7 Aprilie este Ziua Mondiala a Sanatatii, in care ar trebui constientizat, mai mult ca in alte zile, ca o problema de sanatate publica tot mai ridicata in foarte multe tari, inclusiv in Romania, este sedentarismul, cu tot lantul lui de consecinte. Si ar trebui inteles si ca, pentru omul urban modern, utilizarea bicicletei ca mijloc cotidian de deplasare, precum si utilizarea ei in scop recreativ pentru o petrecere activa a timpului liber, sunt o optiune oportuna pentru a mai compensa din aceste dezavantaje ale epocii actuale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), una din importantele agentii specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, a proclamat ca, incepand din 1950, ziua de 7 aprilie va fi "Ziua Mondiala a Sanatatii", data fiind aleasa pentru a marca adunarea generala de constituire a OMS, tinuta in anul 1948. Toate cele 194 state membre OMS marcheaza aceasta zi.

Tema editiei din 2022 este "planeta noastra, sanatatea noastra" subliniind legatura indisolubila intre starea ecologica a Terrei si sanatatrea oamenilor si date care ar trebui sa ne puna pe ganduri - de exemplu faptul ca 90% din populatie Terrei respira aer nesanatos, poluat cu noxe generate de utilizarea carburantilor fosili si ca se estimeaza ca anual mor circa 13 milioane de oameni din cauze de mediu ce ar fi putut fi prevenite. Mai multe detalii se pot citi la: https://www.who.int/campaigns/world-health-day/2022

Daca in tarile in curs de dezvoltare, cele mai mari probleme raman bolile infectioase, subnutritia, lipsa de acces la apa potabila si a servicii medicale de baza, in statele dezvoltate problemele sunt mai ales bolile cardiovasculare, cancerul, obezitatea si alte asemenea generate in mare parte de stilul de viata nesanatos al "omului modern" urban, caracterizat prin sedentarism si alimentatie nesanatoasa.

Se vorbeste tot mai mult de nutritie, diete, reducerea consumului caloric, dar mult prea putin de efortul fizic, care dincolo de consumarea caloriilor ingerate este esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular si osteomuscular, dar cu influenta asupra practic tuturor sistemelor biologice din organismul uman. Omul modern din mediul urban are tot mai putin timp sa faca sport - sa mearga la jogging, la inot, sa practice jocuri sportive sau sa mearga la o sala de fitness, iar activitatea profesionala este tot mai statica. Ce ar fi de facut?

O solutie avantajoasa de crestere a activitatii fizice cotidiene, cu un raport excelent cost - beneficiu si fara alocare de timp zilnic extra pentru sport, este adoptarea unei mobilitati urbane active, pietonale si mai ales biciclistice, precum si petrecerea weekendurilor si vacantelor in mod activ, inclusiv prin lungi excursii pe jos sau pe bicicleta, unde arzi in mod placut mii de calorii in loc sa urmezi diete severe sau sa platesti abonament la vreo sala de fitness ca sa transpiri intre patru pereti in loc sa fii in natura...

2.1 Privire de ansamblu

Bicicleta aduce indirect multe avantaje pentru sanatate. Astfel, ea are o foarte mare eficienta spatiala, in sensul ocupa mult mai putin spatiu decat un autoturism, atat in deplasare cat si cand stationeaza. Prin urmare sunt mai putine ambuteiaje, mai mult loc pentru spatii verzi, deci mai putina poluare. De asemenea, este cel mai eficient energetic mod de deplasare terestra, fie ea motorizata sau nemotorizata, deci inseamna mai putin consum de energie din surse neregenerabile, ceea ce duce tot la mai putina poluare. In plus, este o forma de transport care nu polueaza nici fonic nici nu emite noxe, iar producerea si respectiv dezafectarea polueaza mult mai putin decat la un autoturism. Toate aceste consecinte au un evident impact indirect asupra sanatatii publice. Dar bicicleta are si avantaje directe de sanatate: Este pentru multi locuitori unica ocazie de a avea si activitate fizica in fiecare zi, iar, in plus, un grad ridicat de utilizare a bicicletei reduce si riscul general de accidente.

