Postări
•5/31/2014 11:30:00 p.m.
Asociatia
turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL
DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str.
Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457
Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel.
0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675
RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================
ECO-SPORT
Ganduri vechi si noi despre
activitatile sportiv-turistice in zone naturale montane
In
ultimul timp se vorbeste tot mai mult de ecologie, eco-dezvoltare, educatie
ecologica, ecoturism, produse ecologice, ecologie urbana, ecocid, constiinta
ecologica, ecotoxic, comportament ecologic, politie ecologica, hrana ecologica,
supraveghere ecologica, agricultura ecologica, tehnologii ecologice, eco...
eco... In galaxia ECO ce ne asalteaza, ce mai este si ECO-SPORTUL ? Mai avem
oare nevoie de inca un neologism?
Pentru
cine cunoaste natura si comportamentul oamenilor fata de ea, raspunsul este
fara indoiala pozitiv. Subiectul fiind prea vast, sa ramanem in sfera
sporturilor ce se desfasoara in natura, in particular sporturile montane.
Aparent, sporturi ecologice prin definitie. Si totusi....
Padis,
august 1994, in poiana Varasoaia. Soare, liniste, discret ciripit de pasarele,
adierea vantului prin varfurile brazilor, aer pur si tihna pentru grupul de
drumeti obositi pe care il conduc. Deodata, un zgomot surd de motoare
supraambalate se inalta, se apropie, se amplifica infernal si se revarsa peste
noi. Ce sa fie? Uruind ne zboara prin fata la nici doi metri o motocicleta de
cross, improscandu-ne cu pietricele si ridicand un nor des de praf, amestecat
cu gaze de esapament. Este inceputul. A doua motocicleta. A treia...a
patra....a saptea...... a zecea. Gata, slava Domnului! Printre salve de tuse ne scuturam praful de
pe noi si asteptam sa se potoleasca vajaitul dureros din urechi. S-a dus buna
dispozitie! Sa plecam de aici pana nu vin astia inapoi...
Asemenea
episoade au devenit apoi tot mai dese... si in tot mai multi munti.... In
asemenea imprejurari meditezi la ingratitudinea cu care omul trateaza adesea
natura si, in fond, pe el insusi, distrugandu-si refugiul de liniste si
puritate. Modul in care o facem este foarte divers si adesea nici nu-l
constientizam.
Schiul
Candva,
te duceai la munte, la o cabana linistita, dimineata iti luai schiurile in
spate si o luai spre creasta, unde iti bateai cu cativa prieteni o partie ce
oferea nu numai placerea alunecarii pe zapada dar si liniste, soare si peisaje
minunate. Cu timpul am devenit tot mai comozi. Hotel, telecabina, partii
construite inginereste, parapeti, semne de circulatie, masini de prepararea
partiei, zapada artificiala.... cozi, inghesuiala, accidente, partii
artificiale cu covor de plastic, paienjenis nesfarsit de teleschiuri, gondole,
telescaune...
Multi
cauta altecva. Incearca snowboard, snow-surf, big foot, telemark, dar mai ales
o reintoarcere la natura prin schiul de tura, schiul de fond, schiul de
varianta, skijoeringul.
Ne-am
pricopsit mai nou cu snowmobile.... Chiar e nevoie de o noua sursa de zgomot si
poluare in statiunile de schi?
Si
familiarul schi de partie poate fi ecologic, daca nu distrugem peisajul prin
sute de mijloace de transport pe cablu si partii total artificial croite,
sapate sau inaltate pe piloni pe pante unde natura nu se gandise la schiori. Si
mai ales, daca nu ne incapatanam sa schiem cand sunt 2 cm de zapada sau sa
prelungim sezonul cu inca o luna sau doua prin zapada artificiala, nemailasand
ierbii timp de refacere...
