre ape" si ca un contact mai strans al cetateanului cu
raurile si lacurile duce la mai mult respect si protectie. In practica insa
autoritatile concesioneaza sau inchiriaza malurile lacurilor sau tolereaza
constructii abuzive, vile si debarcadere, ingradiri si blocari ale accesului
public la maluri si pe plaje, desi sunt prin lege proprietate publica si nu ar
trebui sa fie rezervate catorva potentati. In alte tari se faciliteaza accesul
la mal, se reduc pantele si se fac plaje si pajisti pe malul raurilor si
lacurilor, inclusiv in centrul marilor orase, si se amenajeaza debarcadere
pentru ambarcatii nemotorizate si locuri pentru scaldat, iar de-a lungul
malurilor se fac alei pietonale si piste pentru biciclisti, banci si locuri de
agrement. La noi dimpotriva, se inchid raurile intre ziduri inalte verticale de
beton care nu permit accesul la apa, se interzice scaldatul, inotul, surfingul
sau navigatia cu alte ambarcatii, in loc de amenajare pentru pietoni sau
biciclisti a coronamentului digurilor se interzice de cele mai multe ori orice
tip de circulatie publica pe acestea iar malurile raurilor, in loc sa fie
artera de baza peisagistica, turistica si recreativa a orasului, sunt de obicei
canale si lazi de gunoi, si nici in afara localitatilor nu este mai bine. Iar
plajele marii negre devin in tot mai mare masura zone administrate privat,
rezervate unor potentati financiar, si tot mai putine exista apropiate de
starea naturala. De fapt marea masa a cetatenilor este tinuta departe de ape,
si atunci nici atitudinea de neintelegere sau nepasare este explicabila...
APELE SUBTERANE SUPRAEXPLOATATE SI POLUATE
Apele
subterane sunt o mare bogatie a unei tari, mai ales in conditiile Romaniei,
amenintata de schimbarile climatice (in multe judete din sudul si estul tarii
putandu-se vorbi deja nu doar de aridizare ci chiar de desertificare) dar care,
pe de alta parte, are circa 1/ 3 din apele minerale ale Europei si alte
avantaje pe care risca sa le piarda prin persistenta si amplificarea poluarii
apelor subterane. Poluarea cu nitrati din surse agricole ramane in multe zone o
problema grava si ia din nou amploare prin persistenta sau reluarea unor
practici agricole iresponsabile. In alte zone avem in continuare contaminari
ale apelor subterane cu metale grele sau radioactive, hidrocarburi, pesticide,
alti poluanti organici persistenti etc. din cauza mineritului, exploatarilor
petroliere si depozitarii necontrolate a deseurilor si altor surse. Multe sunt
poluari istorice, pentru inlaturarea carora s-a facut foarte putin in ultimii
20 ani, iar multi mari poluatori sunt tolerati in continuare platind doar
penalitati si amenzi modice. In plus, multe rezerve subterane de ape sunt
supraexploatate si risca epuizare sau contaminare daca se continua in stilul
actual. O noua si imensa amenintare la adresa apelor subterane sunt planurile de
exploatare a gazelor de sist prin metoda fractionarii hidraulice, interzisa in
multe tari si care a produs deja dezastre ecologice in Statele Unite ale
Americii si in alte zone, dar autoritatile publice romanesti o lauda in
continuare si ofera tara pe tava "investitorilor" in aceste
iresponsabile tehnologii, retragerea de moment a firmei Chevron nefiind decat
un scurt moment de respiro intr-o lupta care va mai continua, fiind evident ca
sunt in joc mari presiuni si interese transfrontaliere... Dealtfel, recent
chiar persoane din conducerea unor institutii publice au facut din nou apologia
publica a fracking-ului iar in vestul tarii se apuca de forat o companie
controlata de capitalul rusesc, dovedind ca frackingul nu e o amenintare care
vine doar dinspre vest si ca opozitia la fracking nu e in interesul unei puteri
din est, cum s-a vehiculat calomnios la adresa unor ONG de mediu.
DEPARTE DE REZOLVARE SI EPURAREA APELOR
UZATE MENAJERE
In
tarile civilizate nu se pune problema sa existe alimentare centralizata cu apa
curenta, in casa, fara sistem adecvat de canalizare si epurare a apelor uzate.