2.2 Prejudecati privind bicicleta si sanatatea

Exista numeroase prejudecati cu privire la utilizarea bicicletei din punct de vedere al sanatatii - ca duce la afectiuni locomotorii, la inhalare sportia de poluanti atomosferici, la afectiuni genitopelviene, ca riscul de accident e prea ridicat etc. Si se discuta sau chiar promoveaza multe solutii ineficiente sau false. Toate acestea protretizeaza public in mod nemeritat bicicleta ca un vehicul incomod si potential periculos pentru viata si sanatatea utilizatorului,

Astfel, de exemplu, multi mai cred in mod eronat ca daca circuli mult cu bicicleta, poti avea probleme cu genunchii sau spinarea sau alte probleme ale aparatului locomotor, desi in realitate ele apar doar daca mergi mult pe o bicicleta cu cadrul prea mic, sau cu saua reglata prea jos sau prea sus, cu bratele pedalelor prea lungi sau alte asemenea inadecvari ale bicicletei la corpul utilizatorului si modul de utilizare a bicicletei. Multi isi inchipuie ca statistic biciclistul inhaleaza mai multe gaze toxice si pulberi decat daca s-ar deplasa pe jos sau cu un autoturism pe aceeasi ruta.

Multi mai cred ca statul mult in sa poate crea probleme de potenta masculina sau de sensibilitate genitala la femei, desi in realitate doar daca stai prea mult pe o sa nepotrivata poate avea efecte negative - de exemplu daca ai o bicicleta de oras sau de cicloturism, sau alta cu pozitie inalta a corpului, sau pedalezi toata ziua sau zile intregi, insa in mod prostesc folosesti pentru asta o sa ingusta si tare, destinata de fapt numai cursierelor sau utilizarii in stil sportiv, cand se sta putine ore pe bicicleta si greutatea corpului sta in mica masura pe sa, pentru ca e reparizata mai ales pe membre.

Se supaestimeaza mult si riscul statistic de accident, care procentual e de fapt in scadere in ultimii ani si in Romania, cresterea numerica absoluta de cateva zeci de procente fiind supracompensata de cresterea de sute de procente a numarului de biciclisti activi. Se prezinta mereu public numere absolute de accidente cu biciclisti, fara a face necesara ponderare cu procentul biciclistilor in totalul persoanelor care de deplaseaza pe drumurile publice si mai ales cu distantele parcurse. O prezentare corecta - rata de accident la unitatea de distanta parcursa cu bicicleta - ar dovedi ca statistic deplasarea cu bicicleta este mai sigura chiar si decat mersul pe jos, oricat de neverosimil poate parea celor neinformati.

2.3 False solutii

In materie de false solutii, se poate da ca exemplu tipic campania mediatica si de legiferare dusa de unele autoritati si cercuri de interes economic, sub masca preocuparii pentru sanatatea publica, in sensul instituirii obligativitatii purtarii castii de catre toti biciclistii in toate imprejurarile. Tarile care au introdus asemenea obligativitate generale (de exemplu Australia) au cunoscut o scadere dramatica a numarului de biciclisti cu un efect de ansamblu negativ asupra sanatatii publice prin pierderea avantajelor aduse de utilizarea frecventa a bicicletei de catre multi cetateni, si chiar s-a inregistrat si o crestere statistica a accidentelor rutiere implicand biciclistii. E dovedit si ca, in caz de accident grav in care e implicat un autovehicul, casca pentru biciclisti rarissim previne moartea sau trauma craniocerebrala grava, in schimb casca poate agrava accidentul prin leziuni rotationale.

Dealtfel, multe studii invocate de autoritatile diverselor tari in sprijinul campaniei pro-casca au fost dovedite intre timp ca false si au fost retrase, si nu s-au confirmat beneficiile pentru sanatatea publica, invocate intial pentru a incalca principii de etica si echitate. De aceea societatile medicale de specialitate nu sprijina asemenea campanii si niciun stat european nu a introdus o obligativitate generala de purtare a castii pentru biciclilsti, insa autoritatile romane au introdus in legislatia rutiera ideea, deocamdata cu statut de recomandare, si cocheteaza in continuare cu ideea de obligativitate.

