Postări
•3/21/2014 02:23:00 a.m.
CLUBUL DE CICLOTURISM
"NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133
ap.18
RO-400457 Cluj-Napoca
ROMANIA
tel.0744-576836 e-mail:office@ccn.ro
web: www.ccn.ro CIF:
5800675
RAF: 48 / PJ / 1992 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
====================================
22 MARTIE - ZIUA MONDIALA A APEI -
PRILEJ DE INGRIJORARE
SARBATOARE
SAU MA DIGRABA DOLIU?
22
Martie este Ziua Mondiala a Apei. Teoretic este o zi de sarbatoare. De fapt ar
trebui sa fie o zi de doliu, pentru ca, atat pe plan mondial, cat si in
Romania, apele - desi sunt considerate seva vietii - sunt tratate de omenire cu
neglijenta si chiar cu criminala iresponsabilitate, desi se recunoaste ca
vorbim deja de o criza a apei nu doar in tarile cu clima arida, ci si in
majoritatea tarilor din zona temperata, inclusiv in Romania. O criza
cantitativa si calitativa care vizeaza si apele subterane, si cele de
suprafata, amenintand direct omul nu dor prin degradarea componentelor acvatice
ale mediului, ci si direct prin amenintarea la adresa asigurarii apei potabile
pentru populatie. E timpul ca oamenii sa se trezeasca, si in primul rand
autoritatile publice...
AUTORITATILE
UNA SPUN SI ALTA FAC
In
ultimul deceniu ani, autoritatile au recunoscut public, desi cam "cu
jumatate de gura", ca a fost o mare greseala realizarea pe scara larga de
desecari, taieri de meandre, indiguiri si alte lucrari de asa-zisa
"regularizare" a raurilor si ca trebuie nu doar stopata continuarea
pe acest drum, ci revenit mai aproape de starea naturala anterioara, prin
refacerea zonelor umede, facilitarea inundarii controlate a anumitor suprafete
la ape mari, dezincorsetarea raurilor etc. Doar ca exista o masiva discrepanta
intre vorbe si fapte, pentru ca aproape toate politicile si investitiile sunt
in continuare nu pentru renaturari si ecologizari, ci pentru reparatii si
consolidari de "lucrari de aparare" si pentru noi betonari,
canalizari, indiguiri, dragari, devieri si desecari, in ultimii ani
adaugandu-se iresponsabilele planuri de a introduce in conducte
cvasitotalitatea raurilor de munte pentru a face lanturi de microhidrocentrale
si de a transforma in canale navigabile toate raurile medii si mari din
interiorul tarii, iar apele subterane sunt amenintate de preconizata exploatare
a gazelor de sist prin facturare hidraulica, toate acestea inseamnand un
dezastru ecologic musamalizat de autoritatile care ar trebui sa protejeze
mediul...
CONTINUA
CACEALMAUA COMITETELOR DE BAZIN
Consultarea
tuturor factorilor interesati si participarea lor la luarea deciziilor in
domeniul apelor, ar trebui sa aiba loc prin "Comitetele de Bazin".
Autoritatile au tergiversat din 1996 pana in 2000 emiterea reglementarilor
prevazute de Legea Apelor, apoi inca un an infiintarea lor efectiva, ocazie cu
care procedura de desemnare a reprezentantilor ONG-urilor a fost in mai multe
cazuri masiv fraudata de autoritati, iar de atunci s-a refuzat orice corectare
a acelui abuz si inlaturare a celor nereprezentativi. Alegerile au fost nu doar
nedemocratice ci si pentru un mandat nelimitat (!) iar revizuirea aberantei reglementari
in cauza este amanata din an in an. Oricum Comitetele de Bazin nu au fost
nicidecum "parlamente ale apei" ci mai mult structuri nefunctionare,
de forma, care doar aprobau formal, fara dezbateri si fara modificari, toate
propunerile Directiilor Bazinale de Ape... Mai recent, Comitetele de Bazin au
fost restructurate, la fel de netransparent si nedemocratic, iar alegeri
deschise pentru reprezentnati ONG - fraudate data trecuta - acum se pare ca,
cel putin la anumite bazine, nu au mai avut loc deloc...