La noi s-au aprobat numeroase proiecte de acest fel, desi era nu doar
neecologic ci si ilegal, dand lovituri mediulului pe bani publici. Problema nu
e doar in mediul rural, ci si in orase. In marile orase avem inca zone fara
canalizare iar statiile de epurare sunt adesea inca departe de a fi la
standarde, ba sunt si zone in care lipsesc sau functioneaza mai mult pe hartie,
astfel ca apele fecaloid-menajere din milioane de WC-uri ajung neepurate sau
insuficient epurate in raurile tarii, si ne miram apoi de problemele de mediu
si de sanatate care nu se mai sfarsesc. In loc ca problema sa fie o prioritate
nationala absoluta, autoritatile aproba in continuare constructia a zeci de mii
de vile in zone fara canalizare, extinderea oraselor desi nu au bani de
echipare edilitara a strazilor din zone centrale, iar pentru epurarea apelor
uzate "solutia" a fost mereu amanarea si negocierea de perioade de
tranzitie de decenii intregi cu Uniunea Europeana pe motiv ca mai repede
nu putem indeplini conditiile de epurare
a apelor uzate, desi se pare ca de fapt nici nu vrem... Se mai adauga si faptul ca sistemul de
canalizare este de regula unitar si nu dual, in sensul ca apa de ploaie preluate
de pe strazi ajunge in aceleasi conducte cu apele fecaloid-menajere, plus ca
asfaltarea sau alte impermeabilizari a unor suprafete tot mai mari de teren in
orase face ca un procent tot mai mare din apele pluviale sa ajunga la canal. Si
cum capacitatea retelei de canalizare nu permite preluarea debitelor la ploi
mari, sistemul este de deversare a preaplinului direct in rauri, ceea ce
inseamna ca mare parte din apele uzate ajung total neepurate in apele de
suprafata. Si marile orase din Romania nu par a avea preocupari serioase pentru
a pune capat acestei anormalitati.
ALIMENTAREA CU APA POTABILA A
POPULATIEI - PE O DIRECTIE RISCANTA
Un
procent inca semnificativ din populatia Romaniei nu are acces la apa potabila
de buna calitate, pentru ca in fantani ajunge apa din panza freatica
contaminata cu nitrati si alte substante din excesul de fertilizanti utilizati
in agricultura sau din latrinele amplasate prea aproape de fantani, dar si din
poluarile industriale istorice sau contemporane, iar, pe de alta parte, desi in
foarte multe sate s-au facut retele de alimentare centralizate cu apa potabila,
modul de realizare sau mentenanta lasa de dorit si astfel calitatea apei
livrate este problematica, sau chair stau nefolosite acele sisteme. Dar nici in
cazul sistemelor centralizate de alimentare cu apa in localitati mari situatia
nu este satisfacatoare, pentru ca, de exemplu, unde nu avem risc de infectie
avem de regula apa contaminata cu halometani din cauza clorinarii excesive,
ceea ce implica riscuri pentru sanatate.... Ingrijorarea cea mai mare o produce
insa directia spre care ne indreptam: In loc sa fie protejate sursele de apa,
ele sunt lasate sa se degradeze si apoi se aduce apa din alta parte, de tot mai
departe si cu costuri tot mai mari, sau se investesc sume uriase in tehnologii
scumpe de tratare a apei in loc sa se previna poluarea sursei. Ca exemplu,
Clujul, in loc sa isi protejeze sursele de apa Floresti si Gilau, le lasa sa se
degradeze si le abandoneaza succesiv, mutand priza de apa pentru statia de
tratare Gilau spre amonte, initial pe lacul Somesul Cald si apoi pe lacul Tarnita,
plin de vile fara canalizare pe maluri, iar ca tratare a apei, in loc de
investitii in calitate, s-a investit in cantitate, obtinand o capacitate de
productie mai mare decat necesarul, iar apoi, pentru a recupera investitia, s-au
facut investitii uriase pentru a transporta apa potabila spre alte judete, care
vor abandona actualele lor surse de apa, cu un pret enorm si pentru oameni si
pentru mediu.
MINERITUL RAMANE UN REDUTABIL INAMIC AL
APELOR
Mineritul
a fost si ramane una dintre cele mai grave amenintari, mai ales in modul cum
s-a practicat si se mai practica in Romania. Carpatii sunt plini de galerii
miniere abandonate si inundate sau din care ies si se varsa neepurate in rauri
si lacuri debite mari de ape de mina extrem de toxice.... Sute de mari halde de
steril neconsolidate si nevegetate stau in bataia ploilor, neprotejate si
supravegheate adecvat sau chiar complet abandonate, din care apele dizolva si
duc cu ele in aval cantitati mari de metale grele, substante radioactive, acizi
si alti poluanti, in ciuda imenselor fonduri tocate de o serie de companii
nationale si firme private abonate la contracte cu statul pentru
"ecologizarea" vechilor exploatari. Catastrofele de la Baia Mare si
Novat din 2000 sunt doar "varful aisbergului" fata de ce se poate
intampla in alte cazuri, de exemplu daca s-ar realiza proiectul minier Rosia
Montana sau Certej, Bucium sau Baisoara.... Guvernantii incearca in schimb sa
convinga populatia in ultimii ani ca o buna cale de dezvoltare durabila a tarii
este revenirea masiva la minerit, ca in tarile din lumea a treia, ignorand ca
acolo mineritul nu a adus bunastare ci saracie si abuzarea drepturilor omului
si mai ales grave prejudicii de mediu, trecute sub tacere de mass-media
internationala din cauza controlului economic si politic ce se exercita asupra
ei de catre grupurile puternice de interese politico-economice din statele
dezvoltate, care isi protejeaza mediul promovand mineritul in tari a caror
guverne sunt doar marionetele marilor forte straine si internationale, cum se
pare ca a ajuns si Romania.