Cum
unii cu bani nu mai puteau fara heliskiing, in mai multe regiuni ale Alpilor
linistea muntelui ajunsese o amintire. Consecinta: acest "sport" a
fost total interzis in multe tari. La noi insa a demarat nestingherit...
Alpinismul si escalada
Cataratorul
este in comuniune cu stanca. Asa a fost. A venit insa "moda" anilor
'60, cu diretissimele cu scari de sute de pitoane de expansiune, omul negasind
de cuviinta sa se confrunte cu relieful natural. Peretii trebuiau cuceriti cu
orice pret. Din fericire, etica escaladei sportive moderne a reasezat
cataratorul in, nu deasupra naturii. Mai sunt unii pentru care si un perete
friabil si vegetat e bun, trebuie doar "curatat", pentru care un cuib
de pasare intr-o gaura a stancii a ocupat abuziv o priza ideala, pentru care
potecile de acces la trasee sunt doar pentru cei ce nu se stiu orienta sau sunt
prea napadite de vegetatie si trebuie defrisate, intrarea in traseu nu e clara
si trebuie marcata cu litere de vopsea de o schioapa iar traseul nu e bun daca
la baza nu este un loc batatorit de pe care sa te admire lumea si sa te astepte
prietenii cu berea....
La
noi fenomenul de "Via ferrata" din fericire nu bantuie masiv, lasand
inca peretii cataratorilor si pantele inierbate turistilor. In Alpi,
"potecile verticale" aparute in Dolomiti ca necesitate militara in
primul razboi mondial au fost preluate cu entuziasm de turistii incantati sa
parcurga verticale fara echipamentul, pregatirea si efortul unui alpinist.
Trist este ca au aparut cu timpul sute de noi linii nesfarsite de scari si
cabluri, inlantuind peretii pentru a satisface pofta de verticalitate comoda.
Totusi, cluburile alpine au cam renuntat in final la extinderea acestor trasee
artificiale.
S-a
diminuat mult si impactul ecologic al alpinismului expeditionar, "stilul
alpin" cucerind si Himalaya, reducand mormanele de butelii goale de oxigen
si kilometri de corzi fixe ce le abandona in trecut fiecare expeditie. Dar
numai in jurul Everestului mai asteapta zeci de tone de deseuri de acest gen sa
fie evacuate...
Turismul montan
Multi
tineri pornesc vara spre crestele Carpatilor. Cu sau fara cunostinte,
antrenament si echipament adecvat, si mai ales cu sau fara bun simt civic si
ecologic. Acum sunt peste tot de cumparat miniaragaze pe gaz sau benzina, dar
unii se incapatneaza sa faca foc cu jnepeni. SI nu cu uscaturi sau crengute
rupte de ici de colo, ci taind pe ras podoaba verde-inchis ce incingea
majoritatea celor mai pitoresti lacuri glaciare. Mai jos, in etajul molidului,
excursia n-are farmec daca nu faci un foc de tabara gigant, cu brazi intregi,
verzi daca se poate, ca sfaraie frumos si nu merita osteneala sa cauti lemn uscat.
Cei
ce binevoiesc sa nu-si arunce chiar langa cort conservele goale sau PET-urile
sunt convinsi ca punandu-le sub un bolovan au devenit homo ecologicus si raman
perplecsi daca li se spune ca in alte tari resturile se pun in punga si inapoi
in rucsac. A nu parasi poteca in perimetre ocrotite strict li se pare unora un
atentat la libertate.
Turismul
montan poate fi inofensiv fata de natura, daca am renunta toti la cateva
metehne: la a sapa sant in jurul cortului si a si arunca gliile cat colo, la
culesul plantelor ocrotite "ca amintire" sau "pentru
studiu", la a ne agata de rucsac un casetofon dat la maximum si la a chiui
pentru a testa ecoul sau a admira fuga panicata a caprelor negre...
Ciclismul montan
Ciclismul
montan a rezolvat pentru multi in chip fericit problema unei deplasari rapide
si comode pe munte, ca si a marsurilor lungi de apropiere si de retragere.