NAVIGATIA
DEVINE INAMICUL MARILOR RAURI
Desi
Romania este semnatar al Conventiei Internationale privind Protectia Fluviului
Dunarea si s-a angajat sa realizeze Coridorul Verde al Dunarii renaturand
partial lunca cu zone umede distrusa prin desecari in anii '70 si sa pastreze
zonele care sunt inca apropiate de starea naturala, Ministerul Transporturilor
promoveaza in ultimii ani un proiect megalomanic de adancire a senalului
navigabil, taierea de ostroave si inchiderea de brate secundare ale fluviului, pe
multe sute de kilometri, care va degrada puternic ce a mai ramas din Dunare din
punct de vedere ecologic si nu numai. Dar vizate (intr-un alt program urias de
investitii) sunt si Muresul, Somesul, Siretul, Prutul, Oltul, Argesul, Jiul,
Ialomita si alte rauri, pe care politicieni iresponsabili au decis sa fie
amenajate ca si cai navigabile, desi nu au debitele raurilor din tarile
occidentale si deci, ca sa devina navigabile, vor trebui transformate total, in
simple canale, distrugandu-le din punct de vedere ecologic. Guvernul a si emis
o hotarare pentru canalizarea Argesului... Iar autoritatile locale clujene
discuta despre transformarea Somesului Mic in canal navigabil pe parcursul din
municipiul Cluj-Napoca, sau chiar pana la Dej, ceea ce inseamna o distrugere
din punct de vedere ecologic, in loc sa isi propuna dezafectarea unor lucrari
aberante realizate de Administratia Nationala Apele Romane in ultimii ani
constand in betonarea malurilor in mai multe portiuni din oras.
RAURILE
MARI DE MUNTE - VICTIME ALE HIDROENERGETICII CLASICE
Lacurile
de acumulare, in special cele de mari dimensiuni sau in zona de munte si
lanturile de baraje si devieri au si multe consecinte negative complexe si
grave asupra mediului si nu numai, motiv pentru care in tarile dezvoltate se
recunoaste ca s-a exagerat in trecut, nu se mai prea fac noi baraje si se
regreta construirea anumitor baraje. In Romania, desi raurile interioare au
debite mici, s-au facut mari acumulari pe majoritatea cursurilor de apa, adesea
in lant si cu captarea si devierea a sute de rauri pentru a aduce mai mult
debit in acele lacuri de acumulare, lasand practic seci nenumarate vai si
creand grave dezechilibre hidrologice si ecologice care acum abia incep sa se
vada. Cu toate acestea, se continua construirea de numeroase baraje incepute
sau proiectate inainte de 1990 si chiar altele noi, cum este de exemplu planul
unui mare lac de acumulare pe valea Azugii sau in defileul superior al
Muresului, sau lacul de acumulare aferent propusei centrale hidroelectrice de
acumulare prin pompaj Tarnita-Lapustesti, ce va distruge unul din ultimele
platouri cvasinaturale din muntii Gilaului, dar va si transforma lacul Tarnita
- principala sursa de apa potabila a Clujului - intr-un simplu bazin cu nivel
oscilant.
MICROHIDROCENTRALELE
ATACA RAURILE MICI DE MUNTE
Raurile
mici care au scapat sau vor mai scapa de devierea spre alte vai, sunt
amenintate in cvasitotalitatea lor de lanturi de microhidrocentrale, ce le
condamna din punct de vedere ecologic dar afecteaza grav si peisagistic vaile
in ansamblul lor. Se poate vedea deja pe ambii versanti ai muntilor Fagaras, in
muntii Rodnei, in Bucegi, in muntii Bihor, Gilau-Muntele Mare, Vladeasa,
Sureanu, Tarcu etc. , dar vizate sunt multe sute si chiar mii de rauri, in
ciuda asigurarilor date in ultima vreme de Ministerul Mediului si de un
sforaitor protocol incheiat de Departamentul pentru Ape, Paduri si Piscicultura
cu un ONG cu nume sonor, care a fost prezentat publica ca asigurand stoparea
proliferarii MHC dar care din punct de vedere juridic a fost o cacealma
neputand frana furia amenajistica. Acest atac MHC se face sub ipocritul pretext
al grijii pentru mediu prin promovare de energie "verde" ???!!!. In
realitate sunt imense interese financiare private si grave complicitati la nivel
inalt in autoritatile publice.