2.4 Beneficiile cardiovasculare si respiratorii

Utilizarea bicicletei aduce importante beneficii cardiovasculare si respiratorii. Astfel, contrar credintelor mai vechi, o cantitate zilnica relativ redusa de efort fizic moderat sau chiar usor poate asigura o influenta benefica seminificativa asupra aparatului cardiorespirator. De exemplu, un studiu britanic pe 10.000 persoane varstnice a identificat un nivel de risc de boli coronariene cu 50% mai redus la cei care pedalau in medie minim 30 mile / saptamana fata de cei sedentar. S-a dovedit in multiple studii si ca, in medie, un biciclist inhaleaza de fapt mai putine elemente nocive decat ocupantul unui autoturism si chiar decat un pieton, pentru strabaterea aceleiasi distante / rute urbane, astfel ca a circula cu bicicleta de fapt, printre altele, previne, nu creste riscul de afectiuni iritiative ale cailor respiratorii.

2.5 Beneficiile locomotorii

Pe linie de beneficii locomotorii, s-a dovedit ca mersul pe bicicleta are efecte pozitive asupra scheletului si asupra multor articulatii, prin solicitari repetate de intensitate redusa / medie, fara socurile si solicitarile intensive “de varf” pe care le provoaca alergarea sau alte sporturi. Mersul pe bicicleta stimuleaza si antreneaza echilibrul si coordonarea si solicita o mare parte din muschii scheletici ai organsimului (nu doar cei ai membrelor inferioare), precum si miocardul, si este un efort de anduranta, cu beneficiile de rigoare.

2.6 Beneficiile neuropsihice, metabolice si imunitare

In materie de beneficii neuropsihice, mersul pe bicicleta stimuleaza atentia distributiva, asigura o interactiune mai directa cu alte persoane si cu mediul iar biciclismul, prin caracteristicile sale, reduce stresul, tensiunea psihica, conferind un tonus bun, pofta de viata si de munca. In fine, exista si beneficii metabolice si imunitare. Astfel, mersul zilnic pe bicicleta contribuie la evitarea supraponderalitatii si la prevenirea altor dereglari metabolice si are un efect pozitiv asupra sistemului imun, nu doar pe linie antiinfectioasa, ci fiind dovedita si contributia la preventia anumitor tipuri de cancer.

2.7 Beneficiile contributiei la depoluare

In plus este notoriul efect sanogen al depoluarii atmosferice urbane, pentru ca bicicleta are emisii zero de noxe in timpul deplasarii si imobilizarii, si cum si poluarea fonica si generarea sau antrenarea de pulberi este mult mai redusa fata de un autovehicul, fiecare biciclist in plus inseamna mai putina poluare si deci ameliorarea conditiilor urbane de mediu, ce produce efect pozitiv pe sanatatea tuturor.

2.8 Efectul “sigurantei numerice”

Este dovedit stiintific ca, pe masura ce creste numarul absolut de utilizatori cotidieni ai bicicletei in mediul urban, si creste procentul lor in ansamblul participantilor la trafic, chiar daca nu se imbunatateste infrastructura, legislatia sau abilitatile biciclistilor, totusi scade treptat procentul de accidente de circulatie care implica biciclistii si apoi scade si numarul absolut de accidente, prin efectul de "siguranta numerica" ("safety in numbers") deoarece soferii si pietonii se obisnuiesc cu prezenta biciclistilor si nevoia de a ii respecta.