Vehiculul pe doua roti nu polueaza aerul, nici nu tulbura linistea muntelui,
fiind de dorit o larga raspandire. Mountain bike-ul devine insa agresor cand in
sa se afla acea categorie de infumurati ce cred ca pe doua roti li se cuvin
drepturi speciale si asteapta ca drumetul intalnit pe poteca sa sara la o
parte. Acestia se poarta cu natura ca si cu semenii lor: isi incearca furca
telescopica ruland prin plina vegetatie, desi au alaturi drum sau poteca, isi testeaza
franele si aderenta rotilor lasand brazde adanci pe carari si pe pajisti,
verifica etansietatea bucselor pedaland prin limpezimea paraielor si isi
demonstreaza antrenamentul fugarind animalele intalnite in cale.
Turismul ecvestru
Turismul
ecvestru are in mare aceleasi parti bune si rele ca si ciclismul montan, relele
izvorand de fapt nu din caracteristicile lui ci din constiinta ecologica uneori
deficitara a omului din sa.
Parapanta si deltaplanismul
Parapanta
este in plin proces de raspandire. Alunecarea ei silentioasa prin vazduh
incanta orice privire, dar cand pe un varf stau la coada 200 de parapantisti,
cum a ajuns sa se intample in Alpi, nici din voia buna dar nici din vegetatia
din zona nu mai ramane mare lucru. Sa facem si la noi platforme de scandura
pentru decolare? In sporturile montane e atat de valabila zicala "ce-i
prea mult strica"!
Deltaplanismul
are si el atuul de a imita plutirea silentioasa a pasarilor. Cand deltaplanul
devine motodeltaplan, am importat in munte civilizatia urbana. E mai greu sa o
faci, ce-i drept. Dar au aparut dispozitivele de propulsie cu elice pentru
parapantisti, motoparapanta fiind o inovatie privita de multi cu simpatie
pentru ca nu este inca raspandita. V-ati gandit cum va fi sa te simti la munte
ca in vuietul unui aeroport?
Speologia
Cei
mai pasionati ocrotitori ai pesterilor sunt speologii. Dificultatea explorarilor
face ca optica valabila acum in turism si alpinism de a nu lasa urme pe unde ai
trecut sa nu fie aplicabila in cavitatile greu accesibile, unde se fac
amenajari si depozite de echipament, similar expeditiilor pe continente
indepartate in secolele trecute. O conserva lasata poate fi salvatoare pentru
altul, dar a-ti goli pe acolo resturile de carbid???
Mai
sunt insa falsii speologi si speoturisti, pentru care a-ti lua amintire
salactite este o alternativa la fotografie sau a-ti scrie numele pe peretele
pesterii este o solutie de a-ti asigura nemurirea, superioara ca durabilitate
scrijelirii pe copacii de afara. Speoturismul este tot mai raspandit. Pentru a
proteja frumusetile cavitatilor amenajate pentru marele public, a fost necesar
sa se faca in pesteri intens vizitate balustrade si tunele de plasa de sarma,
trista oglinda a educatiei noastre, caci unde nu s-au facut, consecinte le
putem admira cu jale.
Sporturile nautice montane
Sporturile
nautice sunt tot mai cautate. Whitewater-ul e tot mai in voga, unde mai exista
rauri de munte nedistruse de hidroenergetica agresiva. Coborarile pe ape cu
barca pneumatica (Rafting) sau cu caiacul sunt abia la inceput in Romania...
Canioningul il practica aproape exclusiv speologii. Este necesar insa respect
pentru sensibilul ecosistem acvatic. Excesul de amatori de rafting a dus pe multe
rauri din Alpi la instituirea de restrictii...
