27 Septembrie a fost instituita in anul 1979 ca "Ziua Mondiala a Turismului" de catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea adoptarii, in aceasta zi, in 1970, a Statutului UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii turismului.

Temele focale si mesajele oficiale la nivel Mondial pentru fiecare editie a Zilei Mondiale a Turismului pot fi consultate la https://www.unwto.org/world-tourism-day si mai nou la https://www.untourism.int/world-tourism-day-2026

In 2026, tema Zilei Mondiale a Turismului este "Agenda Digitala si Inteligenta Artificiala pentru Re-Designul Turismului" (Digital Agenda and Artificial Intelligence to Redesign Tourism), doua teme foarte actuale intre care exista conexiuni importante. Tot mai multi turisti isi planifica concediile si achizitioneaza serviciile turistice prin platforme digitale si solicita tot mai mult consultanta turistica de la platforme de Inteligenta Artificiala in loc sa acceseze surse primare sau specializate in informatii turistice. Problema este cat de obiectiv si neutru prezinta aceste instrumente oferta turistica si cat de fapt o pot modela dupa criterii care nu sunt sub controlul si nici in interesul turistilor in cauza nici a ofertantilor de servicii turistice sau destinatiilor? Aceasta e noua tema la care actorii in domeniul turistic vor trebui sa gasesca urgent raspunsuri...

Dincolo de aceasta chestiune de actualitate pentru operatorii economici din turism si autoritatile locale si cele cu atributii in domeniul promovarii turismului, 27 Septembrie ramane si o ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate fi si un important factor de dezvoltare durabila, putand contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii durabile - economic, social si de mediu - si la fiecare din cele 17 obiective de dezvoltare durabila proclamate de ONU, si poate si trebuie sa fie o forta unificatoare, care sa contribuie la armonie si cooperare internationala, dar in acest sens e nevoie de multe transformari in lumea actuala, si ele trebuie sa fie de tip dezvoltare rezilienta si incluziva, bazata pe sustenabilitate, inovatie si cooperare globala, cu implicarea comunitatilor locale, cu accent pe reducerea impactului negativ de mediu sau social si cultural, prevenirea supraturismului si a celui "industrial". Nu intamplator, anul 2027 va fi "Anul International al Turismului Sustenabil si Rezilient". https://www.untourism.int/events/opening-ceremony-international-year-of-sustainable-and-resilient-tourism-2027

Din pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din domeniu, par in Romania destul de straine multor demnitari si inalti functionari publici, decidenti din autoritati centrale si locale actionand adesea cu incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor de transparenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.

Astfel, chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara domeniu prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva imbunatatiri, continua sa aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu definitia turismului, pe care il trateaza intr-un mod ingust, doar prin prisma economica, de "bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat". Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele / concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace proprii).

Pe acesta cale, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism" reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).

De asemenea, actuala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de "turism".

Actuala legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica ( art.35 alin.3 din OG 58/1998), in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii (art.35 alin.2 din OG 58/1998), o viziune de o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.

Autoritatea publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori reboteaza si reorganizata si, dupa ce multi ani a fost minister distinct sau macar agentie guvernamentala de sine statatoare, a fost din nou combinata in cadrul unui minister mai mare (la ora actuala fiind " Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului"). Daca e discutabil daca pentru turism e mai bine sa fie o parte secundara intr-un minister mare dar puternic decat o entitate separata dar considerata putin importanta, e indubitabil ca a fost un factor profund negativ instabilitatea institutionala cronica.

Astfel, a suferit modificari foarte frecvente de organizare, adesea in fiecare an sau chiar de doua ori in acelasi an. Actuala baza legala de organizare nici macar nu apare pe site-ul ministerului in sectiunea privind legisltia in domeiul turistic https://economie.gov.ro/legislatie/legislatie-turism/# , ci apare la acest moment ce fiind actuala legislatie de organizare si functionare a ministerului HG 1327/2021 desi acest act a fost abrogat prin HG 864/2023 la randul sau abrogat prin HG 189/2025. Cat despre acte normative de tip lege, este mentionata ca cea mai recenta modificare a "Legii turismului" ( OG 58/1998 ) ar fi Legea 275/2018, pe cand in realitate "Legea turismului" a suferit modificari si completari exprese si prin OUG 65/2021, OUG 86/2022 aprobata prin Legea 64/2023, OUG 150/2024, Legea 35/2026 si Legea 41/2026). Asta apropo de "digitalizarea" in turism cand nici la cele mai elementare aspecte nu e actualizate site-ul ministerului de resort.

In plus, autoritatea publica centrala pentru turism a fost constant subfinantata si tratata tot ca o entitate cu importanta redusa, plus ca a fost privite mereu ca trebuind sa aiba preocupari in principal economice, desi turismul este esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre autoritati.

Astfel, mai multe proiecte de "lege a turismului" au zacut cu anii prin Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri vizand numai pe aspecte punctuale.

Iar legislatia subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului adica OG 58/1998) este instabila, incompleta si incoerenta. De exemplu, legislatia privind traseele de turism pedestru montan (HG 77 / 2003) este la nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol, mult-asteptatele Norme metodologice privind crearea, amenajarea şi omologarea traseelor pentru turism pedestru in zona nemontana au aparut ca HG 1252/2022 cu grave deficiente iar ghidul privind amenajarea traseelor pentru turism pedestru, care trebuia sa fie aprobat prin ordin ministerial si sa cuprinda indicatoarele şi marcajele, a fost publicat cu peste doi ani de intarziere, iar normele privind traseele de turism biciclistic, dupa 25 de ani de tergiversare, au fost adoptate intr-o forma improvizata, incoerenta, greu de pus in practica, prin HG 441/2022 care este jenanta ca tehnica legislativa fata de proiectele care au fost dezbatute ani de zile, iar actele ce trebuiau emise in aplicarea ei nu au fost inca adoptate nici acum, la aproape patru ani si jumatate de la aparitia acelei HG.

In multe zone ale Romaniei, o buna parte din structurile de primire turistica cu functii de cazare continua sa fie neclasificate, existand localitati cu numeroase pensiuni turistice dintre care insa un procent important lucreaza "la negru", si in mod evident tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei si disfunctiuni inca semnificative in sistemul de autorizare si control in turism.

S-au cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale recente continua sa aiba deficiente calitative, fiind continutul lor inadecvat si atribuirea contractelor respective banuibila de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele.

De exemplu "frunza" ca simbol turistic al Romaniei, criticata de unii, era legata de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate in ultimul deceniu si ceva de autoritatile centrale si locale tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre de informare turistica si de vizitare nefunctionale sau cu orare neadaptate grupului-tinta (majoritatea fiind inchise in weekend), fiind neglijate in schimb domeniile de mare perspectiva.

In acest timp, autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea pasiv si chiar activ la sistematica distrugere a bazei naturale si culturale a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din localitati, sunt de multe ori incalcate normele de protectie a monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau "renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau sticla crescut in imediata vecinatate.

In zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari" postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces inca semnificativ de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de aliniamente de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde "au vrut muschii" potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au "inchis ochii" autoritatile corupte la varf (si care isi "leaga de maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt prea bine...