Postări
•1/29/2018 12:28:00 p.m.
Asociatia
turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL
DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str.
Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457
Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel.
0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF:
5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
================================
DESPRE
REFUZUL ANAF DE PRIMIRE DE
DECLARATII
DE 2% ADUSE DE ONG-URI
1.
CONTEXT - CE ESTE MECANISMUL 2%
1.1 Cadrul
legal
Legea
227 / 2015 privind Codul Fiscal, la fel ca si Codul Fiscal anterior
(Legea 571 / 2003), permite contribuabililor persoane fizice sa
redirectioneze 2% din impozitul pe venit stabilit in sarcina lor de
catre organele fiscale cate o entitate non-profit. E vorba de
prevederile din art. 79, 82, 102 si 123 din Codul Fiscal actual,
redate in ANEXA.
1.2 Rolul
si semnificatia sistemului 2%
Nu
este un soi de cadou facut de stat ONG-urilor sau altor entitati fara
scop lucrativ (asociatii de proprietari, sindicate, patronate,
partide politice, camere de comert si industrie, culte etc.) si nu e
o pierdere pentru bugetele publice, pentru ca esenta mecanismului 2%
este o scurtare la zero a lantului de colectare si redistribuire de
catre stat a unui mic procent din resurse care oricum ar fi ajungs la
organizatiile non-profit prin liniile de finantari nerambursabile
pentru ONG-uri pe diverse teme de interes public (a se vedea de
exemplu Legea 350 / 2005 privind regimul finantarilor nerambursabile
din fonduri publice alocate pentru activitati nonprofit de interes
general).
Astfel,
statul economiseste resursele umane si financiare necesare
functionarii lantului lung de colectare si redistribuire prin
intermediul diverselor autoritati si institutii publice, mai ales pe
partea de distribuire, ce necesita resurse ridicate la alocarea pe
baza de proiecte depuse, ce trebuie evaluate, jurizate, contractate,
monitorizate, verificate si decontate.... Si e si o democratizare, cu
important impact pe mentalitatea publica, in materie de distribuire a
unui mic procent din resursele destinate subventionarii unor
activitati ale organizatiilor non-profit prin acest mecanism de
participare publica ce e in acelasi spirit ca mai nou introdusa
bugetare participativa.
Dealtfel,
identica cu ratiunea mecanismului 2% este si cea a institutiei
sponsorizarii, prevazuta de art. 25 alin.(4) lit.i) din Codul Fiscal,
care permite redirectarea de catre platitorii de impozit pe profit a
pana la 20% din impozitul pe profit datorat (dar nu mai mult de 5 la
mie din cifra de afaceri), catre o entitate non-profit. Si aici e
vorba de o scurtare la zero a unui lant de colectare si redistribuire
prin bugetele publice, caci Legea 32/1994 privind sponsorizarea
conditioneaza sponsorizarea de incadrarea in anumite domenii si
tipuri de potentiali beneficiari, tocmai pentru a se asigura ca acest
mecanism de facilitate fiscala are urmari pozitive in interes public.
1.3
Magnudinea financiara redusa a sistemului 2%
Oricum,
din legile privind bugetele de stat respectiv de aprobare a
conturilor de executie bugetara anuala se vede ca totalul sumelor
redirectate prin mecanismul 2% sunt infime comparativ cu valoarea
totala a veniturior de natura fiscala ale bugetului de stat si ale
bugetului general consolidat, si am aratat oricum ca pe ansamblu
oricum nu e vorba de o pierdere de venituri pentru bugetele publice,
pentru ca esenta mecanismului 2% este o scurtare la zero a lantului
de colectare si redistribuire de resurse de catre stat.
Este
de mentionat ca oricum in fiecare an, ANAF a facut de regula virarile
celor 2% catre ONG-uri mult dincolo de termenul legal de 31
decembrie, adesea cu intarziere de luni de zile, si de multe ori sume
redirectate corect de cetateni nu au ajuns la ONG-ul destinatar, din
culpa ANAF. Deci o reducere suplimentara a magnitudinii financiare a
directarilor 2% la nivelul bugetului de stat.
2.
PROBLEME SI SOLUTII MAI VECHI PRIVIND APLICAREA MECANISMULUI 2%
2.1
Procedurile legale existente
Codul
Fiscal prevede ca procedura de virare a celor 2% se stabileste prin
Ordin al ministrului finantelor publice. Normele metodologice de
aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG 1 / 2016, nu abordeaza in
aplicarea art.79 Cod Fiscal decat subiectul spectrului de tipuri de
persoane juridice pe care il acopera termenul "organizatii
non-profit" din art.79 Cod Fiscal. Deci restul ramane pe seama
acelui Ordin MFP.
Ordinul
in cauza, in vigoare la ora actuala, este Ordinul MFP 3695/2016
pentru aprobarea formularelor privind definitivarea impozitului anual
pe venit si a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice.
Acesta a aprobat modelul, continutul si instructiunile de completare
pentru, printre altele:
-
Formularul 200 "Declaratie privind veniturile realizate din
Romania", cod 14.13.01.13, si "Anexa nr. .... la Declaratia
privind veniturile realizate din Romania" (care contine rubrica
pentru 2%)
-
Formularul 230 "Cerere privind destinaţia sumei reprezentând
până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii şi din
pensii", cod 14.13.04.13, şi "Anexa nr. ... la Cererea
privind destinaţia sumei
reprezentând
până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii şi din
pensii" (formular special pentru 2%, utilizat de cei care nu
trebuie sa depuna formularul 200).
2.2
Inadecvarea pentru contribuabili a cailor standard de depunere a
declaratiei 230
Contribuabilii
care sunt PFA, profesie liberala etc. oricum trebuie sa depuna la
ANAF declaratie 200 si aceasta are rubrica si pentru 2%, deci ei nu
depun declaratie 230.
In
schimb ceilalti contribuabili (care au avut venituri impozabile doar
din salarii si asimilate, din pensii, conventii civile si drepturi de
autor care au fost impozitate final prin stopaj la sursa de catre
platitorul de venit...) nu ar trebui sa depuna nicio declaratie pe
nicio cale la organul fiscal, deci pentru ei dorinta de a face
directarea a 2% e unicul motiv care ii pune in situatia contactului
cu organul fiscal.
Putini
contribuabili care vor sa directioneze 2% catre un ONG prin
declaratia 230 au constituit SPV ("spatiu privat virtual")
in sistemul electronic ANAF ca sa o depuna in aceasta modalitate,
on-line, rapid, comod si ieftin. Si tot putini dintre acesti
contribuabili sunt dispusi sa si faca efortul de depunere la ghiseu
sau prin posta.
Caci
depunere la ghiseu la organul fiscal inseamna a merge la sediul
organului fiscal, si sta la coada adesea cu orele, iar orarul acelor
ghisee se suprapune cu cel normal de serviciu al majoritatii
contribuabililor.