Ambarcatiile
cu motor sunt de inteles pe ape intinse. Pe lacurile din zona montana trebuie
neaparat barci cu motor? E in principiu normal sa existe in Romania si ceva
posibilitati de schi nautic... dar sa ajungi sa faci plaja intr-o atmosfera
sonora de cartodrom si sa inoti cu groaza ca te loveste un jet? Pe buna
dreptate se plang pescarii si autoritatile au emis timid ceva interdictii....
Dar multi amatori de cai putere se fac ca nu le pasa.
4x4, ATV si Enduro
Un
val de proteste au ridicat posesorii de vehicule 4X4 si tricicluri de teren din
Belgia cand s-a instituit interdictia de bun-simt de acces in paduri a
vehiculelor cu motor. Dar safari-ul motorizat mai este el o iesire in natura ?
La noi motoristii zburda cam in voie prin paduri, legislatia e permisiva si
autoritatile "inchid ochii", ba invitam inca strainii sa faca naturii
noastre raul pe care acasa nu il mai pot face naturii lor...
Vanatoare si Pescuit
Despre
vanatoare si pescuit s-a scris destul, dezbatandu-se etica lor. Cand te
trezesti ca nu esti lasat sa mergi pe un traseu turistic marcat pe motiv ca
"deranjezi o vanatoare", cand vezi hranitoarea pe o parte a drumului
si pe cealalata parte, la nici 10 metri, hochstand-ul din care vor trage
"vanatorii", cand vezi ca se mai practica vanatul ursului "la
nada", cand braconajul este in floare si cand vanatorii se pretind
iubitori ai naturii si contributori la sanatatea ecosistemului dar de fapt
viseaza la trofee cat mai mult si mai mari, de intrebi cum naiba ucisul din
placere a animalelor poate fi numit "sport", ba unii il mai cred si
"nobil"?
Prin
urmare ce este deci ECO-SPORTUL ? O activitate care sa respecte mediul astfel incat
impactul omului sa devina inofensiv pentru natura. Nu este greu. Cine cunoaste
muntele, stie ca exemplele negative aratare ar putea fi eliminate in mare
parte. Astept ziua cand sportul va fi implicit o activitate ecologica. Atunci
ECO-SPORT va fi un pleonasm si il vom scoate din vocabular.
* * *
Dupa 18 ani...
Articolul
de mai sus il scriam in toamna anului 1996 si il publicam in primul numar al
revistei "Ecoforum" editata de Clubul Ecologic
"Transilvania". Multora articolul le-ar putea parea acum ca fiind recent,
din cauza continutului, caci in anii '90 majoritatea nici nu isi inchipuiau ca
aceste subiecte vor deveni o mare problema... Au trecut de atunci aproape 18
ani. In 2007 am mai redifuzat articolul prin diverse medii electronice. In
speranta ca e viitor nu va mai avea relevanta. Dar din nenorocire articolul este
in continuare de actualitate si acum in 2014, chiar mai mult decat a fost in
1996. Si se pare ca va mai fi o vreme.... In anii '90 cei mai multi nu
constientizau pericolul invaziei motorizate in natura montana si a cresterii
numerice a celor care vor sa guste natura fara a avea insa si o minima etica si
comportament firesc izvorat din educatie si / sau din aplicarea legii. Acum
situatia incepe sa fie constientzata de mult mai multi... si totusi mult prea
putini fata de cat ar fi normal daca populatia Romaniei ar avea ceva educatie
si constiinta ecologica reala.
Mai
recent, dupa 2010 mai ales, iesind la sfarsit de saptamana pe munte, pe jos, pe
bicicleta sau pe schiuri de tura, nu am prea avut parte de linistea cautata,
pentru ca mereu m-am intalnit cu diversi "sportivi" motorizati -
motociclete enduro, masini 4x4, ATV-uri, snowmobile etc. care prin zgomotul lor
si prin gazele de esapament mi-au alungat placerea excursiei, ca sa nu mai
vorbesc de daunele pe care le aduceau drumurilor si vegetatiei cand mergeau cu
motorul ambalat pe drum / poteca lasand fagase adanci prin noroi sau, mai mult,
ruland cu motorul puternic turat paralel cu drumul existent, lasand rani adanci
in brazde, probabil in cautare de adrenalina sau ca sa isi "testeze"
vehiculul... Dar si nemotorizati
nesimtiti la adresa altor oameni si a naturii vezi foarte multi....