PARADOXUL
EDITIEI 2014 a ZILEI MONDIALE A APELOR
Organizatia
Natiunilor Unite a declarat ca tema a editiei 2014 a Zilei Mondiale a Apei
subiectul "Apa si Energia", in incercarea de a atrage atentia asupra
stransei legaturi:
http://www.unwater.org/worldwaterday/about-world-water-day/world-water-day-2014-water-and-energy/en/
Din pacate, in Romania legatura intre apa si
energie pare a fi uciderea primei de cate a doua in numele unei dezvoltari cu
orice pret de noi capacitati energetice, in conditiile in care Romania
utilizeaza foarte putin oportunitatile de eficientizare energetica a industiei
si altor sfere, preconizeaza noi capacitati nuclearoelectrice in domeniu si pe
deasupra are deja supracapacitate de productie si exporta energie, nu ar trebui
sa distruga ce a mai ramas din rauri prin initiativele prezentatre in
subcapitolele anterioare.
NICI
ARIILE NATURALE PROTEJATE NU SUNT LA ADAPOST DE FURIA BETONISTICA A
HIDROTEHNICIENILOR
Nu
scapa de setea de a turna beton, de a introduce in conducte si de a le
artificializa nici raurile din interiorul parcurilor nationale si naturale si
alte categorii de arii naturale protejate. Astfel, in Retezat se continua
lucrarile de captare a unor rauri si deviere subterana a lor spre lacul Gura
Apelor, in Parcul National Defileul Jiului s-au inceput lucrarile la un baraj
imens, in Parcul Natural Gradistea de Munte - Cioclovina se fac hidrocentrale
pe raul Strei, in muntii Fagaras si in multe situri Natura 2000 apar proiecte
hidroenergetice iar asemenea planuri incompatibile cu statutul de arie naturala
protejata sunt in rapida inmultire, desi Romania sta foarte prost la protectia
naturii si nu ar mai trebui sa isi permita asemenea agresiuni, mai ales ca
pretinde ca implementeaza Directiva-Cadru Apa... Un alt pretext pentru betonarea albiilor
raurilor este "protectia localitatilor si cailor de comunicatii" desi
se stie ca prin indiguiri si betonari nu faci decat sa accentuezi global riscurile
si daunele, care prin asemenea lucrari doar se muta ceva mai in aval...
Ipocrizia suprema este finantarea indigurilor si altor lucrari de
"regularizare" din... "Fondul pentru Mediu", care ar trebui
folosit pentru protectia, nu pentru distrugerea mediului natural!
CETATENII
SUNT TINUTI DEPARTE DE APE
La
nivel de declaratii, autoritatile romanesti recunosc ca trebuie "sa ne
intoarcem cu fata spre ape" si ca un contact mai strans al cetateanului cu
raurile si lacurile duce la mai mult respect si protectie. In practica insa
autoritatile concesioneaza sau inchiriaza malurile lacurilor sau tolereaza
constructii abuzive, vile si debarcadere, ingradiri si blocari ale accesului
public la maluri si pe plaje, desi sunt prin lege proprietate publica si nu ar
trebui sa fie rezervate catorva potentati. In alte tari se faciliteaza accesul
la mal, se reduc pantele si se fac plaje si pajisti pe malul raurilor si
lacurilor, inclusiv in centrul marilor orase, si se amenajeaza debarcadere
pentru ambarcatii nemotorizate si locuri pentru scaldat, iar de-a lungul
malurilor se fac alei pietonale si piste pentru biciclisti, banci si locuri de
agrement. La noi dimpotriva, se inchid raurile intre ziduri inalte verticale de
beton care nu permit accesul la apa, se interzice scaldatul, inotul, surfingul
sau navigatia cu alte ambarcatii, in loc de amenajare pentru pietoni sau
biciclisti a coronamentului digurilor se interzice de cele mai multe ori orice
tip de circulatie publica pe acestea iar malurile raurilor, in loc sa fie
artera de baza peisagistica, turistica si recreativa a orasului, sunt de obicei
canale si lazi de gunoi, si nici in afara localitatilor nu este mai bine...