2.9 Concluzii privind efectul bicicletei asupra sanatatii

Efect global al utilizarii bicicletei asupra sanatatii publice este unul pozitiv si dincolo de actuala perioada de pandemie, ducand la cresterea sperantei de viata si a calitatii vietii. Bicicleta este o parte a solutiei la problemele de mobilitate urbana si de mediu, iar beneficiile depasesc mult riscurile si costurile pe ansamblu. Bicicleta este nu doar un vehicul sanatos, ci o cale de a promova sanatatea, beneficiile de sanatate depasind riscurile de sanatate. Utilizarea bicicletei in orase trebuie promovata nu pentru a satisface nevoile biciclistilor, ci ale intregii comunitati

Pe linie de sanatate publica, Romania este intr-o situatie de neinvidiat, pentru ca imbina dezavantajele tarilor subdezvoltate si in curs de dezvoltare, cu cele ale statelor dezvoltate. Astfel, avem o stare poasta a sistemului de asistenta medicala, dar si a celui educational si de asistena sociala, a celui de protectia consumatorului si de control sanitar, a infastructurilor pentru asigurarea apei potabile de calitate si de gestiune a apelor uzate si deseurilor, si avem o crescanda stare de saracie si incultura in paturi tot mai largi ale popultiei, ceea ce face sa fie prezenta inca patologie tipica de Lumea a III-a, nu de stat membru UE.

Insa avem, mai ales in mediul urban, problemele de sanatate ale statelor dezvoltate. Astfel, cetatenii Romaniei, si in special copii din mediul urban, merg mult prea putin pe jos si cu bicicleta, in schimb stabilesc mereu noi recorduri la statul la televizor si la jucatul calculator, pe langa orele in banca la scoala, sunt dusi la scoala mereu cu "mama-taxi" sau in cazul cel mai bun cu mijloace de transport public, cei mai mari isi petrec serile si weekendurile prin cluburi sau in mall sau la picnic static si grataristic, o mobilitate activa si exercitiul fizic regulat tinzand sa devina exceptia, cu tot lantul de consecinte negative medicale si sociale, dar semnalele de alarma se trag rar si raman neobservate de marea masa a publicului si ignorate de factorii decizionali. Iar la adulti si varstnici sedentarismul este in plina inflorire, gratie schimbarii profilului de activitate economica a tarii, mecanizarii multor munci care erau in trecut fizice si fenomenului de motorizare a mobilitatii, dar si din cauza unor probleme de perceptie, de aspiratii si valori sociale pervertite.

In Romania, politicile publice si legislatia insa, in loc sa combata fenomenul, il favorizeaza. Numarul de ore de educatie fizica este foarte redus in curricula scolara, scutirile medicale abuzive pentru orele de sport au atins procente alarmante, taberele si excursiile scolare in natura, pe jos sau pe bicicleta, au devenit greu de realizat din cauza conditionarilor aberante introduse sub pretextul "asigurarii sigurantei" elevilor, sportul scolar si universitar este in declin, cultura automobilului infesteaza nestingherita tanara generatie iar sistemul educational nu incurajeaza deplasarea la si de la scoala pe jos sau cu bicicleta, ba dimpotriva, politicile si regulamentele scolare au ajuns indirect sa impuna fenomenul de "mama-taxi" al adusului elevilor cu autoturismul de catre parinti pana in fata scolii sau chiar dusul lor apoi, de mana, pana in sala de clasa.

Autoritatile publice nu doar ca nu actioneaza semnificativ in directie pozitiva, dar au mai si dat mobilitatii copiilor o lovitura cumplita introducand in legislatia rutiera, sub pretextul protejarii lor de accidente, aberatia - unica la nivel european - de interdictie cvasitotala pentru copii a mersului cu bicicleta sub varsta de 14 ani, ceea ce evident reduce masiv sansele sa devina biciclisti si dupa aceasta varsta.

Proiectele legislative de substanta care isi propun masuri de incurajare a mersului pe bicicleta sunt blocate in Parlament sau la nivel interministerial, in ciuda declaratiilor de preocupare pentru sanatatea publica pe care le proclama conducerea institutiilor fundamentale ale statului, iar autoritatile judiciare trateaza cu dezinteres ilegalitatile carora la cad victima biciclistii, de la furturile de biciclete la accidetele rutiere in care au fost victime.