Iar
la posta adesea si acolo e problema de orar si de cozi, si in plus
contribuabilul mai plateste si plic si timbru si completeaza datele
sale si pe plic si pe talon de confirmare de primire, caci legea
impune ca transmiterea postala sa fie prin scrisoare recomandata cu
confirmare de primire.
2.3
Solutia conturata cutumiar: Depunerea declaratiei 230 de catre
organizatia beneficiara
De
aceea, daca nu voiau sa imparta acei 2% la mai multe organizatii sau
o parte sa le acorde ca bursa privata, ramanea acestor contribuabili
persoana fizica calea comoda de a faca sa parvina fizic formularul
completat si semnat de ei organizatiei beneficiare (adesea completand
varianta oferita de organizatie cu precompletarea datelor ei, pentru
mai multa comoditate si evitarea erorilor de redactare a CIF sau
IBAN, si adesea completand pe loc formularul primit direct).
Iar
organizatia ducea declaratia 230 respectiva, de regula impreuna cu
altele primite, prin proprii membri / voluntari / personal remunerat
la ghiseul organului fiscal (daca domiciliul contribuabilului nu era
in circmesciptia altui organ fiscal, alminteri recurgea de regula la
trimiterea prin posta).
2.4
Probleme intampinate in trecut
Este
adevarat ca, de-a lungul anilor, s-a intamplat ca la depunerea de
catre delegati ai ONG-urilor a unor seturi de declaratii 230 la
organele fiscale, acestea, in cazuri izolate in timp si spatiu, au
luat unele masuri restrictive, de regula ah-hoc, fara un temei legal
expres, adoptate de regula pe plan local, in ultimele zile inainte de
termenul legal de depunere (25 mai) cand erau cozi mari la ghisee.
De
exemplu au existat cateva cazuri in care s-a anuntat, de regula doar
verbal, sau prin afis scris de mana, nesemnat, lipit la ghiseu, ca o
persoana nu e admis sa depuna mai mult de un anumit numar de
formulare (deci trebuia sa stea delegatul ONG de mai multe ori la
coada la acel ghiseu, sau sa stea succesiv la ghisee diferite). In
alte cazuri s-a solicitat ca obligatie ca, la peste un anumit numar
de formulare, sa fie depuse ca set de declaratii, cu borderou de
inventar, si ridicarea ulterioara a borderului vizat, in loc de
procesarea pe loc si vizarea copiei fiecarie declaratii 230 depuse.
Si au fost si caveta cazuri de refuz de preluare de mai multe
declaratii sau de declaratii care deponentul recunostea ca sunt ale
altui contribuabil, dar au fost cazuri izolate si refuzul a durat
doar putine ore sau rareori 1-2 zile, pana acel organ fiscal a
renuntat la acele masuri nejustificate legal sau organul ierarhic
superior din cadrul ANAF i-a cerut, in urma protestelor primite, sa
stopeze acea practica restrictiva.
2.5
Ingrijorari nejustificate existente si in trecut - secretul fiscal
Problema
secretului fiscal: Cum completarea rubricii privind cuatumul sumei
redirectate e optionala in declaratia 230, fiind sarcina organului
fiscal sa o calculeze, de regula contribuabilii nu o completau, si
astfel ONG-ul beneficiar nu putea deduce care a fost venitul anular
net impozabil al acelui contribuabil, astfel ca nu era afectat
secretul fiscal si deci nu subzista unul dintre pretextele invocate
de organele fiscale in acele cazuri izolate din trecut cand au
ridicat obiectii fata de depunerea de declaratii 230 de catre alte
persoane decat semnatarul declaratiei. Este de mentionat ca oricum
contribuabilul e liber sa dezvaluie oricui, din proprie initiativa,
sau chiar sa faca publice datele privind veniturile sale sau privind
intregul sau patrimoniu, daca doreste (daca e demnitar sau functionar
public e chiar obligat de lege!). Secretul fiscal este un drept, nu o
obligatie a contribuabilului...
2.6
Ingrijorari nejustificate existente si in trecut - protectia datelor
cu caracter personal
Mai
larg, din prisma problemei generale a protectiei datelor cu caracter
personal, in lumina Legii 677 / 2001 pentru protectia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera
circulatie a acestor date: Incredintnd declaratia 230 unui
reprezentant sau prepus al ONG-ului beneficiar, contribuabilul lege
implicit sa ii dezvaluie atat faptul ca ii directioneaza lui cei 2%
din impozit, cat si numele si prenumele sau, initala premumelui
tatalui, domiciliul si CNP-ul. Alte informatii nu e obligat sa
dezvaluie, ca nu e obligat sa completeze alte rubrici in formularul
230.
In
primul rand: Primii si cei mai fideli depunatori de declaratii 230 in
beneficiul unui anumit ONG sunt chiar fondatorii / membrii /
voluntarii si uneori si salariatii / colaboratorii / beneficiarii
acelei organizatii, pentru ca ei cred in ea si ii dedica si timpul si
cunostintele lor si prin acest mecanism o pot sprijini material fara
o cheltuiala suplimentara (mult platind organizatiei si cotizatii fac
facand donatii si contributii). Datele de identificare si contact ale
acstor persoane, oricum organizatia in cauza le are, deci nu prin
primirea formularului 230 la afla organizatia.
In
al doilea rand: O alta mare pare din cei care incredinteaza un
formular 230 completat sunt apropiati ai celor din prima categorie:
soti, rude, afini, colegi, vecini, prieteni. Incredintarea
formularuluio fac unei organizatii de care au auzit de la apropiati
si au incredere, nu este unei entitati necunoscute. Iar persoane
total straine de organizatie, daca aleg sa directioneze 2% catre acel
ONG, au aflat de el din diverse surse - presa, Internet, asistare la
actiuni ale acelui ONG, citire a publicatiilor acelui ONG etc. Deci e
tot o chestiune de incredere, si o incredintare deliberata in
cunostinta de cauza. Asa cum incredintezi datele tale personale unui
cocontractant la incheierea unui contract de orice tip.
In
al treilea rand, acel contribuabil, care are vointa de a ajuta
material ONG-ul, daca alegea sa faca o donatie, oricum trebuia sa
dezvaluie datele sale de identificare organizatiei pentru completarea
chitantei, care include rubrici de nume, domiciliu si CNP.... Cum nu
e niciun dubiu asupra legalitatii procesarii datelor personale ale
celor care fac plati direct catre organizatie, fiind chiar o
obligatie legala, pentru identitate de ratiune trebuie considerat la
fel de legal si in cazul celor care o fac indirect, prin mecanismul
2%, care desi procedural e diferit, produce intre parti rezultate
analoge unei donatii de tip dar manulal (pentru ca una propriu-zisa
ar necesita act autentic).