APELE
SUBTERANE POLUATE SI SUPRAEXPLOATATE
Apele
subterane sunt o mare bogatie a unei tari, mai ales in conditiile Romaniei,
amenintata de schimbarile climatice (in multe judete din sudul si estul tarii
putandu-se vorbi deja nu doar de aridizare ci chiar de desertificare) dar care,
pe de alta parte, are circa 1/ 3 din apele minerale ale Europei si alte
avantaje pe care risca sa le piarda prin persistenta si amplificarea poluarii
apelor subterane. Poluarea cu nitrati din surse agricole ramane in multe zone o
problema grava si ia din nou amploare prin persistenta sau reluarea unor
practici agricole iresponsabile. In alte zone avem in continuare contaminari
ale apelor subterane cu metale grele sau radioactive, hidrocarburi, pesticide,
alti poluanti organici persistenti etc. din cauza mineritului, exploatarilor
petroliere si depozitarii necontrolate a deseurilor si altor surse. Multe sunt
poluari istorice, pentru inlaturarea carora s-a facut foarte putin in ultimii
20 ani, iar multi mari poluatori sunt tolerati in continuare platind doar
penalitati si amenzi modice. In plus, multe rezerve subterane de ape sunt
supraexploatate si risca epuizare sau contaminare daca se continua in stilul
actual. O noua si imensa amenintare la adresa apelor subterane sunt planurile
de exploatare a gazelor de sist prin metoda fractionarii hidraulice, interzisa
in multe tari si care a produs deja dezastre ecologice in Statele Unite ale Americii
si in alte zone, dar autoritatile publice romanesti o lauda si ofera tara pe
tava "investitorilor" in aceste iresponsabile tehnologii...
POLUAREA
INDUSTRIALA A APELOR DE SUPRAFATA RAMANE O AMENINTARE
Autoritatile
se lauda adesea ca s-a imbunatatit semnificativ calitatea apei multor rauri
fata de perioada dinainte de 1989 si lasa sa se inteleaga ca ar fi meritul lor.
Este adevarat ca se face o monitorizare mult mai stricta, dar imbunatatirea
situatiei este doar conjuncturala si este cauzata de colapsul industriei dupa
1990. Cum acum aceasta revine in forta, reapar si sursele industriale de
poluare iar autoritatile nu par pregatite sa faca fata provocarii, mai ales ca
sunt surse de poluare mult mai multe si diverse. De fapt ele nu au disparut
niciodata in cazul apelor, pentru ca platformele industriale abandonate de
regula nu au fost ecologizate cu adevarat si au fost o sursa continua de
poluare grava, nemediatizata pentru ca nu mai exista poluatorul care sa fie
aratat cu degetul si amendat simbolic dar cu multa mediatizare, ca publicul sa
creada ca statul aplica cu adevarat legile. In loc de rezolvarea poluarilor
istorice, s-a ajuns si la abandonarea unor surse de apa potabila sau adoptarea
unor tehnologii de potabilizare mult mai scumpe, incercand sa se trateze
efectele in loc sa se rezolve cauza, optiune care oricum este pe termen lung
perdanta si din punct de vedere economic, mai ales in perioade de criza si
austeritate bugetara.
