Author: CCN
•9/28/2015 01:36:00 a.m.


Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================

GANDURI DE ZIUA MONDIALA A TURISMULUI

27 Septembrie este Ziua Mondiala a Turismului, instituita in 1979 de catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea faptului ca in acea zi, in 1970, a fost adoptat Statutul UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii turismului.

In 2015, tema focala a evenimentului este "un miliard de turisti - un miliard de oportunitati", un subiect important, pentru ca turismul, in mod paradoxal, trebuie sa fie intentionat autolimitant, deoarece un prea mare succes de profil al unei zone ii submineaza sustenabilitatea si sfarseste prin a isi distruge baza si atractivitatea si a imploda ca destinatie turistica, cu grave si durabile consecinte sociale, dar si asupra culturii si naturii, motiv pentru care multi turisti inseamna multe oportunitati, dar si riscuri pe masura cand devin prea multi...

Aceste caracteristici speciale fac inaplicabila lasarea dezvoltarii turismului la mana jocului pietei libere si initativei private si impun o strategie bine fundamentata si riguros aplicata, incluzand un fin echilibru intre promovare si protectie, intre conservare si realizarea de noi amenajari, si impun derularea tuturor proceselor interne ale oricarei entitati pe baza de norme etice si cu respectarea capacitatii de suport a zonelor in cauza.

Din pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din domeniu, par straine la noi, mai ales demnitarilor si inaltilor functionari publici din Romania, decidentii actionand sistematic cu incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor de transaprenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe ori cu nepasare si crasa incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.

Astfel, chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara domeniu prioritar,dar il defineste si trateaza intr-un mod ingust, doar prin prisma economica, de "bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat", ceea ce exclude toate excursiile / turele / vacantele / concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace proprii).

Prin urmare, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism" reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate vacentele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).

De asemenea, actala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de "turism".

Actuala legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica, in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.

Autoritatea publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, mereu reboteaza si reorganizata (actualmente Autoritatea Nationala pentru Turism), subfinantata si tratata tot ca o entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul este esential pe alte linii - sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre autoritati. Astfel, mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri promovate cel mai adesea netransparent si vizand numai pe aspecte punctuale, iar legislatia subsecventa este instabila, incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind traseele de turism pedestru este la nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol iar cea privind traseele de turism biciclistic are adoptarea blocata de peste 15 ani, mentinandu-se vidul legislativ.

In multe zone ale Romaniei, cea mai mare parte din structurile de primire turistica cu functii de cazare sunt neclasificate, existand localitati cu numeroase pensiuni turistice care majoritatea sau chiar toate lucreaza "la negru", tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste omniprezenta coruptiei si disfunctionalitatea sistemului de autorizare si control in turism.

S-au cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale au grave deficiente calitative, fiind continutul lor o rusine si atribuirea contractelor respective o afacere cu puternic iz de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele, in frunte chiar cu ministerul de profil.

De exemplu controversata "frunza" ca simbol turistic al Romaniei era legata totusi de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate de Guvern in ultimul deceniu tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre nefunctionale de informare turistica si de vizitare, fiind neglijate in schimb domeniile de mare perspectiva, dar cu sanse mai mici de deturnare a fondurilor sau obtinere de comisioane ilegale grase de catre mafia din domeniu.

In acest timp, cu larga complicitate (sau chiar coautoratul) autoritatilor publice centrale si locale, este sistematic distrusa baza naturala si culturala a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau "renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau sticla crescut in imediata vecinatate.

In zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari" postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces accelerat de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de paduri de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde "au vrut muschii" potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au "inchis ochii" autoritatile putrede de coruptie la varf (si care isi "leaga de maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt mai bine...

De aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a directiei profund gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau economic, de cele mai multe ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si culturale pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri, cata vointa si staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce pentru repararea loviturilor pe care actuala generatie le da prezentului si viitorului turismului romanesc, care ar putea fi un puternic motor economic dar si un factor de identitate si coerenta si contracarare a presiunilor complexe care se exercita in ultimele decenii in directia transformarii acestei tari in simpla colonie, sursa de materii prime si forta de munca ieftina asigurata de o populatie spalata pe creier prin mijloace orwelliene.

Radu Mititean
director executiv CCN

Nota:
Gandurile de mai sus sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca in esenta nu s-a schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa putem scoate din lista macar unele din gandurile negre ce iti vin intr-o asemenea zi care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare...



, , , |
Bookmark and Share
This entry was posted on 9/28/2015 01:36:00 a.m. and is filed under , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.