In
al patrulea rand: Orice persoana are dreptul, nu obligatia la
protectia datelor ei cu caracter personal contra dezvaluirii
neautorizate si contra oricarei prelucrari abuzive, excesive sau care
incalca in alt mod normele legale. E dreptul contribuabilului sa la
dezvaluie cui doreste, chiar sa le faca publice, cat timp nu o face
in necunostinta de cauza sau sub constrangere. Or, el alege din
comoditate sa incredinteze declaratia 230 organizatiei beneficiare,
pentru care depunerea este un efort in plus, un lucru in principiu
nedorit, deci contribuabilul este cel care solicita ca organizatia sa
ii faciliteze astfel depunerea, incat e exclusa si interpretarea
existentei unei presiuni indirecte asupra contribuabilului de a isi
dezvalui catre organizatia beneficara datele personale, cum ar fi
fost daca aceasta era singura sau principala modalitate de
depunere...
Evident
ca organizatia este supusa tuturor prevederilor Legii 677 / 2001 in
ceea ce priveste primirea acestor declaratii si depunerea lor la
ANAF: Trebuie sa limiteze la minimul obiectiv necesar persoanele care
vad aceste declaratii si copiile lor, trebuei sa instruiasca
personlul propriu privind obligatiile de confidentialitate, sa impuna
in contracte sau regulamentele interne asemenea obligatii exprese, sa
ia masuri de sercuritate fizica si informatica pentru impedicarea
unei dezvaluiri neautorizate, trebuie sa nu extraga si stocheze in
ceva evidenta / baza de date acele date personale (pentru ca nu se
justifica obiectiv prin prisma scopului in care au fost primite),
trebuie sa inmaneze lcontribuabililor in cauza copiile vizate de
organul fiscal a declaratiilor depuse daca a facut asemenea copii, si
in tot cazul sa nu le pastreze o perioada ce excede unor motive
legitime (conservarea dreptuli contribuabilului de a actiona contra
organului fiscal care a omis sa opereze redirectionarea) si asa mai
departe.
2.7
Ingrijorari nejustificate existente si in trecut - legalitatea
depunerii declaratiei de catre organizatia beneficiara din prisma
scopului si regimului ei juridic
Cat
despre dreptul unui ONG de a depune asemenea declaratii ale altor
contribuabili: Acea activitate este in interesul acelui contribuabil
si e prestata gratuit, ceea ce un ONG, avand in vedere caracterul sau
non-profit, nu e nicio problema sa o faca din acest punct de vedere
(spre deosebire de cazul unei entitati lucrative, cum ar fi un SRL,
unde sunt semne de intrebare privind legalitatea actelor cu titlu
gratuit).
Iar
legat de respectarea principiului specialitatii capacitatii juridice
a ONG-ului, care ii interzice sa faca orice care nu serveste scopului
sau, conform art. 206 Cod Civil, e de observat ca aceasta depunere nu
e doar in interesul acelui contribuabil, ci si in interesul sau
nemijlocit, fiind nominalizat in declaratie ca beneficiar, astfel ca,
fiind si activitate in interes propriu, nu se mai pune vreo problema
referitoare la legalitatea de principiu si eventuala autorizare
specifica de a desfasura asemenea activitati, cum s-ar fi pus daca nu
era beneficiarul acelor formulare.
2.8
Concluzii privind functionarea pana in 2017 a sistemului 2% din
perspectiva depunerii la orgtanul fiscal de declaratii 230 ale
contribuabililor de catre organizatiile beneficiare
Prin
urmare apreciem ca sistemul care a functionat pana acum in fapt in
modul descris mai sus nu a avut probleme de legalitate si a asigurat
o punere in practica rezonabila a prevederilor in cauza din Codul
Fiscal, chiar daca se putea imbunatati sistemul din punctul de vedere
al comoditatii si a sigurantei ca directarea facuta de contribuabil
ajunge sigur, integral si la timp la organizatia beneficiara si ca nu
apar in sistem directari care nu apartin in realitate
contribuabilului mentionat in declaratie.
3.
PROBLEMA FRAUDARII SITEMULUI 2% PRIN DEPUNERE DE DECLARATII 230 FALSE
3.1
Modalitati de fraude privind depunerea declaratiilor 230
Ca
in orice domeniu, nici in cel al procedurii fiscale in general si a
mecanismului 2% in particular, nu exista o calitate foarte buna a
redactarii legislatiei si nici a controlului repsdctarii ei, cu
consecinta ca nu exista o interpretare 100% cu buna credinta si o
respectare 100% a legalitatii, nici din partea organelor fiscale,
nici din partea contribuabililor, nici din partea organizatiilor
beneficiare.
Si
legat specific de depunerea de declaratii 230 de catre ONG beneficiar
sunt informatii privind existenta unor fraude, in sensul de persoane
care au intocmit in fals declaratii 230 in numele unor contribuabili
despre care banuiau / sperau sau presupuneau ca sigur ca, din diverse
motive, acestia nu vor completa si depune formular 230 desi ar putea
sa o faca, si ca daca il completeaza (si nu folosesc SVP sau alt
canal electronic de interactiune cu ANAF).
In
concret, acele persoane, in ideea anterior prezentata, au intocmit in
fals si depus la ANAF, fie la ghiseu, fie prin posta, declaratii
false, in sensul ca erau in numele si cu pretinsa semnatura a unui
contribuabil si directau 2% catre un anumit ONG, desi contribuabilul
respectiv nu decisese o asemenea directare, cu atat mai putin sa il
fi mandatat pe cel in cauza sa intocmeasca in numele lui declaratia .
De exemplu:
3.2
Cauze directe si imprejurari favorizante ale fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar
Cauze
directe pentru fraude sunt, uneori, situatia financiara a unor ONG
care fusesera oneste, dar au ajuns in situatii financiare disperate,
de multe ori din motive neimputanbile lor ( de exemplu intarzieri de
luni si ani de zile a restituirii TVA sau decontarii traselor din
finantari publice contractate).
Alteori
sunt, probabil in majoritatea cazurilor, drept cauza a fraudelor o
rezolutiune infractionala derivand din setea de imbogatire fara
efort, cum e la majoritatea infractiunilor economice, existand
numeroase ONG infiintate sau deturnate in timp pentru a deveni masca
sau cadru organizatoric pentru ilegalitati, asa cum exista si atatea
firme-fantoma, paravan sau masca pentru activitati ilegale (de
exemplu frauda TVA de tip carusel).
Cauzele
indirecte si favorizante sunt insa de domeniul redactarii si
aplicarii cadrului legal de catre autoritatile publice. De ani de
zile ONG-urile oneste semnaleaza insistent deficientele calitative
ale reglementarilor actuale in materie de ONG-uri dar si in materie
procedurala fiscala, si au aratat ca cea mai eficienta si usoara
masura ar fi transparentizarea sistemului.