MINERITUL
CA INAMIC AL APELOR
Mineritul
a fost si ramane una dintre cele mai grave amenintari, mai ales in modul cum
s-a practicat si se mai practica in Romania. Carpatii sunt plini de galerii
miniere abandonate si inundate sau din care ies si se varsa neepurate in rauri
si lacuri debite mari de ape de mina extrem de toxice.... Sute de mari halde de
steril neconsolidate si nevegetate stau in bataia ploilor, neprotejate si
supravegheate adecvat sau chiar complet abandonate, din care apele dizolva si
duc cu ele in aval cantitati mari de metale grele, substante radioactive, acizi
si alti poluanti. Catastrofele de la Baia Mare si Novat din 2000 sunt doar
"varful aisbergului" fata de ce se poate intampla in alte cazuri, de
exemplu daca s-ar realiza proiectul minier Rosia Montana. Sume mari din bani
publici s-au cheltuit pentru programul de inchidere si ecologizare a minelor,
insa efectele sunt departe de cele scontate, fiind un subiect necesare de
anchete nu doar pe linie de mediu, ci si pe linie de DNA. Cu toate acestea,
guvernantii incearca sa convinga populatia ca o buna cale de dezvoltare
durabila a tarii este revenirea masiva la minerit, ca in tarile din lumea a
treia, ignorand ca acolo mineritul nu a adus bunastare ci saracie si abuzarea
drepturilor omului si mai ales grave prejudicii de mediu, trecute sub tacere de
mass-media internationala din cauza controlului economic si politic ce se
exercita asupra ei de catre grupurile puternice de interese politico-economice
din statele dezvoltate, care isi protejeaza mediul promovand mineritul in tari
bananiere (sau, dupa caz, "corcodusiere", ca in Romania nu cresc
banane...).
EPURAREA
APELOR UZATE MENAJERE MAI ARE DE ASTEAPTAT
In
tarile civilizate si carora le pasa de mediu si de sanatatea oamenilor nici nu
se pune problema sa existe alimentare centralizata cu apa curenta, in casa, fara
sistem adecvat de canalizare si epurare a apelor uzate. La noi chiar si in
ultimii ani s-au aprobat numeroase proiecte de acest fel, desi era nu doar
neecologic ci si ilegal. Problema nu e doar in mediul rural, ci si in orase. In
marile orase avem zone intinse fara canalizare iar statiile de epurare sunt
departe de a fi la standarde. In Bucuresti, dar si in multe din orasele mici,
adesea chiar lipsesc sau functioneaza mai mult pe hartie, astfel ca apele
fecaloid-menajere din milioane de WC-uri ajung neepurate sau insuficient
epurate in raurile tarii, si ne miram apoi de problemele de mediu si de
sanatate care nu se mai sfarsesc. In loc ca problema sa fie o prioritate
nationala absoluta, autoritatile aproba in continuare constructia a zeci de mii
de vile in zone fara canalizare, extinderea oraselor desi nu au bani de
echipare edilitara a strazilor din zone centrale, iar pentru epurarea apelor
uzate "solutia" a fost mereu amanarea si negocierea de perioade de
tranzitie de decenii intregi cu Uniunea Europeana pe motiv ca mai repede
nu putem indeplini conditiile de epurare
a apelor uzate, desi se pare ca de fapt nici nu vrem... Se mai adauga si faptul ca sistemul de
canalizare este de regula unitar si nu dual, in sensul ca apa de ploaie
preluate de pe strazi ajunge in aceleasi conducte cu apele fecaloid-menajere,
plus ca asfaltarea sau alte impermeabilizari a unor suprafete tot mai mari de
teren in orase face ca un procent tot mai mare din apele pluviale sa ajunga la
canal. Si cum capacitatea retelei de canalizare nu permite preluarea debitelor
la ploi mari, sistemul este de deversare a preaplinului direct in rauri, ceea
ce inseamna ca mare parte din apele uzate ajung total neepurate in apele de
suprafata. Si marile orase din Romania nu par a avea preocupari serioase pentru
a pune capat acestei anormalitati.
