Asociatia turistica sportiva
civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM
"NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133
ap.18
400457 Cluj-Napoca web:
www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail:
office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 /
A / 1992
========================================
PERSPECTIVA ROMANEASCA
A ZILEI MONDIALE A TURISMULUI
27
Septembrie este Ziua Mondiala a Turismului, instituita in 1979 de catre
Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a
Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea faptului ca in acea zi, in 1970, a
fost adoptat Statutul UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind
importanta acordata in ultimele decenii turismului.
In
2014, tema focala a evenimentului este "turismul si dezvoltarea comunitara",
un subiect foarte important si sensibil, pentru ca turismul, in mod paradoxal,
trebuie sa fie intentionat autolimitant, deoarece un prea mare succes de profil
al unei zone ii submineaza sustenabilitatea si sfarseste prin a isi distruge
baza si atractivitatea si a imploda ca destinatie turistica, cu grave si
durabile consecinte sociale, dar si asupra culturii si naturii.
Aceste
caracteristici speciale fac inaplicabila lasarea dezvoltarii turismului la mana
jocului pietei libere si initativei private si impun o strategie bine
fundamentata si riguros aplicata, incluzand un fin echilibru intre promovare si
protectie, intre conservare si realizarea de noi amenajari, si impun derularea
tuturor proceselor interne ale oricarei entitati pe baza de norme etice si cu respectarea
capacitatii de suport a zonelor in cauza.
Din
pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile
locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din
domeniu, par straine la noi, mai ales demnitarilor si inaltilor functionari
publici din Romania, decidentii actionand sistematic cu incalcarea obligatiilor
legale de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor
de transaprenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe ori cu
nepasare si crasa incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica
gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau ignorand
recomandarile lor, cu consecinte vizibile.
Astfel,
chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara
domeniu prioritar,dar il defineste si trateaza intr-un mod ingust, doar prin
prisma economica, de "bunuri s servicii oferite spre consum persoanelor
care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an
si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati
remunerate in interiorul locului vizitat", ceea ce exclude toate
excursiile / turele / vacantele / concediile facute de cineva fara a apela la
servicii de profil oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu,
deplasarea prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea,
prin mijloace proprii).
Prin
urmare, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism"
reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan,
deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri
amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si
majoritatea celorlalte formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine
amenajate turistic, si exclude si toate formele de turism practicate cu durata
de o zi cu baza in localitatea de resedinta in afara unui cadru formal
organizat, precum si toate vacentele si concediile facute cu masa si cazare in
mijloace proprii ( mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare
in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt
foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).
De
asemenea, actala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de
reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele
deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate),
desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea
oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din
gazduirea de congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala
definitie (desi e greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar
incadra perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea
cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand regulat
activitati de "turism".
Actuala
legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in
domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea
personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica,
in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai
sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu
exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar
pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice
desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea
acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o
restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa
pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.
Autoritatea
publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, mereu reboteaza si
reorganizata (actualmente Autoritatea Nationala pentru Turism), subfinantata si
tratata tot ca o entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul
este esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de
imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ
coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre
autoritati. Astfel, mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii
prin Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei
legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri promovate cel
mai adesea netransparent si vizand numai pe aspecte punctuale, iar legislatia
subsecventa este instabila, incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind
traseele de turism pedestru este la nivelul de viziune de acum peste jumatate
de secol iar cea privind traseele de turism biciclistic are adoptarea blocata
de peste 15 ani, mentinandu-se vidul legislativ.
In
multe zone ale Romaniei, cea mai mare parte din structurile de primire
turistica cu functii de cazare sunt neclasificate, existand localitati cu numeroase
pensiuni turistice care majoritatea sau chiar toate lucreaza "la
negru", tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste omniprezenta coruptiei
si disfunctionalitatea sistemului de autorizare si control in turism.
S-au
cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru
promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale au grave
deficiente calitative, fiind continutul lor o rusine si atribuirea contractelor
respective o afacere cu puternic iz de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si
continut si forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi
trebuit sa tina cont de ele, in frunte chiar cu ministerul de profil.
De
exemplu controversata "frunza" ca simbol turistic al Romaniei era
legata totusi de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii
noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu
impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al anilor 70, in
mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de
milioane de EUR au fost alocate de Guvern in ultimul deceniu tot pentru
megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav
impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone
unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre
nefunctionale de informare turistica si de vizitare, fiind neglijate in schimb
domeniile de mare perspectiva, dar cu sanse mai mici de deturnare a fondurilor
sau obtinere de comisioane ilegale grase de catre mafia din domeniu.
In
acest timp, cu larga complicitate (sau chiar coautoratul) autoritatilor publice
centrale si locale, este sistematic distrusa baza naturala si culturala a
turismului in Romania. Astfel, prin
haosul urbanistic din localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a
monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau
"renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin
tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului,
zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani
ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti
astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii
pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri
aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau
sticla crescut in imediata vecinatate.
In
zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice
naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari"
postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite
din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces accelerat de
bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care au scapat de marile
baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care
le lasa aproape seci si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale
dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic
poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante
sunt slutite de paduri de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si
intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde
"au vrut muschii" potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale
sau au "inchis ochii" autoritatile putrede de coruptie la varf (si
care isi "leaga de maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si
toate acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept
brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt mai
bine...
De
aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de
sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a directiei
profund gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre
deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau economic, de cele
mai multe ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si culturale
pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri, cata vointa si
staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce pentru repararea
loviturilor pe care actuala generatie le da prezentului si viitorului
turismului romanesc, care ar putea fi un puternic motor economic dar si un
factor de identitate si coerenta si contracarare a presiunilor complexe care se
exercita in ultimele decenii in directia transformarii acestei tari in simpla
colonie, sursa de materii prime si forta de munca ieftina asigurata de o
populatie spalata pe creier prin mijloace orwelliene.
Cluj-Napoca, 27 septembrie
2014
Radu Mititean
director executiv CCN
Postări