Dar
aceste apeluri au fost ignorate sistematic de autoritati, ceea ce a
nascut suspiciunea rezonabila ca de fapt tocmai autoritatile publice
nu doresc stoparea fraudelor. Motivele pentru care autoritatile pana
acum nu au luat aceste masuri firesti de transparentizare pot fi doar
banuite. De exemplu faptul ca probabil de aceste fraude profita in
mare parte false ONG, in sensul de masti ONG-istice ale unor partide
politice sau firme de partid sau mari corporatii, la fel si fundatii
ale unor entitati cu puternica protectie politica, ONG-uri nascute nu
din execitarea dreptului constitutional de libera asociere ci din
vointa autoritatilor (asa-zisele "GONGO" in care fondatori
/ membri sunt, direct sau prin interpusi, exclusiv sau predominant
autoritati sau institutii publice, sau a caror scop este
directionarea sumelor din 2% tot catre autoritati - vezi "Doi la
suta pentru SMURD - in conditiile in care SMURD este un sistem al
MAI / IGSU care ar trebui finantat integral din bugetul de stat).
O
cauza favorizanta este faptul ca nu exista si nu are cum exista o
verificare a cine a semnat de fapt declaratia 230, ANAF neavand o
baza de date cu mostrele de semnaturi ale contribuabililor, si fiind
imposibil din punct de vedere practic (avand in vedere ca potential
sunt mai multe milioane de oameni) sa se pretinda legitimarea si
semnarea exclusiv la ghiseu in fata functionarului fiscal sau
cerificarea notariala sau avocatiala a semnaturii pe declaratia 230.
O
alta cauza favorizanta este ca nici cu privire la depunator nu se
poate reliza o evidenta, pentru in nicio imprejurare legata de
depunere de declaratii fiscale nu este legitimat la ghiseu
depunatorul, si nici nu s-ar putea practic face o asemenea
certificare pentru potential milioane de oameni (vezi mentiunile din
paragraful anterior) si nici nu ar avea sens cat timp exista varianta
depunerii prin posta, unde tehnic nu se poate verifica cine e
expeditorul.
O
alta cauza favorizanta, care insa, dupa cum se va mentiona in
continuare, poate fi eficient combatuta, este lipsa de transparenta a
sistemului actual de 2%, in sensul ca
-
Lipseste transparenta generala: Nu se pot usor si comod afla si
verifica de catre orice contribuabil care organizatii, in ce an, ce
sume, de la cati contribuabili, cu ce ordine de marime a sumei, din
ce judete au primit 2%. Doar in 2016 a ajuns public un fisier .xls de
la ANAF cu o centralizare pe un singur an, greu de utilizat si cu
detalii insuficiente
-
Lipseste transparenta adecvata fata de contribuabil: Ii este foarte
incomod sa verifice daca s-a depus in numele lui o declaratie 230, cu
ce suma pentru care beneficiar, si daca s-a facut efectiv
redirectrarea
-
Lipseste transparenta adecvata fata de organizatii: Le e imposibil sa
afle cati contribuabili au redirectat sume, cat in total si care ar
fi media, si din ce judete...
3.3
Solutii posibile pentru prevenirea si reducerea fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar - generalitati
Existenta
unor fraude nu poate fi un motiv pentru a stopa mecanismul 2% in
general sau depunerea de declaratii 230 de catre organizatiile
beneficiare in particular, asa cum existenta evaziunii fiscale sau a
deturnarii sau beneficierii nemeritate de fonduri publice sunt
fenomene ample in societatea noastra, dar acesta nu e un motiv
legitim pentru a interzice activitatile economice din ramurile unde e
cea mai mare evaziune fiscala, sau stoparea acordarii de fonduri
publice nationale sau UE ca solutie de prevenire a fraudarii
acestora.
Solutia
trebuie sa fie combaterea atat a cauzelor generale cat si a celor
specifice ale acestor fraude. Trebuie luate masurile necesare pentru
reducerea incidentei fraduelor si cresterea celeritatii si
procentului de identificare a celor ce totusi comit asemenea fraude
si sanctionarea lor exemplara si puternic mediatizata.
3.4
Solutii posibile pentru prevenirea si reducerea fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar - solutii
nespecifice
Printre
solutiile nespecifice este cea de a se pune un mai mare accent de
catre organele fiscale pentru identificarea si verificarea
declaratiilor 230 suspecte si semnalarea lor catre contribuabilul in
cauza, pentru a se confirma sau infirma suspiciunea.
Si
ca pas urmator, si necesar, trebuie sa fie un mai mare accent pus de
catre organele de urmaririe penala pentru identificarea, documentarea
si trimiterea in judecata a faptuitorilor acestor fraude, pentru ca
este vorba indubitabil de persoane care au comis infractiuni de fals,
si / sau alte infractiuni (avand in vedere ca e vorba de fonduri
publice) si trebuie pedepsite penal.
Daca
organizatia beneficiara se dovedeste a fi cea care a ordonat sau
contribuit la frauda, sau avea cunostinta, trebuie si aceasta
sanctionata penal, ca persona juridica, plus membrii organelor ei de
administrare, daca se dovedeste ca au fost implicati sau au stiut.
Iar instantele trebuie sa aplice pedepse severe, alminteri, daca
infractorii scapa cu pedepse cu suspendare sau chiar cu renuntare la
urmarirea penala si primesc doar sanctiuni administrative, preventia
generala si speciala nu va fi realizata.
3.5
Solutii posibile pentru prevenirea si reducerea fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar - solutii
specifice legate de verificarea identitatii semnatarului real
consemnarea identritatii depunatorului
Solutii
specifice pot parea, la prima vedere, unele tehnice legate de semnare
si depunere, vizand o verificare a identitatii reale a semnatarului
respectiv o indentificare si consemnare a identitatii deponentului,
ca in caz de dovedire a caracterului fals al declaratiei 230 sa poata
fi identificat si pedepsit falsificatorul, din cauza ca organizatia
beneficiara ar putea nega ca a fost implicat personalul ei, si chiar
e posibil ca cineva sa faca o asemenea redirectare in fals pentru a
compromite acea organizatie.
Numai
ca, din motive deja evocate la subcapitolul anterior, este complet
nerealista si practic imposibil sa introduci o verificare a cine a
semnat de fapt declaratia 230, ANAF neavand o baza de date cu
mostrele de semnaturi ale contribuabililor, si fiind absurd sa
prevezi ca toti contribuabilii vizati, care sunt potential milioane,
sa se prezinte personal la ghiseele organelor fiscale, sa fie
legitimati si sa semneze in fata functionarului fiscal declartia, sau
sa le impui cerificarea notariala sau avocatiala a semnaturii pe
declaratia 230.