ALIMENTAREA
CU APA PE O DIRECTIE PERICULOASA
Un
procent semnificativ din populatia Romaniei nu are acces la apa potabila de
buna calitate, pentru ca in fantani ajunge apa din panza freatica contaminata
cu nitrati si alte substante din excesul de fertilizanti utilizati in
agricultura sau din latrinele amplasate prea aproape de fantani, dar si din
poluarile industriale istorice sau contemporane. Dar nici in cazul sistemelor
centralizate de alimentare cu apa situatia nu este satisfacatoare, pentru ca,
de exemplu, unde nu avem risc de infectie avem de regula apa contaminata cu
halometani din cauza clorinarii excesive, ceea ce implica riscuri pentru
sanatate.... Ingrijorarea cea mai mare o produce insa directia spre care ne
indreptam: In loc sa fie protejate sursele de apa, ele sunt lasate sa se
degradeze si apoi se aduce apa din alta parte, de tot mai departe si cu costuri
tot mai mari, sau se investesc sume uriase in tehnologii scumpe de tratare a
apei in loc sa se previna poluarea sursei. Ca exemplu, Clujul, in loc sa isi
protejeze sursele de apa Floresti si Gilau, le lasa sa se degradeze si le
abandoneaza succesiv, mutand priza de apa pentru statia de tratare Gilau spre
amonte, initial pe lacul Somesul Cald si acum pe Tarnita, iar ca tratare a
apei, in loc de investitii in calitate, s-a investit in cantitate, obtinand o
capacitate de productie mult mai mare decat necesarul, iar acum, pentru a
recupera investitia, se fac investitii uriase pentru a transporta apa potabila
spre alte judete, care vor abandona actualele lor surse de apa, cu un pret
enorm si pentru oameni si pentru mediu.
AMURGUL
APELOR
Contrar
aparentelor, Romania este o tara saraca in apa. Iar saracia se va accentua in
contextul taierilor abuzive de padure, urbanizarii, schimbarilor climatice,
reluarii irigatiilor pe mari suprafete si mentinerii si continuarii desecarii
putinelor zone umede ramase. Iar protectia calitatii rezervelor sarace de apa
pe care le are Romania nu pare o prioritate pentru guvernanti. Organizatia
Mondiala a Sanatatii si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu avertizeaza
demult ca se apropie o criza mondiala a apei, dar noua nu ne pasa. Celelalte
state din UE depun eforturi pentru a implementa Directiva-Cadru Apa, noi o implementam
mai mult pe hartie si in declaratii politicianiste. Aplicam politica "dupa
noi potopul" desi declaram ca ne gandim la generatiile viitoare.
Politicienii si autoritatile declara ca nu le plac apele tulburi la propriu,
dar la figurat par sa se straduiasca din greu sa ramana tulburi, ca sa nu se
vada cine sunt pestii cei mari, pe unde se invart, pe cine mananca si cine e
urmatoarea lor victima. De fapt nici nu ar trebui sa se ascunda, pentru ca este
tot mai clar ca victime suntem in final cu totii....
Cluj-Napoca,
21 martie 2014
DIRECTOR
EXECUTIV,
Radu
Mititean
NOTA:
Textul
de mai sus este, din punct de vedere al formei / limbajului / terminologiei mai
mult un pamflet, dar din punct de vedere al fondului, al esentei ideilor
critice si exemplelor utilizate, textul este obiectiv si corect si toate
elementele criticate pot fi la cerere detaliate, explicate si sustinute de noi
cu argumente si dovezi riguroase din punct de vedere juridic si stiintific, si
cu numeroase exemple concrete, fiind rezultatul unor indelungate cercetari
proprii si documentari aprofundate, teoretice si practice, in tara si la nivel
international. Prezentul text este o dezvoltare si ajustare a unuia mai vechi,
dar din pacate perfect actual si in 2014.
