Postări
•6/02/2014 03:26:00 a.m.
Asociatia
turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL
DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str.
Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457
Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel.
0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675
RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================
BICICLETA SI COPIII
Cateva consideratii de 1 Iunie privind
relatia dintre cei mici si vehiculul pe doua roti
A
fost 1 Iunie - Ziua Internationala a Copilului. Tot felul de ceremonii,
concursuri, spectacole, petreceri. Dar Ziua Copilului a fost la origini - acum
aproape un secol - initiata ca o zi dedicata drepturilor si bunastarii
copiilor, cum rezulta din Declaratia pentru Protectia Drepturilor Copilului
adopta la Geneva in 1925 in cadrul unei conferinte internationale de profil. Pe
langa evenimente festive ar trebui sa ne si punem intrebari si sa ne facem
ganduri cu privire la viitorul celor mici in aceasta lume aflata in mare
dinamica...
Daca
pentru unele tari subdezvoltate, problemele se pun mai ales cu privire la
subnutritie, acces la apa potabila, asistenta medicala si educatie elementara,
in tarile dezvoltate problemele sunt mai degraba pe linie de dezvoltare
psihoemotionala iar ca sanatate fizica ingrijorarile sunt in buna masura legate
de supraponderalitate si sedentarism. Romania din pacate are parte de probleme
din ambele extreme - avem cea mai mare rata de mortalitate infantila din UE si
avem rate inacceptabile de subnutritie si acces deficitar la asistenta medicala
si educatie pentru un stat care se pretinde mediu dezvoltat, dar avem deja o
prezenta semnificativa si in crestere rapida a tarelor societatilor
"dezvoltate".
Astfel,
orasele Romaniei au tot mai multi copii supraponderali, chiar obezi, invatati
cu fast-food, dulciuri si sucuri nenaturale, cu statul la televizor sau jocul
pe calculator, cu mersul la scoala cu "mama-taxi" si cu petrecerea
weekendului la mall sau in cel mai bun caz la picnic static cu parintii, o
mobilitate activa si exercitiul fizic regulat tinzand sa devina exceptia, cu
tot lantul de consecinte negative medicale si sociale, dar semnalele de alarma
se trag rar si raman neobservate de marea masa a publicului si ignorate de
factorii decizionali, persistand idei false cum ca e semn de sanatate sa fii
mai "plinut" si ca e pozitiv sa "te obosesti mai putin"
fizic si ca "odihna" dupa scoala sau serviciu trebuie sa insemne
lipsa efortului fizic.
Politicile
publice si legislatia insa, in loc sa combata fenomenul sedentarismului, il
favorizeaza. Numarul de ore de educatie fizica este foarte redus in curricula
scolara, scutirile medicale abuzive pentru orele de sport au atins un procent
alarmant, taberele si excursiile scolare in natura, pe jos sau pe bicicleta, au
devenit aproape imposibile din cauza conditionarilor aberante introduse sub
pretextul "asigurarii sigurantei" elevilor, sportul scolar si
universitar este in declin, cultura automobilului infesteaza nestingherita
tanara generatie iar sistemul educational nu incurajeaza deplasarea la si de la
scoala pe jos sau cu bicicleta, ba dimpotriva, politicile si regulamentele
scolare au ajuns indirect sa impuna fenomenul de "mama-taxi" al
adusului elevilor cu autoturismul de catre parinti pana in fata scolii sau
chiar pana in sala de clasa.
Autoritatile
publice nu doar ca nu actioneaza semnificativ in directie pozitiva, dar au mai
si dat mobilitatii copiilor o lovitura cumplita in urma cu 12 ani, introducand
in legislatia rutiera, sub pretextul protejarii lor de accidente, aberatia -
unica la nivel european - de interdictie cvasitotala pentru copii a mersului cu
bicicleta sub varsta de 14 ani, ceea ce evident reduce masiv sansele sa devina
biciclisti si dupa aceasta varsta.
Astfel,
art.70 alin.(2) din OUG 195 / 2002 privind circulatia pe drumurile publice
prevede ca "pentru a conduce o bicicleta pe drumurile publice,
conducatorul acesteia trebuie sa aiba varsta de cel putin 14 ani",
definitia legala a "drumului public" fiind "orice cale de
comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special amenajata pentru
traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice" - deci orice
categorie de sosea, strada, ulita, drum de tara, alee, trotuar. Nu s-a prevazut
nicio exceptie de genul admiterii macar pe pistele de biciclete, pe strazi cu
trafic motorizat redus sau in cazul insotirii de catre un adult...
Aceasta
interdictie, chiar daca in practica este pusa in aplicare neuniform pentru ca
si politistii rutieri cam accepta in sinea lor ca este o aberatie, descurajeaza
totusi puternic si expune unui risc juridic inacceptabil parintii si cadrele
didactice, unitatile de invatamant si ONG de profil, facand practic ilegal
mersul cu bicicleta la scoala sau in excursie, chiar mersul pe bicicleta in
general in afara unor evenimente special organizate si protejate de Politie sau
a curtii proprii sau a scolii sau a unor drumuri de exploatare inchise
circulatiei publice....
In
acest context, organizarea in fiecare an, inclusiv sau mai ales de 1 Iunie, de
cursuri si concursuri cu sau despre bicicleta pentru copii din ciclul primar,
axate pe indemanare in coducerea bicicletei si pe cunoasterea legislatiei
rutiere, prin parcursuri in poligoane cu indicatoare si marcaje rutiere, cu
implicarea scolilor si Politiei rutiere, este un paradox si o dovada nu doar de
bune intentii, ci si de mare ipocrizie, propunand sa faca copiii sa dobandeasca
abilitati si cunostinte pe care nu le vor putea folosi in urmatorii ani.