La
fel, in nicio imprejurare legata de depunere de declaratii fiscale nu
este legitimat la ghiseu depunatorul si nu se consemneaza identitatea
lui, si nici nu s-ar putea practic face o asemenea certificare pentru
potential milioane de oameni. S-ar putea argumenta ca ONG-isti care
sa depuna seturi de declaratii 230 ar fi mult mai putini, si deci ar
fi fezabila o cerinta legata numai de declaratia 230, care prin
natura ei nu face sa aiba contribuabilul vreun feedback ulterior, cum
se intampla la celelalte decratatii fiscale (care genereaza decizii
de impunere etc.). Asta ar insemna de exemplu inserarea in formularul
230 sau pe borderoul de depunere multipla, a unei rubrici privind
persoana care o depune, care acea persoana sa o aiba completata cand
se prezinta la ghiseu, si sa se legitimeze in fata functionarului
fiscal si eventual sa semneze in fata lui fiecare declaratie sau
borderoul. Si sa fie eventual ghiseu sau orar special....
Ei
bine, chiar daca tehnic ar fi posibil, e complet inutil, pentru ca
ramane varianta depunerii prin posta declaratiei, unde tehnic nu se
poate verifica cine e expeditorul, si deci toti fraudatorii vor ocoli
masura controlului la ghiseu a identitatii depunatorului prin
recugerea la trimiterea prin posta.
3.6
Solutii posibile pentru prevenirea si reducerea fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar - solutii
specifice - Solutia transparentizarii sistemului 2%
In
schimb, o solutie fezabila si acceptabila din toate punctele de
vedere si pentru ANAF, si pentru contribuabili, si pentru ONG si alte
categorii de organizatii beneficiare ale sistemului 2%, este
modificarea legislatiei in sensul cresterii transparentei sistemului
2%.
Legat
de transparenta generala: Daca s-ar putea usor si comod afla si
verifica de catre orice contribuabil, si de catre ONG oneste
interesate ca sistemul sa nu fie fraudat, informatiile esentiale de
tipul care organizatii (nominal, cu identificare cu denumire si CIF),
in ce an, ce sume, de la cati contribuabili, cu ce ordine de marime a
sumei si ce valoare medie / mediana si maxima, din ce judete au
primit 2%, s-ar contura rapid lista de organizatii suspecte, prin
contrastul intre nivelul absent sau extrem de redus de notorietate
publica a acelei organizatii si spectrul de contribuabili care au
facut redirectare. Si atunci se vede declaratiile pentru ce ONG
beneficiar ar necesita verificari suplimentare, de exemplu
contactarea contribuabilului pentru o verificare, chiar informala, a
realitatii redirectarii, pentru a vedea daca sunt indicii concrete,
dincolo de suspiciunile generice, ca ar putea fi fraude legate de
declaratiile 230. Precizam ca un pas timid in directia transparentei
generale s-a facut in 2016 cand a ajuns public un fisier .xls de la
ANAF cu o centralizare pe un singur an, greu de utilizat si cu
detalii insuficiente
Legat
de transparenta adecvata fata de contribuabil: Daca i-ar fi mai comod
marii mase a contribuabililor sa verifice daca s-a depus in numele
lui o declaratie 230, cu ce suma pentru care beneficiar, si daca s-a
facut efectiv redirectrarea, ar fi foarte repede si usor depistate
fraudele si s-ar putea reduce mult fenomenul. In acest sens, ideal ar
fi sa i se semnaleze proactiv contribuabilului primirea declaratiei
230, fie separat, fie in cadrul unei informari anuale din partea ANAF
privind situatia sa fiscala. Daca nu, atunci macar o alternativa mai
comoda celei actuale, care impune sa trimita o cerere scrisa catre
organul fiscal, sau sa mearga la sediul organului fiscal, sa
identifice unde anume trebuie sa se adreseze, sa stea la coada la un
ghiseu si sa se legitimeze solicitand functionarului sa verifice in
sistem si sa ii comunice daca figureaza ca ar fi depus declaratia 230
si daca da, daca s-a operat directionarea...
Legat
de transparenta adecvata fata de organizatii: Acestea nu au momentan
niciun fel de posibilitate de a afla daca, cat si cam de unde cam ce
sume a redirectat catre ele, in afara de declaraltiie depuse de
insasi orgnizatia beneficiara, primite de la contribuabili pentru a
fi depuse sau tirmise de contribuabili cu titlu informativ... Daca
ar afla, si ar vedea ca primesc mult mai putin decat se asteptau sau
sunt alte anomalii, in schimb figureaza ca primesc mult alte ONG de
care nu au auzit, pot suspecta ca se produce fraude si /sau ca ANAF
nu le-a virat toate sumele cuvenite.
3.7
Solutii posibile pentru prevenirea si reducerea fraudelor privind
depunerea declaratiei 230 de catre ONG beneficiar - concluzii
Prin
urmare, daca se va asigura o mai mare interactivitate si transparent
a sistemului 2%, sunt premise sa se reduca mult potentialul de frauda
legat de declaratiile 2%
4.
PROBLEMA NOU APARUTA - ANAF SABOTEAZA GLOBAL MECANISMUL 2%
4.1
Problema concreta recent aparuta
In
mass-media a aparut recent informatia, confirmata de mai multe
ONG-uri si se pare ca si de anumite organe ale ANAF, cum ca ANAF, fara sa fi invervenit
vreo modificare legislative, si-a schimbat modul in care
interpreteaza legislatia si a dat dispozitie organelor ei sa refuze
primirea declaratiilor 230 de redirectare a 2% din impozitul pe
profit catre o organizatie non-profit daca la ghiseu o aduce nu
insusi contribuabilul, ci un reprezentant al ONG-ului beneficiar al
acelei redirectari. De exemplu:
4.2
Efectele potentiale ale masurii ANAF
Refuzul
actual de preluare de seturi de declaratii 230 aduse de ONG la
ghiseul organului fiscal, daca ar fi legal si s-ar mentine, ar
insemna sa trebuiasca contribuabilul sa mearga personal sa stea la
coada la ghiseu, sau sa isi faca SPV, sau sa stea la coada la posta
si platit plic si timbru si completat formular ca sa o trimita ca
recomandata cu confirmare de primire, cum am aratat anterior.......
Sau organizatia beneficiara sa mearga ea la posta cu plicurile, sa le
timbreze, si completeze pe fiecare expeditorul si talonul de
confirmare de primire, pentru ca oficiile postale nu accepta sistemul
de borderul / recomandate serie cand difera expeditorul, si daca
expditor ar figura tot ONG-ul ar fi o lovire de aceeasi
interdictie...