Nu
ca aceste fapte ale turistilor / sportivilor montani cu sau fara ghilimele ar
fi singurele sau principalele probleme ale zonei montane, caci este evident ca
taierile masive de padure, realizarea de microhidrocentrale peste tot,
fragmentarea habitatelor naturale si antropizarea muntilor prin tot mai multe
sosele, statiuni si zone de case de vacanta, mijloace de transport pe cablu,
linii electrice si antene de telecomunicatii au un impact imens. Dar
"curatenia" necesara nu poate incepe fara a acorda atentia cuvenita
si factorului turism / sport / recreere montana...
Cea
mai mare amploare a luat-o peste tot ATVismul, si in unele zone si endurismul
si snowmobilismul, ne-am trezit cu sute de "evenimente" si
"competitii" off-road motorizate care pe deasupra mai si sunt
prezentate pozitiv in presa, vezi "RedBull Romaniacs" si alte
asemenea crime de mediu ajunse laudate in loc sa fie interzise de autoritati,
iar personaje cu pretentie de ONG-isti de mediu le-au fost cozi de topor, de
exemplu un fost presedinte al unei structuri federative care in loc sa lupte
contra unor asemenea initative, a semnat un protocol de colaborare cu
organizatorii in numele federatiei de ONG de mediu care il alesese presedinte,
desigur fara stirea organziatiilor membre - si dupa ani individul a ajuns si
consilier ministerial la... mediu !.
Tot
ca exemplu, si in Cheile Turzii a aparut nu demult o via ferrata facuta ilegal
cu complicitatea daca nu chiar din initiativa autoritatii publice care ar fi
trebuit sa ocroteasca rezervatia de prea multa fieratanie... Iar alte
autoritati si demnitari tembeli viseaza sa ilumineze Cheile Bicazului sau sa
construiasca sosea prin Cheile Turzii sau pana sus pe Ceahlau sau sa lege
v.Prahovei de zona Bran peste Bucegi sau sa modernizeze soseaua peste pasul
Jiu-Cerna pentru a "promova turismul", dupa ce au facut deja asfalt
pana in Padis si pe platoul Bucegilor fara a lua vreo masura de control adecvat
al fluxului de motoare si de gunoaie... Iar alti criminali de mediu viseaza la
telecabina pe Omu si partie de schi pe valea Cerbului, la telecabina pe Ciucas,
Ceahlau si Rarau ca sa nu isi miste prea mult burtile "iubitorii de
natura"...
Dar
cat timp se promoveaza mersul "la munte" in loc de "pe
munte", cat timp nu se constientizeaza ca ceea ce e motorizat nu este
"sport", cat timp se confunda sportul ca industrie a spectacolului cu
sportul ca activitate fizica PRACTICATA nu PRIVITA, cat timp gratarismul montan
si off-road-ul sunt vazute ca virtuti si normalitate si nu ca viciu si pericol,
cat timp datul cu ATV-ul sau snowmobilul e vazut de atata lume ca "turism
activ", cat timp se cauta "amenajarea" naturii pentru a fi cat
mai comoda omului si cat mai nenaturala, pe calapodul vechi si idiot de gandire
gen "omul se lupta cu natura, o invige si o transforma in folosul
sau", nu ar trebui sa avem liniste nici in privita relatiei naturii
montane cu sportul si turismul, si "eco-sport" e inca din pacate
departe de a deveni un pleonasm...
Cluj-Napoca,
31 mai 2014
Radu
Mititean
director
executiv CCN