Pana
in 2002, legislatia rutiera era oricum nejustificat de restrictiva, prevazand
ca persoanele sub 14 ani nu au voie sa circule cu bicicleta pe drumurile cu
trafic intens, fara sa prevada exceptii, de exemplu cazul insotirii de catre
persoane majore sau cazul ciclistilor de performanta in antrenament.
In
2002, Guvernul, sfidand Parlamentul care avea in faza finala de dezbatere
proiectul unui nou Cod Rutier care a fost dezbatut ani de zile si la care a
contribuit cu amendamente si Clubul de Ciclotrism "Napoca" si alte
ONG-uri din coalitia ProVelo, a emis in pragul sarbatorilor de iarna o noua
legislatie de profil, prin OUG 195 / 2002 privind circulatia pe drumurile publice,
care prevedea la art.20 alin.(2) ca "Persoanele care nu au implinit varsta
de 14 ani pot conduce biciclete numai pe drumurile special amenajate si
semnalizate corespunzator de catre administratorul drumului respectiv",
drumuri care nu existau si nici nu s-au realizat si deci exceptia a ramas doar
teoretica. La originea acestui abuz a stat Politia Rutiera, care a redactat
proiectul, insusit de Inspectoratul General al Politiei si preluat de
Ministerul de Interne ca initiator al acestei nefericite Ordonante de urgenta,
ignorandu-se cererile ONG-urilor de biciclisti si bunele practici pe plan
international.
Parlamentul
din pacate nu a ramas mai prejos, si cu ocazia dezbaterii acestui OUG, in loc
sa elimine aberatia, a agravat-o prin Legea 49 / 2006 privind aprobarea OUG 195
/ 2002, inlocuind acea interdictie care avea o minima exceptie macar teoretica,
cu actuala interdictie cvasitotala anterior citata regasita la art.70 alin.(2) din
OUG 195 / 2002 republicata, si care nu cunoaste exceptii, si nici nu permite
practic instituirea de exceptii prin Regulamentul de aplicare al OUG 195 / 2002
care e aprobat prin Hotarare a Guvernului. Astfel, Parlamentul a devenit
coautor la acesta atentat la sanatatea publica a tinerei generatii, explicabil
dealtfel si prin faptul ca in cvasitotalitate, si parlamentarii, ca multe alte
categorii de demnitari si inalti functionari publici, cand nu sunt
"indoor" intr-o cladire, par sa vada, metaforic vorbind, lumea
inconjuratoare numai prin parbrizul autoturismului.
Statele
dezvoltate au declarat ca supraponderalitatea si sedentarismul sunt principalul
pericol de sanatate publica pentru copii si adolescenti si ca, in acest
context, practicarea de sporturi de anduranta si promovarea mersului pe jos si
cu bicicleta, atat in scop sportiv si turistic cat si - sau mai ales -
utilitar, trebuie sa fie o prioritate. Programe masive atat guvernamentale cat
si neguvernamentale de tip "cycling to school" sunt in plina
expansiune, scolile si autoritatile locale se preocupa de crearea de infrastructuri
si facilitati dar si de incurajare activa a elevilor sa vina la scoala pe
bicicleta, dar si sa circule mai mult in timpul liber pe bicicleta si in
completare pe jos si cu transportul public si cat mai putin cu autoturismul. Pe
cand in Romania constatam ca incurajarea unei mobilitati active si durabile
pentru copii ramane cel mult in stadiul declarativ.
Ar
trebui ca 1 iunie 2014, dupa decenii de festivism, sa fie ultima Zi a Copilului
vazuta ca pura sarbatoare, pe viitor trebuind ca 1 Iunie sa devina, pentru
adulti si oficialitati, o zi in principal de dezbatere si actiune in favoarea
drepturilor si intereselor copilului, inclusiv cu privire al un stil de viata
sanatos prin cat mai multa miscare fizica si mobilitate activa. In acest cadru,
ar trebui eliminate urgent interdictiile aberante din legislatia rutiera
privind circulatia copiilor pe bicicleta si dezvoltate programe care sa invete
toti elevii sa circule cu bicicleta, ca o deprindere elementara de viata
moderna, si sa ii incurajeze pe cat mai multi sa utilizeze bicicleta nu doar
ocazional in scop sportiv, turistic si recreativ, ci si cotidian, in scop
utilitar, inclusiv pentru venitul la scoala.
Lipsa
totala de informare si experienta a sistemului public de invatamant in acest
domeniu poate fi compensata in buna masura de expertiza detinuta de
organizatiile de biciclisti, dezvoltata de-a lungul deceniilor in multe state occidentale,
si de care pot beneficia chiar gratuit si scolile din Romania, iar in materie
legislativa, nu trebuie "reinventata roata" ci doar aliniata si
desueta legislatie rutiera romana la bunele practici internationale.
Clubul
de Cicloturism "Napoca" (CCN) si alte organizatii de profil, multe
reunite sub egida Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR) afiliata la
Federatia Europeana a Biciclistilor (ECF) isi ofera in continuare sprijinul
metodologic si informational gratuit atat Guvernului si Parlamentului si altor
autoritati, de exemplu pentru amendarea legislatiei rutiere in sensul eliminarii
caracterul ei antibiciclistic si opus mobilitatii durabile, precum si sistemului
educational si autoritatilor locale pentru dezvoltarea de programe si
facilitati pentru incurajarea efectiva a copiilor sa se deplaseze cat mai mult
pe jos si cu bicicleta si cat mai putin cu mijloace motorizate, ca o
contributie necesara si importanta la o imbunatatire a starii mediului si mai
ales a starii de sanatate a generatiilor viitoare.
Cluj-Napoca,
1 iunie 2014
Radu
Mititean
director
executiv CCN