Blocarea
acestei posibilitati de depunere prin intermediul ONG beneficiar a
declaratiei 230 va avea ca efect o descurajare suplimentara puternica
a contribuabililor de a face directionarea a 2% din impozitul pe
venit catre ONG-uri, fiind practic o ingreunare puternica de catre
ANAF a aplicarii prevederilor din Codul Fiscal ce prevad aceasta
posibilitate, cu consecinta reducerii si mai mult a numarului de
contribuabili care fac uz de aceasta posibilitate legala. Aceasta
concluzie se bazeaza pe larg pe cele expuse in capitolele anterioare.
4.3
Terenul pe care vine masura preconizata - criza sectorului ONG
Sectorul
ONG are oricum o situatie materiala foarte precara, daca inalturam
din statistica cateva categorii speciale de organizatii non-profit cu
forma juridica de ONG, cum sunt Camerele de Comert si Industrie,
Asociatiile de Dezvoltare Intercomunitara, Universitatile
particulare, Organizatiile profesionale camerale si alte asemenea
structuri.
Situatia
grea vine din multiple motive pe care nu e aici cadrul pentru a fi
dezvoltate, si multe sunt din cauza autoritatilor, prin legislatia si
politicile publice de profil. Amintim totusi, din randul cauzelor
legislative, deficientele OG 26 / 2000 privind asociatiile si
fundatiile, deficientele Legii 350 / 2005, deficientele Codului
Fiscal in materie de sponsorizare si deficientele legislatiei
contabile, de exemplu obligativitatea generala a tinerii
contabilitatii in partida dubla de catre orice ONG in conditiile in
care ultelor si asociatiilor de proprietari, ce au patrimonii si
operatiuni patrimoniale mult mai mari, li se permite tinerea
contabilitatii in partida simpla.
4.4
Trendul actual / contextul masurii luate de ANAF
Insa
pentru situatia de criza deja existenta si pentru potentialul impact
negativ foarte mare a recentei masurin ANAF sunt si motive certe sau
potentiale recente si greu de crezut ca sunt simple coincidente.
Astfel,
avem restrangerea severa a spectrului potentialilor sponsori prin
trecerea fortata a unei mari parti din actualii platitori de impozit
pe profit (si deci potentiali sponsori) in categoria platitorilor de
impozit pe veniturile microintreprinderilor (ce nu pot face
sponsorizari), prin modificarile aduse Codului Fiscal; propunerile
din controversatul proiect de lege cunoscut public ca "Legea
Plesoianu" ce isi propuneau obligarea ONG la publicarea listei
nominale a tuturor donatorilor, chiar cu sume infime, in MOnitorul
Oficial; propunerile recente ale MCPDS privind modificarea OG 26 /
2000 si mai nou privind adoptarea unei noi legi privind asociatiile
si fundatiile etc.
4.5
Motivele probabile ale ANAF
Pe
de o parte nu poate trece neobservata atitudinea din ultima vreme a
unor oficiali ai statului roman fata de sectorul ONG in general si
fata de finantarea lui in particular, ce s-au agrenat intr-o
veritabila campanie guvernamentala anti-ONG, (de declaratii, dar si
de initiative legislative - vezi exemplele anterioare), campanie ce
este sustinuta cu o intensa actiune mediatica si de trolling in
social media. Acestui trend, ce pare aliniat unor tendinte mai largi
la nivel regional, ANAF pare sa i se alature, posibil la ordin, desi
aceasta sicanare este imorala si ilegala si demna de state autoritare
din estul si sudestul nostru, nu pentru un stat EU care se proclama
strat de drept, cum e cazul Romaniei.
Pe
de alta parte, este evident ca ANAF este interesata direct si
material sa saboteze acest mecanism legal al 2%, pentru ca fiecare
leu care putea fi redirectionat si nu este totusi directionat, ramane
la buget, buget care are o situatie foarte precara si a carui umplere
pe termen scurt se cauta da catre autoritati cu metode tot mai
neortodoxe.
4.6
Legalitatea masurii luate de ANAF - generalitati
Dincolo
de problema scopului nelegitim si inoportunitatii masurii, a faptului
ca nu este o solutie rezonabila si nici eficienta la adresa
problematicii posibilelor fraude, se pune in primul rand problema
legalitatii ei, deci daca ANAF putea sa o adopte in mod legal.
Oficiali
ANAF, precum si o serie de politicieni, demnitari si functionari
publici au iesit in apararea acestei masuri, si din pacate au fost
sustinuti si de o serie de persoane cunoscute din sectorul ONG, cu
teza ca masura ANAF este legala si firesca, si ca trebuia dintoteauna
aplicata dar ca pana acum s-a tolerat o practica ce era insa gresita.
Unii
au sustinut ca nu era expres obligatoriu ca depunerea sa o faca doar
contribuabilul sau persoane imputernicite de el prin procura
notariala sau avocatiala, dar ca din cauza posibilitatilor de frauda,
se impune o interpretare noua a textelor legale, restrictiva, bazata
pe metoda de interpretare teleologica, in sensul acestei restrictii
anuntate de ANAF, care astfel ar fi legala chiar in lipsa existentei
de mai multa vreme sau introducerii acum a unui text expres in acest
sens in normele legale aplicabile.
Altii
au sutinut ca exista de fapt text expres in legislatia in vigoare,
aplicabila depunerii formularului 230, care impune ca depunerea la
ghiseu sa se faca de catre contribuabil numai personal (si se
subintelege ca si prin persoane imputernicite de el prin procura
notariala sau avocatiala) si deci, per a contrario, nu e permisa
depunerea prin altii in general, si / sau in tot cazul nu de catre
ONG beneficiar, in seturi de declaratii (sau chiar individual), in
particular.
Ca
fond al problemei, si deci ca raspuns la prima teza, sunt analizele
din capitolele anterioare, care arata, pe de o parte, ca existenta
unui potential de frauda nu poate fi motiv de blocare a functionarii
unei intregi institutii juridice, si mai ales nu printr-o decizie
interna care nici macar nu are caracter de act normativ opozabil
contribuabililor, prin faptul ca nu a fost stabilita print-un Ordin
ANAF publicat in Monitorul Oficial. Iar, pe de alta parte, ca masura
propusa, dincolo de caracterul disproportionat, am aratat ca nu
rezolva potentialul de frauda, pentru ca ramane calea depunerii
postale, deci efectul este doar de sicana la adresa ONG neneficiare
si a contribuabililor care doresc sa fac mai comod redirectarea celor
2% din impozitul pe venit.
Ca
aspect al obligatiei formale pretins a exista valabil in sarcina
contribuabilului de a depune la ghiseu personal, nu prin organizatia
beneficiara, formularul 230, si deci ca raspuns la a doua teza /
varianta, a se vedea subcapitolul urmator.
4.7
Legalitatea masurii luate de ANAF - Identificare legislatie incidenta
Sustinatorii
pozitiei ANAF care pretind ca exista in legislatie montiunea
obligatiei depunerii personale a declaratiei 230 la ghiseu nu indica
un text legal anume.