POLUAREA INDUSTRIALA A APELOR DE
SUPRAFATA RAMANE O AMENINTARE
Autoritatile
se lauda adesea ca s-a imbunatatit semnificativ calitatea apei multor rauri
fata de perioada dinainte de 1989 si lasa sa se inteleaga ca ar fi meritul lor.
Este adevarat ca se face o monitorizare mult mai stricta, dar imbunatatirea
situatiei este doar conjuncturala si este cauzata de colapsul industriei dupa
1990. Cum acum aceasta revine treptat, reapar si sursele industriale de poluare
iar autoritatile nu par pregatite sa faca fata provocarii, mai ales ca sunt
surse de poluare mult mai multe si diverse. De fapt ele nu au disparut
niciodata in cazul apelor, pentru ca platformele industriale abandonate de
regula nu au fost ecologizate cu adevarat si au fost o sursa continua de
poluare grava, nemediatizata pentru ca nu mai exista poluatorul care sa fie
aratat cu degetul si amendat simbolic dar cu multa mediatizare, ca publicul sa
creada ca statul aplica cu adevarat legile. In loc de rezolvarea poluarilor
istorice, s-a ajuns si la abandonarea unor surse de apa potabila sau adoptarea
unor tehnologii de potabilizare mult mai scumpe, incercand sa se trateze
efectele in loc sa se rezolve cauza, optiune care oricum este pe termen lung
perdanta si din punct de vedere economic, mai ales in perioade de criza si
austeritate bugetara. Sub pretextul nevoii de "atragere a
investitorilor" si "creare / mentinere de locuri de munca" se
"inchid ochii" la poluari grave si sistematice, mai ales cand firmele
in cauza sunt mari corporatii internationale sau au sprijin politic,
calcandu-se in picioare in mod grosier legislatia de mediu.
ALARMA PENTRU APE ?
Contrar
aparentelor, Romania este o tara saraca in apa. Iar saracia se va accentua in
contextul taierilor abuzive de padure, urbanizarii, schimbarilor climatice,
reluarii irigatiilor pe mari suprafete si mentinerii si continuarii desecarii
putinelor zone umede ramase. Iar protectia calitatii rezervelor sarace de apa
pe care le are Romania nu pare o prioritate pentru guvernanti. Organizatia
Mondiala a Sanatatii si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu avertizeaza
demult ca se apropie o criza mondiala a apei, dar noua nu ne pasa. Celelalte state
din UE depun eforturi pentru a implementa Directiva-Cadru Apa, noi o
implementam mai mult pe hartie si in declaratii politicianiste sau vedem
intentii la varf la nivel guvernamental dar care raman nepuse in practica.
Aplicam in ultimii 20 de ani politica "dupa noi potopul" desi
declaram ca societate ca ne gandim la generatiile viitoare. Politicienii si
autoritatile declara ca nu le plac apele tulburi la propriu, dar la figurat multi
par sa se straduiasca din greu sa ramana tulburi, ca sa nu se vada cine sunt
pestii cei mari, pe unde se invart, pe cine mananca si cine e urmatoarea lor
victima. De fapt nici nu ar trebui sa se ascunda, pentru ca este tot mai clar
ca victime suntem in final cu totii....
Cluj-Napoca, 21 martie 2016
DIRECTOR EXECUTIV,
Radu Mititean
NOTA:
Textul
de mai sus este, din punct de vedere al formei / limbajului / terminologiei mai
mult un pamflet, dar din punct de vedere al fondului, al esentei ideilor
critice si exemplelor utilizate, textul este obiectiv si corect si toate
elementele criticate pot fi la cerere detaliate, explicate si sustinute de noi
cu argumente si dovezi riguroase din punct de vedere juridic si stiintific, si
cu numeroase exemple concrete, fiind rezultatul unor atente cercetari proprii
si documentari aprofundate, teoretice si practice, in tara si la nivel
international. Prezentul text este o dezvoltare si ajustare a unuia mai vechi,
dar din pacate perfect actual si in 2016.