Organizatiile neguvernamentale din Romania, data fiind penuria de resurse si lipsa de sprijin si cooperare din partea autoritatilor, nu pot compensa lipsa de actiune a acestora, putand doar sa suplineasca in masura redusa, prin advocacy, programe-pilot proprii si furnizare de know-how deficitul de actiune a sectorului public.

Statele dezvoltate au declarat ca supraponderalitatea si sedentarismul sunt principalul pericol de sanatate publica pentru copii si adolescenti si ca, in acest context, practicarea de sporturi de anduranta si promovarea mersului pe jos si cu bicicleta, atat in scop sportiv si turistic cat si - sau mai ales - utilitar, trebuie sa fie o prioritate. Programe masive atat guvernamentale cat si neguvernamentale de tip "cycling to school" sunt in plina expansiune, scolile si autoritatile locale se preocupa de crearea de infrastructuri si facilitati dar si de incurajare activa a elevilor sa vina la scoala pe bicicleta, dar si sa circule mai mult in timpul liber pe bicicleta si in completare pe jos si cu transportul public si cat mai putin cu autoturismul. Pe cand in Romania constatam ca incurajarea unei mobilitati active si durabile pentru copii ramane cel mult in stadiul declarativ sau a unor proiecte-pilot initiate de ONG-uri.

Si pentru adulti, majoritatea statelor europene dezvoltate au politici guvernamentale de incurajare a unei mobilitati active, inclusiv prin parghii fiscale si programe speciale de tipul "cycling to work" in care incurajeaza deplasarea la si de la locul de munca cu bicicleta in locul deplasarii automobilistice, din motive de sanatate publica dar si de mediu si de combaterea congestiei traficului rutier urban si periurban, prim masuri de stimulare directa a angajatilor dar si masuri care vizeaza convingerea angajatorilor sa ofere facilitati, cum ar fi posibilitati atractive de parcare acoperita a bicicletelor, dusuri si vestiare, oferirea de biciclete de serviciu sau de compensatii financiare pentru venirea cu bicicleta la locul de munca etc.

Exista in alte tari si politici si programe guvernamentale de incurajarea utilizarii bicicletei de catre persoanele in varsta si de cele cu dizabilitati motorii, in efortul de a ii atrage si mentine la un nivel de activitate fizica benefic pentru ele si implicit si pentru societate, caci duce la scaderea multor costuri directe si indirecte. De la scoli si programe de mers cu bicicleta specializate pe asemenea categorii sociale, pana la subventionarea achizitiei de biciclete si adaptarea infrastructurii la nevoile specifice ale acestor persoane, care se descurca mai greu sau deloc cu piste de biciclete inguste, cu viraje stranse, cu denivelari sau inclinari mari, timpi redusi de culoare verde sa semafor si alte probleme de calitate a infrastructurilor pentru circulatia bicicletelor.

Cat despre evolutiile din ultimii doi ani, in contextul COVID19, autoritatile nationale a multor tari dezvoltate au adus schimbari majore in legislatiile rutiere si urbanistice pentru a incuraja suplimentar utilizarea bicicletei, iar autoritatile locale au creat in marile orase sute de km de piste temporare de bicicleta ( dar multe au fost permanentizate) reducand si mai mult spatiul alocat traficului motorizat, pentru a incuraja si pe aceasta cale cetatenii care trebuie sa se deplaseze sa o faca pe bicicleta, inclusiv cei care pana acum nu circulau cu bicicleta, iar acum au fost mai motivati sa inceapa, atat din grija de a evita contextele care ar putea creste riscul de contaminare cu virusul SARS-CoV-2 cat si pentru ca au fost mai putine autoturisme, a fost mai redusa poluarea sonora si noxele si senzatia de disconfort si de risc de accident.

Ar trebui ca 7 Aprilie sa dea de gandit si cum sa avem o viata mai activa fizic. Atunci va fi usor de vazut cum o mobilitate urbana activa, cu mult mers pe jos si pe bicicleta, poate fi o semnificativa parte a solutiei. Daca autoritatile vor inceta sa faciliteze traficul motorizat si vor incepe in sfarsit sa promoveze, inclusiv prin infrastructuri adecvate, circulatia pietonala si biciclistica.