Insa
incident nu poate fi decat cel al Instructiunilor de completare a
Declaratiei 230 si cele ale Codului de procedura fiscala, deoarece
acesta din urma nu are norme de aplicare la nivel de HG deci Ordinul
MFP este actul de aplicare a prevederilor Codului de procedura
fiscala.
Nu
am idenificat alte acte normative potential sau cert incidente.
Prin
urmare va fi analizat in continuare Ordinul MFP 3695/2016 si Legea
207 / 2015 privind Codul de procedura fiscala.
4.8
Legalitatea masurii luate de ANAF - analiza Ordinului MFP 3695/2016
Instructiunile
de depunere a Declaratiei 230, aprobate prin Anexa 6 la Ordinul MFP
3695/2016 pot fi lecturate si online la adresa
Ele
prevad la cap.I pct. 1 ca "Formularul se completează si se
depune de catre persoanele fizice care realizeaza venituri...."
iar la cap.I pct.4.3 prevad ca "Cererea privind destinatia sumei
reprezentand pana la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii
si din pensii se depune, impreuna cu anexele completate, daca este
cazul, in format hartie, direct la registratura organului fiscal sau
prin posta, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire."
Se
observa ca nu exista nicio precizare privind depunerea personala de
catre contribuabil, sau in general vreo precizare privind cine ar
putea face depunerea. Nici in restul textului instructiunilor nu
exista nicio referire specifica la ce persoana poate face depunerea
la sediul organului fiscal sau la posta. Toate formularile sunt
impersonale, cu "se depune".
Singurul
text care ar putea servi tezei ANAF este chiar primul paragraf din
Instructiuni, si anume cap.I pct.1 care prevede:
"
Formularul se completează şi se depune de către persoanele fizice
care realizează venituri din..."
Se
intelege ca ANAF si sustinatorii lui considerca ca sintagma "se
depune de către persoanele fizice care.." trebuie interpretata
in sensul ca depunerea trebuie facuta PERSONAL de acele persoane,
adica nu se poate prin alta persoana.
In
primul rand este o neintelegere a limbajului juridic, care este
diferita de cel comun, nejuridic. Astfel, in limbaj comun, daca x nu
a fost fizic prezent, dar a trimis un imputernicit, se spune ca a
fost absent dar a fost un reprezentant al sau. Pe cand juridic
formularea corecta este ca a fost PREZENT, doar ca nu personal, ci
prin reprezentare. Asa se calculeaza si cvorumurile de sedinta la
orice organ: Prezenta juridica, adica prezenta personala sau prin
reprezentare. Lipsa specificarii "personal" prezuma ca
textul normativ acopera si cazul prezentei / realizarii activitatii
personal, si cazul prin reprezentare, cat timp nu exista o regula
speciala care exclude expres reprezentarea sau natura actului este
unul intuitu persoane si deci se subintelege ca nu poate fi facut
prin reprezentare. De aceea, din punct de vedere al metodei
gramaticale de interpretare, fiind un text juridic, nu in limbaj
comun, interpretarea ANAF apare ca eronata.
In
al doilea rand, din punct de vedere logic si teleologic, trebuie
remarcat ca depunerea la o institutie, la registratura / secretariat
/ ghiseu etc. a unui inscris care a fost redactat complet si semnat
de o persoana, este un simplu fapt material, un act de prepusenie, nu
un act juridic, un act de reprezentare, caci cel ce depune actul nu
incheie un act juridic in reprezentarea celui care i-a incredintat
bunul. Prin urmare cel ce depune nu este un reprezentant in sensul
juridic, de mandatar, si deci nu se pune problema unei imputerniciri
in anumita forma, cum ar fi calitatile specifice de imputernicit
fiscal sau reprezentant fiscal, reglementate de Codul de procedura
fiscala, sau cele de mandatar cu imputernicirea dovedita prin procura
notariala sau imputernicire avocatiala, cum sunt variantele
reglementate de dreptul comun si referite de legislatia procedurala
fiscala.
La
fel ca in exemplul clasic de manual, cu diferenta intre rugamintea
(acceptata) adresata pe strada unui coleg de serviciu de a tine
cateva secunde umbrela pana posesorul se leaga la sireturi si
rugamintea (acceptata) de a ii tine la el pana a doua zi servieta. In
al doilea caz suntem in fata unui contract de depozit, pe cand in
primul caz nu e niciun act juridic incheiar consensual, colegul
facand o simplu act material.
De
aceea nici nu mentioneaza instructiunile la depunere posibilitatea ca
depunerea sa nu o faca contribuabilul personal, ci prin imputernicit
fiscal sau reprezentant fiscal, sau prin mandatar procura notariala
sau imputernicire avocatiala, cum indubitabil este posibil si a
recunoscut chiar ANAF in declaratii de presa recente. Nementionarea
nu este o omisiune a legiuitorului sau considerarea ca se
subintelege, ca e implicita acea completare, ci pur si simplu faptul
ca reglementarea se refera la cine poate semna declaratia 230 (si
deci atesta direct sau indirect cine e emitentul ei) nu la cine o
duce dpdv material la ghiseul organului fiscal sau la posta.
Alminteri, logic ar fi trebuit ca textul Instructiuilor, care
abordeaza in detaliu si cu exemple divrsele aspecte, sa fi mentionat
expresa sau macar indirect posibilitatea reprezentarii, de exemplu
prin imputernicit sau reprezentant fiscal, prin mandatar de drep
comun cu procura notariala sau prin avocat, daca prima parte a
textului, anterior citata, s-ar fi referit intr-adevar numai la
depunerea personala.
Oricum,
logic, nu are nicio importanta cine face actul material de dus
documentul la destinatar, cat timp acesta certifica primirea prin
stampilarea si mentionarea numarului si datei de inregistrare pe
copia declaratiei: Si la ghiseele ANAF, si la posta, si in alta
parte, contribuabilul poate, daca are incredere, sa incredinteze
faptul material al ducerii si inregisrarii documentului oricui - sot,
ruda, afin, coleg de serviciu, venin, prieten etc. nefiind nevoie de
vreo imputernicire si neluand acest fapt material conotatia unui
contract de mandat, caci nu implica incheierea vreunui act juridic.
De
aceea nici nu este cineva legimitat la a ghiseele organelor fiscale
cand doar depune ceva declaratie, pentru ca poate veni oricine in
numele oricui, si nu conteaza, actul fiind acelasi indiferent cine il
aduce.
4.9
Legalitatea masurii luate de ANAF - analiza Codului de procedura
fiscala
Codul
de procedura fiscala prevede la art.103 ca: " ART. 103 Depunerea
declaratiei fiscale
(1)
Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal
competent sau se comunică prin postă, cu confirmare de primire, ori
prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere
la distanţă. În cazul creantelor fiscale administrate de organul
fiscal central, procedura privind transmiterea declaratiei fiscale
prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere
la distanţa, precum şi declaratiile fiscale care se transmit
obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabileşte prin
ordin al preşedintelui A.N.A.F., precizarea din lege "
Alte
articole din Codul de procedura fiscala prevad expres ca declaratiile
fiscale de orice tip trebuie semnate olograf de contribuabil sau
semnate electronic sau depuse in proceduri electronice speciale cum
este SPV. Insa nu am identificat nicio prevedere care se ceara ca
depunerea - fie ea la ghiseu sau la posta - sa o faca contribuabilul
personal (sau prin mandatar imputernicit special - reprezentant
fiscal, mandatar cu procura notariala sau avocatiala etc.).
Asa
cum am aratat in subcapitolul anterior, o asmenea reglementare nici
nu era de asteptat, pentru ca nici nu ar avea vreo logica, pentru ca
asa ceva nu se poate controla, dat fiind ca la transmiterea prin
posta cu confirmare de primire, si oricum nu este un act juridic
efectuat pe baza de mandat, incat sa poata fi vorba de reprezentare
in sens juridic.
Dupa
cum se observa, textul din Codul de procedura fiscala nu are o
formulare nici macar cat acel Ordin MPF in sensul dorit de ANAF,
adica de genul "...se depune de catre persoanele..." care
sa poata fi speculat in directia subinetelegerii unui "personal"
desi am aratat ca nu e cazul.
4.10
Legalitatea masurii luate de ANAF - influenta textului Codului de
procedura fiscala asupra interpretarii textului Ordinului MFP
Anlizand
sistematic legislatia, si tinnd cont de principiul ierarhiei actelor
normative, care prevede ca actele cu rang inferior, cum sunt ordinele
ministeriale, nu pot modifica sau adauga la textul actului normativ
cu rang superior, observam ca, daca am accepta teza ANAF de
interpretare a Instructiunilor aprobate prin Ordinul MFP mentionat,
ar insemna ca acel text este ilegal si deci nul, pentru ca incalca
principiul ierarhiei actelor normative si principiul ca unde
legiuitorul nu dinstinge, nici interpretul legii nu are voie de
distinga. Aplicat in speta concreta, daca art.103 Cod de procedura
fiscala nu a abordat deloc subiectul cine este persoana care trebuie
sau poate depune la organul fiscal declaratia fiscala, si nici nu a
autorizat expres Guvernul sau MPF sau ANAF ca prin HG sau ordin sa
stabilesca acest aspecti sau detalii suplimentare in general, nu e
legal ca Instructiunile sa reglementeze asa ceva.
Trebuie
tinut cont si de faptul ca nu e vorba de o norma interna a ANAF
destinata propriilor functionari, ci una care vizeaza contribuabilii,
deci pentru legalitate trebuie sa fie emisa de un organ cu drept de
reprezentare, in limitele competentei lui, si pentru opozabilitate
trebuie publicata in MOnitorul Oficial. Si chiar daca era vorba de
cum comunica intern ANAF sau cum trasmite ea acte catre
contribuabili, ANAF nu poate face altfel decat ii prevede expres
legea. Desi unele amanunte nu trebuei sa le prevada legea si lipsa
lor nu poate fi un motiv de neaplicare a legii. De exemplu nu spune
niciun act normativ daca semnatura olografa a reprezentantului ANAF
(cand nu sunt acte emise prin centrul de imprimare masiva, valabile
fara semnatura) trebuie sa fie cu cerneala sau cu pasta, sa fie
albastra sau neagra...
Or,
cu atat mai mult nu poate ANAF sa traseze noi reguli si sa refuze
actele intocmite cu nerespectarea lor, daca e vorba de ce trimite
contribuabilul spre ANAF. Daca nu a stabilit legea anumite detalii si
nici nu a autorizat ANAF sa le reglementeze, si necesitatea
reglementarii nu deriva nici implicit dar indubitabil din natura
situatiei, ci se poate aplica legea in spiritul si scopul ei fara a
reglementa acele aspecte, atunci ele trebuie sa ramana nereglementate
legal pana ce legiuitorul va decide eventaul sa le reglementeze el
sau sa autorizeze ANAF in mod explicit sa o faca.
Astfel,
contribuabilul trebuie considerat liber sa stabileasca el anumte
aspecte daca nu incalca litera si spiritul legii. Deci daca legea nu
il obliga de exemplu sa completeze formularul cu pasta neagra, nici
nu mandateaza MFP sau ANAF sa reglementeze acest aspecte, atunci se
poate completa la libera alegere a contribuabilului si cu verde sau
albastru...
Prin
urmare, in speta in analiza, daca legea nu obliga contribuabilul
persoana fizica nu doar sa semneze, ci si sa depuna personal (sau
prin mandatar cu procura notariala sau avocatiala) o anumita
declaratie fiscala, e treaba lui prin cine o depune, nu pot acte de
ramg inferior sa instituie asemenea reguli si nu e nevoie ca vreun
act normativ sa autorizeze anumite persoane sa faca o asemenea
depunere. Asa cum poti apela la orice firma de curierat, poti apela
si la un coleg, prieten, ruda, vecin sau reprezentatul ONG
beneficiar, daca legea nu te obliga sa depui personal.
Prin
urmare chiar daca in textul Instructiunilor de completare a
Declaratiei 230, aprobate prin Ordin MPF, ar fi exista precizarea
obligativitatii depunerii prsonale, textul era lovit de nultate
pentru ca adauga nepermis la lege, si cu atat mai mult cand nu e
prevazut expres ci doar era o interpretare propusa, ea nu poate fi
primita.
5.
CONCLUZII
Textele
legislative incidente - art.103 Cod de procedura fiscala, si
Instructiunile de aplicare a acestuia aprobate prin Ordinul MFP 2326
/ 2016, contrar afirmatiilor ANAF si a unor sustinatori ai
pozitiei ANAF:
5.1
NU prevad expres ca declaratia 230 ar trebui depusa doar personal sau
prin mandatar cu procura notariala sau avocatiala
5.2
NU pot fi interpretate in sensul ca declaratia 230 ar trebui depusa
doar personal sau prin mandatar cu procura notariala sau avocatiala
5.3
ANAF NU avea dreptul legal sa instituie o asemenea regula.
5.4
Regula vizand contribuabilii si afectand drepturile si interesele
acestora, nu se poate considera ca e o norma interna a ANAF ci era
obligatorie publicarea in Monitorul Oficial in format de act
administrativ normativ. Cum nu a fost publicata, nu e opozabila
persoanelor fizice si juridice private.
Cluj-Napoca,
29.01.2018
DIRECTOR
EXECUTIV,
av.
Radu Mititean
